Pages

Monday, October 8, 2018

Wallflowers




Cred că e postul 300. Las recapitularea pentru altă dată.

Am văzut acum ceva timp The Perks of Being a Wallflower, https://www.imdb.com/title/tt1659337/reference

Îl recomand. Mi-a plăcut. Și Hermione mi-a plăcut. Și muzica a fost bună. În film era varianta lui David Bowie, dar mi-am amintit de varianta The Wallflowers, pe care o prefer, nu doar pt titlu, https://www.youtube.com/watch?v=O18bslNM9mE, cică de pe coloana sonoră de la Godzilla. E un pic mai old school, dar nu același old school ca al lui David Bowie.

Am tot dat peste melodie zilele astea și m-am gândit la film, și la muzică, și la blog. Un alt film foarte bun, mai bun, e Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. Fără prepozitii în titlu, și asta e frumos.

Rămâne să revin și cu recapitularea. Au trecut câțiva ani buni de la ultima. Primele 200 de postări au mers mai repede.

Rămâne să revin.

Thursday, January 12, 2017

Contemporaneitate

Se gândi la prezent în timp ce mergea spre casă dar nu desluşea mare lucru și nu îi placea deloc să se simtă neputincios. La trecut se tot gândi, mereu amintiri, îi plăcea trecutul. Nu știa multe, dar știa trecutul.

Ar fi vrut să rămână acolo, unde știa, unde nu se schimbă niciodată nimic și totul se desfășoară la fel. Dar și trecutul e păgubos, căci, lucrurile se întâmplă după bunul lor plac, nu al tău. Greșelile și alegerile, nici măcar nu știa dacă greșise sau dacă ar fi putut fi făcut altfel, sau să fi făcut să fie altfel, el sau oricine. De ar fi fost altfel se gândi el... tot spre alte posibilități aș contempla?

Dacă s-ar gândi la viitor. Oh. Da. Acolo ar putea să facă ceva. Sau mai curând. Acum. Acum se joacă viața. Dar tot ce știa el era trecutul.

Friday, December 2, 2016

Lovitura fatală

Lovitura fatală nu a venit. Mai târziu și
-ar fi dorit să-i fi venit, dar, bineînțeles, era deja prea târziu.

Totul a început firesc, ca în orice după amiază plăcută, cu un nemaipomenit pui de somn. L-a luat pe nerăsuflate de cum s-a tolănit în pat.

Dar, ca orice pui de somn, a fost scurt, cu vise trecătoare ca și el. Pe urmă se pomeni din nou în capul oaselor cu toată neliniștea de adineaori și, pe deasupra, murdar din cap până-n picioare cu funingine și cine mai știe,  dracu știe, ce. Ar fi vrut să își aducă aminte, numai Dumnezeu știe cât ar fi vrut să își aducă aminte, dar atât de doritul pui de somn în loc să îi șteargă neliniștea, sau măcar sa i-o aline un pic, i-a încețoșat doar amintirile. Cu toate astea nu l-a regretat. Nu regreta niciodată un pui de somn. Se gândea că avea oricum suficiente regrete, și prea putine bucurii, dacă mi-e îngăduit să adaug, deși el nu ar fi recunoscut asta niciodată. 

Să se spele îi era lene, mai ales că ii era foame. Știind că oricum trebuia să le facă pe amândouă se repezi la frigider ca un flămând, lăsând nespălatul să se îmbăieze cu burta plină puțin mai tarziu.

Și dormit, și mâncat, și curat, s-ar fi părut că totul îi merge ca pe roate eroului nostru, dar neliniștea era acolo și duelul tot avea să vină. 

Era un laș și nu îi era frică s-o arate dar, vrând nevrând, o iubea, și tot vrând nevrând se trezi în situația asta, când  cel mai mult ar fi vrut să se trezească dintr-un pui de somn, sau să ia, da, mai ales să ia, unul.

Nu era pregatit. Oricine cu o minte, sau măcar o inimă, ar fi de acord. Nici el nu știa ce îi tine lașitatea subjugată.

Se pomeni pe câmp îmbrăcat ridicol. În cămașă maro și  pantaloni verzi. Ar fi trebuit să vedeți multimea. Nimeni nu știa ce caută acolo.

Încurcase iar, Doamne, pentru a câta oară,  locul duelului.  Lașitatea nu îl lăsase baltă,  îi era încă prietenul lui cel bun.

Se întoarse acasă. Seara va dormi, după ce va fi mâncat, iar apoi va dejuna după ce se va fi trezit. Fără rost, își zise amestecând ouăle pentru a face omleta perfectă. 

Monday, October 24, 2016

Lecturile mi-au lipsit

Citisem recent o notă la o povestire de Mrozek, cu ocazia citirii povestirii, o notă de-a mea, la un articol de-al meu, chiar de aici, de pe acest blog lăsat de izbeliște: "A trecut încă o săptămână în care nu am citit nimic, nu am început nici o carte, darămite să termin una". 

Cât de multe s-au schimbat din iunie 2009. Cum s-a... cum naiba s-a întâmplat? Nici nu mai știu cât citeam, dar chiar și în perioadele proaste (sau fericite) cred că tot dădeam gata o carte pe lună. Măcar o carte pe lună. Nu mi-a picat bine să citesc nota aia, mai ales pusă alături de minunata povestire a lui Mrozek.

L-am găsit pe Nabokov uitat într-un colț pe etajeră (Regal pe germană, un nume bun pentru locul unde îți ții cărțile). L-am luat și l-am citit. Glorie, numele cărții. Stilul a fost bun, nici nu m-aș fi așteptat la mai puțin de la Nabokov, dar cam atât. 

Apoi l-am luat pe Balzac. Moș Goriot. Asta a mers mult mai bine. Sărmanul Moș Goriot. Mi-a plăcut și a fost ce aveam nevoie. Se povestea frumos în secolul 19.

Știam că mai am o carte de-a lui Nabokov pe undeva. A urmat Invitație la eșafod. Oricât ar da-o Nabokov în altă parte, pentru că se pare că nu se știau și nu se citeau, tot aduce a Kafka. Îmi place Kafka, mi-a plăcut și asta, versatil Nabokov. Trebe să mă uit și peste cărțile lui mai celebre.

Și cum pofta vine mâncând, F. Scott Fitzgerald era la rând. Marele Gatsby a fost foarte bună și, deși nu mă așteptam la ceva peste ea de la prima lui carte, Dincoace de paradis, am fost oarecum dezamăgit. El era după facultate, după război, se învârteau multe în capul lui, iar eu... eu am cam lăsat-o mai moale, așa cum v-am mai zis. Parcă m-a făcut să mă simt și mai prost decât nota mea, dar el e Fitzgerald, eu sunt eu.


Dar cum pauza a fost mare trebe să amintesc două cărți mari, uriașe. Cred că anul trecut a fost 1984, v-o recomand, cu mare căldură. Tot anul trecut, sau poate s-a revărsat și peste anul ăsta, a fost Moby Dick. Mi-a luat mult. Cred că dacă nu ar fi încercat să facă și o clasificare zoologică a balenelor ar fi fost ceva mai bine.

Sper că seceta s-a terminat.

Tuesday, September 27, 2016

Revenirea

Curând.

Wednesday, June 29, 2016

Football goes its own way

Among other facts,

Football in England: With over 40,000 association football clubs, England has more clubs involved in the code than any other country

Football in Iceland: There are 20,000 players (men and women) registered at clubs.

Euro 2016: England - Iceland 1 -2

Wiki links:
https://en.wikipedia.org/wiki/Football_in_England
https://en.wikipedia.org/wiki/Football_in_Iceland

Thursday, April 7, 2016

Good old Tool!

Am dat iarăși peste Tool. Nici nu mai știu cum de m-am îndepărtat de ei. Altfel se scria blogul când se asculta Tool. Iată cântecul care a dat titlul. Și, dacă nu ați învățat încă, learn to swim e întotdeauna un sfat bun.


Friday, February 19, 2016

Grozăvie

Ascultând muzică, îmi aduc aminte de blog, de parcă în niște vremuri, de mult apuse, ar fi fost fain, sau măcar interactiv, să scriu aici. Și mai ales să ascult Nightwish, când nu îmi aduc aminte sa îi fi ascultat la vremea lor. NIN cu we're in this together da. Oh da. Ce melodie.

Și ce nostalgie. Doar pentru vremuri trecute când mă gândeam la alte vremuri trecute. Tot cu nostalgie. De fiecare dată crezând, sau sperând, după caz, sau după timp, că atunci, sau cândva, a fost sau va fi bine. Niciodată este. Sau măcar aproape niciodată acum. Căci cine, pardon, cine dracu scrie lucruri când viața e frumoasă.  Și totuși e. Viața e frumoasă. Ce grozăvie.

Thursday, December 4, 2014

Party

Era o petrecere la lucru (și, după, un om ce rezolvă, sau încearcă, integrame, lângă tine,  în stația de metrou).  Când nu poți deschide o bere cu o lingură e primul semn.
 
Sinceritatea îmi este o piedică, nu mai știu exact propoziția. Sundown și morning în aceeași propoziție suna greșit. M-am hazardat, din  singurătate, și am zis "sunrise". Era cuvântul ce se căuta.

Mă îndepărtez. Am întâlnit un om. Nu am înțeles ce făcea, pe lângă că lucra unde lucrez eu, dar era un fel de freestyler. Cânta versuri, uneori din senin. Cică erau ale lui. Nu știu cum m-a convins să ies afară (o capcană precum camera de muzică!?) și o băgat niște rime. Părea germană. Mai pe urmă nu mai eram sigur. Nu știu de ce s-o oprit. Rimă lipsă sau eu, ca ascultător. Nu era ușor să fii ascultător. 

Undeva la începutul petrecerii îi urasem lui taică-miu la mulți ani și am aflat că votase cu Ponta. A mai fost o discuție despre taxe, în care toată lumea se gândea cum să o ducă ea mai bine. Uneori mă întristează asemenea lucruri.
 
În rest pizza, bere și muzică. Cred că s-a și dansat la un moment dat. 


Thursday, August 14, 2014

Doctor Gila

Mă tot gândesc de ceva vreme să înlocuiesc thian1899 cu doctorgila. Oare la ce mi-ar folosi...