Bullshit three ring circus

Circuit Radna - Casoaia pe bicicletă

2011-11-06T21:50:00.002+02:00

Am încercat să facem traseul Radna - Șoimoș - Casoaia - Cladova - Radna de pe această hartă (http://www.bikemap.net/route/228335) dar se prea poate să ne fi rătăcit un pic.

Ce am făcut noi, în caz că vom mai vrea pe viitor, a fost asta:

De la mănăstire de la Radna am luat-o spre cetate, am făcut stânga înainte pârâul Șoimoș și am mers pe lângă el o bună parte din drum, prin sat, iar apoi pe un drum forestier. A început cățărarea și am început să facem popasuri tot mai dese. Am mers până drumul s-a transformat într-un T, de la care am luat-o la dreapta, și de acolo a devenit totul tot mai greu. Mai apoi a apărut traseul cu dungă albastră, pe care ca să îl urmăm am fost nevoiți să facem o întoarcere de mai mult de 100 de grade, dar l-am urmat. Am tot întețit popasurile. Pe alocuri am fost nevoiți să coborâm sau să urcăm pe lângă bicicletă în mare parte din cauza pantei dar și a frunzelor în exces și a lemnelor uscate ascunse sub ele. Pe Dan îl jenau în mod evident coborârile. Pe mine cățărările. Tot urmând traseul bandă albastră am ajuns la o trecere de pârâu la care am făcut stânga, pe un drum normal, în sfârșit, și apoi ținând drumul am ajuns la complexul Casoaia.

De la Casoia știam că trebuie să o luăm spre Cladova. Asta se făcea prin traseul marcat cu punct/cerc galben. Cred că ruta de pe bikemap nu a fost făcută pe punctul galben. Am urcat din greu pe jos o pantă infernală cam 1km, și apoi în valuri, ba pe bicicletă, ba pe ea, ba în coborâre, ba în urcare, încă vreo 2-3 km, dominați covărșitori de opriri de trageri de sufluri. După acești 4 km îngrozitori, aproape de-a dreptul prin pădure, am scăpat de punctul galben și au mai fost cam 12 km de coborâre ușoară pe drum forestier până la Cladova. Acolo am oprit la un magazinul local pentru două beri și un suc. De acolo încă 10 km de șosea înapoi la mănăstire. Dan nu mai putea să schimbe foaia care îi rămăsese pe cea mai mică dintre ele și asta i-a micșorat vizibil atât viteza de coborâre, care oricum nu era punctul lui forte, dar și viteza de rulare. Max a căzut dar singurul contact a fost între un lemn și cască (ar trebui să ne luam și noi ceilalți, noi ceilalți care nu avem) și a scăpat nevătămat.

45 de kilometri, aproximativ 6 ore. Totul s-a încheiat cu o cină îndestulătoare la restaurant în Lipova.

Coke Will Have To Go

2011-10-16T12:53:00.002+02:00

Consumul de cola a scăpat iar de sub control. Inevitabil.

Acu vreo patru ani încercasem să reduc consumul de cola și reușisem, vorba aia reușisem, să ajung la o săptămână cu doar, aceeași vorbă, 3 litri de cola. Nu fiece săptămână, doar una, o dată, o dată și atât, experimentul fiind prezentat aici. Erau niște vremuri când aveam și comentarii la posturi.

Anul trecut, tot toamna, am fost mai îndrăzneț. Am reușit 30 de zile fără cola, deloc deloc. Pe la mijlocul acestei perioade postasem asta. Au trecut cumva acele zile și apoi am uitat de ce făcusem toată treaba. Nici acum nu mai îmi amintesc.

Și am revenit, pe la jumate de litru spre mai mult pe zi, ca întotdeauna, căci mai puțin e inutil și nu îți aduce prea multă satisfacție. Până nu bei primul pahar nici nu îți dai seama ce pierzi. Dar să bei un pahar și apoi să nu mai poți bea unul care să îl întregească pe precedentul e un chin. Pesemne așa trebuie să se fi simțit și Tantal, sau cine știe, să se simtă și acum.

Așadar planurile sunt mari din nou. Ultimele mele patru doze de cola zac în portbagaj, rămășițe ale mai multor six packuri minunate, și odată consumate și acestea nutresc speranța că nu îmi voi mai procura altele un timp îndelungat.

Totul pentru că mă cam dor încheieturile, genunchii și oasele dintre ele în timp ce alerg și trebuia scos un țap ispășitor. Fiecare cu motivele lui.

Cinci filme

2011-10-12T21:58:00.005+02:00

Bune toate cinci. În ordine aleatoarie:

London Boulevard - Colin Farrell în încă unul din rolurile bune. Nu e In Bruges, dar filmul nu e o comedie. Keira dezamăgește un pic, nu atât prin personaj cât prin înfățișare. El proaspăt ieșit din închisoare nu reușește să se ferească de vechii prieteni. Ea vedetă de film ce are nevoie de protecție împotriva fotografilor insistenți. Mi-a plăcut.

Hanna - O fetiță este crescută până 16 ani pentru a se apăra și pentru a ucide, undeva la rece, să zicem Siberia. Adolescenta din ea, sătulă de singurătate, vrea să vadă lumea. Și tot felul de agenți o caută pentru a o ucide căci fetița are ceva aparte. Un action movie mai altfel. De la Joe Wright, cel ce făcut Pride & Prejudice, Atonement, The Soloist și va face Anna Karenina în 2012.

Paper Man - Un scriitor care nu se prea descurcă cu scrisul. Mai are pe deasupra și un prieten imaginar (Captain Excellent) și alte probleme de genul. Se retrage într-un mic orășel pentru a-și mai încerca norocul cu o nouă carte. Acolo se împrietenește cu o neașteptat de atrăgătoare adolescentă, Emma Stone, care are la rândul ei nenumărate probleme. Un film extraordinar.

We're No Angels - De Niro și Sean Penn scapă oarecum accidental din închisoare și se ascund într-o mănăstire fiind confundați cu niște preoți. O comedie ușoară și plăcută pentru o seară liniștită de toamnă. În plus, poate Demi Moore la cel mai bun rol al ei, unul secundar, dar bun deopotrivă.

Thor - Un fun movie reușit. Neașteptat de reușit. Cu un regizor atipic pentru un asemenea gen de film, Kenneth Branagh, specializat în ecranizări după piese de Shakespeare, cel puțin patru am numărat eu, și cunoscut, sau ar trebui să fie cunoscut, pentru Frankenstein, unde a jucat și rolul doctorului cu același nume. Am găstit filmul mult mai distractiv decât blockbuster-ele obișnuite. De precizat că Natalie e din nou peste Keira.

Despre blog, Faulkner și alte lucruri

2011-10-07T22:15:00.001+02:00

Iata că a mai trecut o altă perioadă secetoasă pe acest blog. Au mai fost și vor mai fi (vezi aici). Bunul fierar a spus, în urmă cu nu mult timp, că nu contează numărul cititorilor ci calitatea lor. Măcar cititorii să fie de calitate dacă altceva nu e.

De curând citesc William Faulkner, Lumină de august. Vorba vine de curând. M-am apucat de ea, ca un făcut, la sfârșitul lui august, în concediu, în Cipru. Încă nu am terminat-o, dar am scuzele mele. Și o să spun și de ce. Îmi vine greu. Îmi place ce se scrie dar am impresia că nu înțeleg mare lucru. Nu am mai întâmpinat asemena dificultăți de la o carte de-a lui Joyce și, cred, una de-a lui Claude Simon. Pe când la Joyce poate erau tot felul de referințe dubioase, gen Fellini, pe celălalt, pe Claude Simon (se prea poate să fi fost alt laureat Nobel) pur și simplu nu l-am ințeles. Ei bine la Faulkner e cu totul altceva, căci îmi place să-l citesc, e altfel. Mare scriitor Faulkner.

Să dau un citat, care îmi place și care se înțelege. Numai pentru citatul ăsta merită citit.

"[Lena] Dormea într-o magazie din spatele casei. Avea o fereastră pe care se învăţase să o deschidă în întuneric fără să facă nici un zgomot, deşi la început în camera aceea dormea nepotul ei cel mai mare şi apoi doi din cei mai mari şi apoi trei. Locui acolo vreme de opt ani înainte de a deschide fereastra pentru prima dată. Şi nu o deschise nici de vreo douăsprezece ori înainte de a-şi da seama că n-ar fi trebuit s-o deschidă deloc. îşi zise, «Asta mi-a fost norocul.»
Cumnata îi spuse fratelui. Atunci băgă şi el de seamă că Lena se schimbase la trup, ceea ce ar fi trebuit să observe mai de multă vreme. Era un om aspru."

Higher Education Party, 2006

2011-07-21T21:14:00.000+02:00

Puloverul acela îmi era incomod și călduros deopotrivă iar în rest, în rest nu îmi amintesc multe. L-aș pomeni pe Chirilă dar doar așa în treacăt. Totul se petrecea, cred, în prima parte a anului patru de facultate. Era un alt început, alte vremuri, când timpul trecea cu o imponderabilitate mai apropiată de copilărie ca niciodată, o perioadă în care 10 milioane pe lună erau suficiente pentru orice unui student, și în plus să îi rămână să meargă la întreg Szigetul anul următor. Erau alte necesități. Dar să nu deviez, când, de fapt, tot ce vroiam era să îl pomenesc pe Chirilă, așa în treacăt.

1st May Camping at Lake Tauț, 2010

2011-07-09T22:02:00.000+02:00

Fiecare sărbătorește 1 mai

după bunul plac al lui, sau al prietenilor. Unii merg de 1 mai pe plajă la 2 Mai dar noi suntem mult, mult prea departe de mare. Lacul e prietenul nostru bun. El ne primește mereu, mai mereu, mai puțin de acel 1 mai, când n-a fost chip să găsim loc decât în bălăriile din împrejurimi. Să fie Tauț oaia neagră a lacurilor? Pesemne așa trebuie să fie.

În 2007, de 1 mai, eram parcă ceva mai spiritual, sau poate doar ceva mai nefericit, căci scrisesem asta.

Stanciova Carriers, 2007

2011-07-05T23:23:00.004+02:00

Nu mai îmi aduc aminte cum am ajuns în pădure. Nimeni nu își mai aduce aminte. Ideea ne-a fost inoculată pe nesimțite iar când am ajuns acolo lucrurile au devenit și mai ciudate. Speriatul gâștelor, săritul și tropăitul sincronizat, căciuli de fete purtate cu naturalețe pe capuri de băieți, activități care mai deunăzi ar fi stârnit oprobriul public erau atunci considerate neprihănite. Un lucru era cert: lucrurile nu erau în matca lor normală. Rătăcind prin pădure, căratul fetelor a părut cel mai firesc lucru.

După atâta hămălit, la revenirea în civilizație, tot așteptând hămesiți sarmalele, am descoperit o adevărată desfătare în chipsurile savurate cu smântână, pentru ca mai apoi să ne înfruptăm, mai în tihnă, mai cu nesaț, din sarmalele așteptate.

Golden Boys, 2002

2011-06-28T21:56:00.006+02:00

Prefață: Introducerea categoriei
Având în vedere că o poză valorează o mie de cuvinte, să mai adaug și eu poate aș îngreuna o lectură ce se dorește a fi scurtă. Și totuși. Priviți poza. Acele (presupuse) o mie de cuvinte nici măcar nu se leagă sau formează propoziții în care eu nu am încredere.

Așadar, să spunem povestea

Golden Boys, 2002

Întâi și întâi în acel liceu fiecare oră se făcea în altă sală. Locul elevilor era pe hol, la alimentară, la Renașterea, la Cașoni. După doi ani elevilor li s-a dat o sală, o sală doar a lor, pe care și-au aranjat-o după bunul lor plac (vezi foto). Încet, încet renașterea a dispărut și a apărut bastionul cu batălii din evul mediu. O ușoară întoarcere în timp, spuneau gurile rele, chiar mai rele decât cele care spuneau „dă-te-n gâtu mă-tii”, spuneau alții. Liceul s-a terminat în timpul campionatului mondial. Restul merge mai departe.

Postfață: detalii
După liceu am scris câte o catrenă de calitate îndoielnică despre fiecare om din clasă. Acum am șters ce am putut din acea catrenă fără sa adaug nimic nou. Au rămas câteva cuvinte despre fiecare. Pornind din stânga (vezi foto), apoi în sus și continuând în formă de 2, numerotați:
01. Osi, sau Armando mai nou, ascultă muzică de ghetou.
02. Pompieru, animăluţ, 2 Pap, l-a votat pe Iliescu.
03. Avea o unghie lungă, chiar mai multe, dar o singura soră.
04. La mate des la tablă ieşea, și tuturor, dar tuturor ne plăcea.
05. Avea porecla Shakira dar de unde… asta nu mai ştiu.
06. I se zicea gogoşar, folosea mai mult haine Timberland.
07. Nu a avut cu mulţi tangenţe după cum a spus, cred, chiar ea.
08. Se mai rădea în cap, se mai îmbăta, mai purta ochelari, că fără, bine nu vedea.
09. I se mai zicea şi Daniel-San.
10 Cu o lucrare despre box ne-a făcut pe toţi să râdem.
11. Curea i se mai zice, fiindcă porci avea unora li s-a părut o poreclă propice
12. E cam ciudat să spună ceva despre el, e destul de complicat.
13. Zis şi schijă, femei vroia să aibă multe şi nu ezita să ne spună.
14. A folosit stingătorul, foc nu era dar funcţiona extinctorul.
15. A râs mult la un banc cu unguri bun, la colegiu parcă spunea că nu e aşa de greu.
16. A avut conflicte bune şi rele. Odată o minge ne-a dat, s-a spart aproape imediat

Și, Bonus, în ordine alfabetică, restul personajelor care au lipsit din poză din motive complexe deloc lesne de explicat:
17. Calităţi de sclav mai are, mâini lungi, la fel şi picioare
18. Nu cred că ea vroia să pară asemenea unui pitbull.
19. Arăta bine, şi cred ca pentru mulţi doar asta a contat.
20. Butura, butura era un cuvânt ce a fost spus de el, cu gura.
21. Ia-o spre pădure mai zicea, dar el fotbal chiar nu ştie.
22. E cu difuri, amplifuri, pentru mulţi o adevărată bancă de împrumut.
23. Despre hip şi rap discuta destul de des

Simițiți-vă liberi să completați. Simțiți-vă bine în general. Acum cum vă simteți?

Gasthof Tirol, o dezamăgire

2011-06-10T21:13:00.003+02:00

Vorba aia, pensiunea-i frumoasă, păcat că-i locuită.

Asta ca să se afle și de aici.

defect 2046

2011-06-04T01:05:00.000+02:00

Astăzi am rezolvat bugul cu numărul 2046.

Mă mai apucasem de el cu ceva vreme în urmă, în mare măsură din cauza numărului. Nu ajunsesem la nici o concluzie și l-am lăsat în voia sorții. ”Whenever someone asked why I left 2046, I always gave them some vague answer. It was easier.”

Tanti Auguri Pirlo

2011-05-19T16:21:00.002+02:00

Și s-a dus și Pirlo, unul din cei care nu ar fi trebuit să plece niciodată.

Zece ani, 401 meciuri. Ce echipă aveam la jumătatea anilor 2000. Nu numai că eram cei mai buni, dar aveam și jucători pe care nu puteai să nu îi îndrăgești, pornind de la Pirlo.

Nu cred că îi va sta bine în alb negru dar nu cred că e el de vină. Galliani zicea: "Our coach is thinking of playing someone else in front of [Mark] Van Bommel. If [Massimo] Ambrosini signs his deal like I hope then he will alternate with Van Bommel". Numa gândul să îl compari pe Pirlo cu Ambro e nepământesc, dar să îl mai și alegi pe Ambro. Să îl văd pe Allegri când cântă ca și Carlo.

Astăzi Pirlo face 32 de ani,
Tanti Auguri Pirlo.

Din alte vremuri

2011-03-30T23:02:00.001+02:00

Am primit de curând niște filmări mai vechi, din alte vremuri, de pe la inceputul mileniului.

În acei ani, în Plopi, înainte ca Bega să intre în oraș, se făcea baie, fără griji și fără probleme. Era deja sfârșitul unei epoci, copacii deja dispăruseră. Toți în afară de unul, personajul central din a doua filmare, căci da! Vă voi prezenta nu una, ci două filmări. Două filmări cu trei serii de sărituri. Era ultima vară a acelui copac dar nu și a noastră. Lol. E un ușor pustiu acum pe acolo și trebuie să mă credeți pe cuvânt că mai demult era tare frumos acolo. Și eu eram ceva mai suplu.

În prima filmare eu sunt cel care sare cel mai frumos:

În a doua filmare cameramana lasă de dorit:

Domnul inginer

2011-03-04T17:15:00.000+02:00

- Bolkvadze să știi că CV-ul construit cu atâta migală nu mi-a adus nimic bun. Lucy și Tomy sunt încă supărați pe mine. Kromberg și Schubert sunt pe cale. Toți se întorc împotriva mea.
- Stankevicius tu l-ai cunoscut pe Mircea Popa? îl întrebase Bolkvadze fără nici o intenție.
Stankevicius, luat prin suprindere, scăpă întreagul ulcior rămânând în ceea ce Mircea Popa ar numi o baltă.
- Și tu Bolkvadze? Și tu?

Trieste, T-minus 11 saptamani

2011-02-23T20:50:00.001+02:00

Aceeași singurătate a alergătorului de cursă lungă
Fapte: Acum două săptămâni mi-am început pregătirea pentru semimaraton. În aceste două săptămâni am fugit după cum urmează: 1x6km, 2x8km, 3x10km. În jur de 56 de minute 10 km. În ritmul ăsta nu termin sub două ore. Ar fi să zicem neplăcut să termin al doilea semiraton mai slab decât primul. Dar dat fiind vremea potrivnică nu pot fugi așa de dezgolit cum aș dori. Fără căciulă și mănuși sunt în grafic. Eu sunt graficul.

Nu se mai bagă nimeni? Recomandări? În rest acum câteva zile mi-am cusut adidașii de alergat, Nike vechi de puțin mai mult de un an.

Din colecția Regele că recomanda să fugiți pe, aveți MK Ultra:

Trieste, T-minus 3 luni

2011-02-08T23:32:00.003+02:00

Singurătatea alergătorului de cursă lungă
E o povestire scurtă și un film cu acest titlu, desi recunosc, nu am citit, nu am vazut. Dar titlul... titlul e bun.

Am început pregătirea pentru semimaratonul de la Trieste din 8 mai cu 6km în frig. Cine se mai bagă? Am schimbat cartea audio de Agatha Christie pe muzică dar nu mi-am îmbunătățit timpul cum se întâmpla pe vremuri. Măcar se contureaza un playlist de alinat singurătatea alergătorului de cursă lungă. Voi nota sporadic aici progresul și melodiile ce îl însoțesc.

Pe viitor poate o să încropesc o serie de articole Regele vă recomandă să fugiți de, dar până atunci, în debutul colecției Regele vă recomandă să fugiți pe, aveți Whiskey in the jar:

Negustorul de cepe

2011-01-13T20:28:00.002+02:00

Mergea apăsat deși nu avea nimic în spate. Plasa, plină de obicei cu cepe din acelea mari, nu era în mâinile lui. Îi fusese furată după ce vânduse mai bine de jumătate din ele, jumătatea mai frumoasă căci întotdeauna oferea doritorilor posibiliatea de a-și alege singuri marfa iar clienții proaspătului negustor nu erau proști, alegeau întâi cepele mai frumoase și mai gustoase. Era târziu și era obosit. De obicei îl furau mult mai devreme. ”Așa le trebuie dacă au așteptat atât. Nici tocănița nu le va mai fi la fel de bună cu cepele ce le-au rămas”, gândi el în timp ce mergea apăsat deși nu avea nimic în spate.

Teatrul amator. Filmarea. Textul.

2011-01-08T21:33:00.001+02:00

Iată (behold!) ce a ieșit din tentativa de piesă. Lumea s-a distrat la început, apoi pe măsură ce vodka s-a terminat oamenii erau tot mai obosiți. Textul poate fi găsit aici, iar totul a pornit de la acest articol. Neconcordanțe între ce s-a zis și s-a scris există dar cui îi pasă.

intro generic
prologul
scena1
intermezzo
scena2
scena3
caseta tehnica

Pentru că nu mi-a trecut în cap să pun în caseta tehnică voi face mulțumirile aici, enumerându-i:
Rujoni, Orlando Trandu - pentru numele lor
Toma Caragiu - pentru fabulă și despre brad
Monty Python - pentru funniest joke ever written
William Shakespeare - pentru că nu puteam să fac prologul fără el
Cel care caută fete și nu găsește - nu știu pentru ce
George Gordon - pentru că nu am găsit un alt membru mai de seamă căutând prin Ku Klux Klan
Stereophonics, Liquido - pentru muzică
Hrușcă - pentru colinde și pentru că e înaintea lui Moș Crăciun la producția de ler.

Și mai ales lui Ed Wood, care poate ar fi apreciat ce a ieșit cum nu mulți ar putea s-o facă.

La mulți ani!

Teatru amator (II)

2010-12-27T17:09:00.002+02:00

Teatrul amator anunţat în postul precedent chiar a avut loc, surprisingly as it sounds.

Dacă reuşesc să unesc filmările, cât de curând, vor apărea şi aici, eventual însoţite de text. Nu a fost o filmare continuă pentru că atât publicul cât şi actorii nu s-au comportat profesionist şi a trebuit să oprim şi să refilmăm. Nu erau duble ca în film, doar se relua de unde se poticneau actorii, fie din cauza tracului fie din cauza publiculului care îi punea în dificultate.

Pe curând.

Teatru amator

2010-12-08T16:06:00.002+02:00

Am fost însărcinat, nu cu un copil, ci cu o piesă. O piesă de teatru. Dar mai bine să nu mă încurc în cuvinte de pe acum. Voi încerca să fiu succint. Voi eşua.

Cică voi scrie o piesă de teatru pentru seara din 24 decembrie când ne pregătim să avem parte de o masă îmbelşugată. Puiul, sau orice altă pasăre sau animal, trebe să stea la cuptor ceva vreme. Eu aşa ştiu. Şi ce altceva mai bun decât puţin teatru în aşteptarea acelui pui şi al festinului de feluri de mâncare ce va veni cu el. Coloniştii din Catan, fie el un joc proaspăt printre noi, nu se poate juca decât în patru iar noi vom fi mai mulţi fără bani de extensii, extensii ale jocului.

Aştept sugestii referitoare la temă, personaje, cadru natural, timpul acţiunii, mesaj, lirism, onirism şi orice altceva ar putea fi de ajutor.

Actori vor fi toţi cei ce vor mânca la acea masă şi de la ei aştept sugestii. Că vorba aia eu nu scriu chiar strălucit, dar nici nu e frumos ca pe urmă să vină, ba unul, ba altul, să se plângă că nu vor să îşi joace rolul, fie el fiu de factor poştal, jumătate de centaur sau amantă de lider de sindicat.

Un iz Ed Wood în atmosfera de Crăciun, ce poţi să faci mai mult să îl aduci pe Baba Chagaloo la tine în casă.

Haideţi la film

2010-11-16T19:09:00.000+02:00

Cum am anunţat mai în treacăt acum ceva timp, că scriu tot mai rar fără cola pe blog, mi-am cumpărat HD TV player de la WD. Mai precis ăsta.Cu ocazia asta vă chem pe toţi la film. Care veniţi lăsaţi un comment sau anunţaţi-mă cumva.

Locaţia e aceeaşi, Castelul Regelui. Data ar fi sâmbătă, 20 noiembrie, de la ora 16:00, asta dacă nu apar chestii mai interesante sau băutură gratis, caz în care voi anunţa contramandarea întâlnirii pe toţi cei puţini interesaţi.

Desfăşurătorul include sigur şi meciul de la 21:45, Milan - Fiorentina, şi posibil pe la ora 0:00 părăsirea castelului către locaţii zgomotoase sau rămânerea pe domeniu. Toate până la zi desigur.

Şi acum filmele, măcar unu să vedem, vorba aia, de aia vă chem la film.

1. Soul Kitchen (2009)
În deschidere ca şi la TIFF-ul din acest an va fi Soul Kitchen, o comedie savuroasă de Fatih Akin, un regizor german-turc (gen Oezil) foarte apreciat. Cică şi Gegen die Wand ar trebui văzut dar fiecare la rândul lor, în ordinea fiecăruia.

2. I'm a Cyborg, But That's OK (2006)
O comedie de Chan-wook Park, autorul celebrului Oldboy. Dacă în Oldboy a ştiut cum să te facă să te simţi rău şi să ai greţuri fără să fii însărcinat, să vedem dacă domnul Park ştie să ne facă să râdem, măcar unii de alţii. Not the ordinary Saturday Box Office hit one could argue.

3. The Sorcerer's Apprentice (2010)
The ordinary Saturday Box Office hit, the Action-Adventure Comedy movie. This comes with a trailer. And the villain's name is Maxim Horvath and Monica Bellucci has a part in the film. What else could you wish for.

În afară de astea, poate revedem Inception dacă sunt doritori. Hadeţi dară că Johnny nu muşcă.

Scott Pilgrim vs the World

2010-11-02T12:11:00.002+02:00

Un film excelent. Nu m-am mai distrat aşa de bine la un film de la Hot Fuzz. Edgar Wright deja la al treilea film reuşit. Aşadar puneţi mâna şi daţi jos/cumpăraţi/găsiţi un cinema, da vedeţi Scott Pilgrim vs the World.

un clip din film, de la un music battle, 15 secunde, doar sunet, dar merită:

Am văzut Scott Pilgrim vs the World acasă. Mi-am cumpărat un HD Player, un cablu HDMI de 1m şi un hard disk extern de 500 GB care nu se bagă în priză, doar în USB şi m-am uşurat de 7 milioane. Voi ce mai faceţi cu banii?

În rest mi-am cumpărat nişte căşti care se pot agăţa de urechi, să nu cadă când alerg şi ascult muzică sau o carte audio de Agatha Christie. Aş reveni pe tema asta dar mă tem că multe nu ar mai fi multe de adăugat. Bunul fierar mai are ceva de adăugat?

Zile fără cola

2010-10-25T18:34:00.000+02:00

Adevărul e că de când nu mai beau cola, 17 zile, dar cine le mai numără, nu prea mai îmi vine să scriu pe blog. Nici atât cât pe vremuri. Într-o lume ideală nu ar fi fost nevoie de aşa ceva. O să revin cu ceva materiale proprii şi poate şi ceva materiale de la un oaspete de care v-am avertizat mai demult, oaspete care întârzie să îmi trimită materialele sale.

Mâncare de la mine de acasă

2010-10-12T09:57:00.000+02:00

Am scris mai demult, prin februarie, aici că am făcut de mâncare, lăudându-mă oarecum şi promiţând poze. Acum au venit şi pozele, după mai bine de jumate de an.

Aşadar, gulaşul în oală:

Gulaşul pe masă:

Iar acum ultima ispravă, săptămâna trecută (au mai fost şi altele, dar fără poze). Tortellini în stânga, salată de broccoli cu carne de pui în dreapta.

Asemănări

2010-10-05T11:43:00.001+02:00

Prima asemănare descoperită am pus-o pe alt blog, aici. O să pun poza şi mai jos că nu cred ca face nimeni click (ce oameni). Dar a doua descoperire, a doua nicidecum nu e mai prejos, asta ca să nu ma laud excesiv. Behold what I have discovered:

(Chiţu vs. Peter Sellers in The Party)

Şi cum am promis, cealaltă poză, prima, de care v-am vorbit adineaori:

(Gilardino la Atena după revanşa contra lui Liverpool vs. - )

Acum chiar că avem ce vorbi. Poate veniţi cu materiale noi.

Filme de sfârşit de săptămână

2010-10-04T15:13:00.000+02:00

A început o nouă lună şi parcă nu aduce nimic promiţător, şi nu pentru că e toamnă, sau ziua lui Sile, ci fără nici o pricină. Aşadar filmele:

Steaua fără nume (1979) - Un film rusesc după o piesă de Mihail Sebastian, un scriitor român pe care din păcate nu l-am citit. Acţiunea se desfăşoară în România, într-un sat situat între Bucureşti şi Sinaia, unde locuitorii sunt fascinaţi de trecerea trenului diesel electric care nu opreşte la ei în haltă niciodată. Aproape niciodată. Dacă nu aveşi prieteni moldoveni (sau ruşi, şi estonienii poate s-ar descurca cu rusa) care să traducă din rusă nu cred că veţi vedea vreodată filmul. Piesa poate fi asculată aici.

The Pink Panther (1963) - Primul din seria de, se pare, patru filme. Credeam că sunt trei. Peter Sellers nu e foarte mult în centrul atenţiei dar de fiecare dată când apare strică sau sparge ceva. Un umor greu de reprodus în zilele noastre.

How to Train Your Dragon (2010) - O animaţie reuşită care mi-a priit dar nu ştiu exact în ce fel. Într-un sat de vikinigi, unde nu circulă trenuri diesel electrice, e plin de dragoni, iar copiii de mici sunt învăţaţi cum să îi răpună. Dragonii sunt de mai multe tipuri, cum ar fi Monstrous Nightmare, Terrible Terror sau Night Fury. Night Fury e cel mai periculos şi misterios dintre ei. Nimeni nu l-a văzut şi a trăit.

The Pink Panther Strikes Again (1976) - M-am uitat la ăsta după ce mi-am dat seama că The Revenge of Pink Panther nu îi de fapt al doilea film. Acum am observat că nici ăsta nu era al doilea film. Nu l-am văzut pe tot, era târziu şi lumea devenit somnoroasă după pizza, dar inspectorul Clouseau era mult mai în formă decât în primul film şi şi-a dezvoltat un accent nemaipomenit. Se râde bine la el.

Fast Times at Ridgemont High (1982) - Am găsit filmul prin tot felul de best comedies ever. E un film cu liceeni, care cică ar fi un clasic. Mai multe personaje diferite, într-un an de liceu. Sean Penn tânăr, blond, pare din Beavis şi Butthead. Nicolas Cage apare câteva secunde. E primul lui film şi singurul sub numele adevărat, Nicolas Coppola. E un film fain cu o muzică de filme din anii 80 cum nu se mai poate pune azi.

Aşadar numai filme bune. Asta vă doresc şi vouă. Voi ce filme aţi mai văzut sau ce aţi făcut în weekend? Nu s-ar băga nimeni într-o discuţie nici dacă pantera roz ar fi un diamant adevărat şi ar fi oferit ca premiu.

30 Rock Is Back and Rocks

2010-09-27T15:52:00.001+03:00

Season 5 just started last week and Alec Baldwin is on fire. Just a few quotes from Jack Donaghy in episode1 season 5:

It was so warm you could pick fully cooked lobsters out of the water.

No more making love on the beach surrounded by a privacy circle of English-trained butlers.

The Harry Potter theme park is a huge hit with both anglophiles and pedophiles. The movie division has a James Cameron movie the whole world will see, whether they like it or not.

A middle-aged woman saying "dude stuff"... is that on my sadness scavenger hunt? Why, yes, it is.

Personality

2010-09-24T17:54:00.000+03:00

Curriculum vitae

2010-09-22T20:00:00.007+03:00

- Ştii Bolkvadze, lucrez la CV-ul acesta de atâta vreme şi încă e prea subţire. Mă simt nevoit să îl burţesc. Ce îmi recomanzi?
(Bolkvadze cercetează atent fiţuica pe care stătea scris cu litere mari, STANKEVICIUS)
- Ai putea scrie magistrala CAN.
- CAN!?!? Dar nici nu ştiu ce e Bolkvadze. Nici nu ştiu ce e şi nici măcar unde să o pun nu ştiu...
- Nici eu nu ştiu. Fii liniştit Stankevicius, nimeni nu ştie şi se poate pune oriunde, asta e minunăţia... Hmm... (tot cercetând) Dar tot e prea subţire, tot ar mai trebui ceva...
- Şi mai ce Bolkvadze? Şi mai ce? Dacă zici tu că nu e destul...
(Bolkvadze gândeşte)
- Experienţa profesională e cam subţire. Acolo ar mai fi loc de adăugat.
- Exact gândul meu Bolkvadze, exact. Dar ce?
- Ai putea spune că ai lucrat la Lucy & Tomy
- Aş putea Bolkvadze. Aş putea nu-i aşa?
- Sigur că ai putea Stankevicius. Lucinivicius şi Tomilivicius sunt copiii mei.

Movie night stories (III)

2010-09-20T12:28:00.003+03:00

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the last meeting. The single reasonable gathering. First gathering here, second gathering here. Final retrospection, before getting ready for reigniting the movie nights after the summer break.

The Date: 03.IV.2010

The Location: Castelul Regelui

The Time: 16:05
* Time adjusted since the second gathering was better than the first. This way people didn't fall asleep too soon into the gathering. lol.

The Title: Outstanding Cinema

The Invitation:
The third of its kind, this gathering is bound to be the greatest.

This time I have three more than ever carefully selected movies to keep the audience together for at least two of them. Westerns and dramas are out of the question, the audience is not (at least not yet) up for that.

So we'll have comedy at its finest, then proceed with films with a hint of comedy, and hopefully we'll be able to drop off comedy at one point but t...hat is not a must.

Three for Saturday, April 4th, double option for no. 3:

Plan 9 from Outer Space: A science fiction movie, made in 1959 by director Edward D. Wood Jr, that remained in the history as the worst movie ever made. Bela Lugosi died during the shooting of this film. Bela Lugosi is the actor who played Dracula in the first Dracula movie, back in 1931.

Ed Wood: A movie by Tim Burton (Edward Scissorhands, Big Fish, Sweeney Todd) with Johnny Deep about maybe the worst movie maker of all time, Edward D. Wood Jr. It takes something special to be considered the worst director of all time. We'll have a clue about that after seeing Plan 9 from Outer Space I assume.

After these movies we can go two ways:
1. The Party: A classic comedy from 1968 with Peter Sellers (Inspector Clouseau in the original Pink Panther movies) as Hrundi V. Bakshi, who gets invited to a party instead of getting fired after causing chaos on the movie set. And the chaos continues like in a good Caragiale play I might say. So they say.
2. A Fish Called Wanda: John Cleese (the tall guy from Monty Python) got a nomination for this script in 1988. This should be enough as reference. The director got also a nominee, it seams to me like a fun movie. We'll see!

Seen or not seen, the movies are worth rewatching.

I await you. The king awaits you. The kingdom awaits you. Bla bla bla.
* Since the guests never cast their vote, I again chose the movies. And I have to correct myself, Bela Lugosi actually died before Plan 9. Ed Wood had some footage of him which he used for a small part and the rest of the character was played by a man that covers his face the entire movie. It is really something you wouldn't believe is possible. Like an alien invasion for that matter.

The Guests: Dan, Sile, Marce, Max, Trifa, Liuda.

The Outcome: We watched The Party first, since the usually late guest announced his lateness. We all had to be there to watch the worst movie of all time. Incredible movie. Then we watched Ed Wood, and we saw how that all happened. With long pauses between movies we managed to not interrupt any of the films. It all went well and we even passed midnight. So these was all three gathering. It is now time to setup another one. Soon... I am open to ideas, but not wide open.

Serialele

2010-09-09T16:01:00.000+02:00

Lie to me, singurul serial pe care îl urmăresc şi rulează vara, are season finale pe 13 septembrie.Bună melodia de la intro. Monk s-a gătat.

Celelalte seriale revin după cum urmează, în ordine cronologică,

House M.D. - 20 septembrie
How I Met Your Mother- 20 septembrie
Glee - 21 septmebrie
şi, drums, drums and more drums,
30 Rock - 23 septembrie

Nu mai e mult. Până atunci am timp să mă gândesc dacă să mă apuc de Modern Family şi Doctor Who. Restul mai vedem, parcă mai erau câteva.

Peninsula 2010

2010-09-08T14:30:00.003+02:00

La Peninsula am plecat cu Fordul, de dimineaţă şi am făcut 11 ore până la Târgu Mureş.

Drumul
Am ratat centura Lugojului dar până la Deva drumul a fost lin, ceilalţi pasageri consumând, pe nerăsuflate, o sticlă uşor răsuflată de 2l de bere rămasă de la Trei Ape. La Deva am studiat harta şi ei s-au aprovizionat cu două sticle de vin, sticle deschise abia în Sibiu, după ciorbă, sensibil multe ore mai târziu, Sebeşul fiind înconjurat de ambuteiaje. În Sibiu doar am trecut puţin prin centru, am mâncat, am căutat prin tomberoane şi am încercat de câteva ori să ieşim spre Mediaş, când drumul ne vroia tot spre Deva. Până la Mediaş pasagerii se simţeau iar bine şi sticlele erau goale. Din cele două opţiuni, Târnăveni şi Sighişoara, am luat-o spre Sighişoara, drumul mai lung către Târgu Mureş, totul în necunoştinţă de cauză ca şi până atunci.

Festivalul
Am intrat in incintă pe înserate şi am pus corturile pe întuneric. Am mai prins ceva din Ska-P, iar Therapy au fost, cum să zic, aşa... cumva de proastă calitate. Faceţi click cu încredere pe linkuri, sunt înregistrări chiar de la Peninsula, majoritatea, ce am putut şi eu găsi pe all mighty youtube. La cortul de house era Mark Knight iar la o terasă era muzică bună. Am alternat între ele, iar pe finalul serii l-am văzut şi DJ Adrian Eftimie, puţin şi neimpresionant. Cineva a stat pe un taur nărăvaş 10 secunde dar dacă ar fi stat 100 ar fi primit 6 minute de karting. Restul stabilisem să facem un duel de rodeo zilele ce urmau, dar taurul nu s-a mai găsit într-o locaţie care să ne mai stea în cale tot restul festivalului. Am ajuns să dorm în maşină pentru că în cortul meu a dormit o persoană dintr-o ţară baltică ce nu are graniţă cu Belarus. Estonia ţara, Ave numele fetei.

Ştrandul gratuit, cu mai multe bazine, l-am descoperit abia a doua zi, o oază în deşert, un desert după o halcă de carne, o minunăţie ce mai. A treia zi am dormit acolo, o oră-două la prânz, pe iarbă la umbra unor copaci, undeva în fundul ştrandului, unde se dormea mai cu spor. Duşurile de la ştrand erau la fel de reci ca şi duşurile din zona de camping, dar apa din bazine, apa din bazine era plăcută. Doi oameni pe care îi cunosc au făcut şi bungee jumping, de pe o macara de 50 de metri, şi deşi ambii vroiau să sară ziua pentru a admira peisajul nici unul nu a mai admirat nimic când s-a văzut acolo sus. Au preferat să privească tot cerul, dar cu 50 de metri mai aproape de el. Se puteau practica şi sporturi dar noi am cerut doar ping pong şi volei pe nisip, voleiul (accentul se pune pe cealaltă silabă, cumva ca şi în poneiul) fiindu-ne refuzat. Inutil să mai spun că prima limbă în care te aborda cineva (din echipa festivalului) era maghiara. Util a fost că ştiau toţi şi română şi pot doar să sper că vorbeau ungureşte la fel de prost ca şi româna.

A doua zi dimineaţa ni s-au mai alăturat 5 persoane, 2 fete cu un cort, şi 3 tipi cu nici un cort ce dormeau la o pensiune. Unul din ei s-a vopsit pe faţă în ultima zi a festivalui. Ei beau whisky, dar noi nu, noi am ales varianta ieftină la tărie, ginul. Direcţia 5 nu a avut spectatori, Parov Stelar au fost faini, The Rasmus ok, unora le-a plăcut mai mult decât altora. Gorillaz Sound System au fost chiar buni. După, mai era timp până la Şuie, neam dus să golim ginul ăla de care v-am mai vorbit, ginul păstrat la maşină, la 5 minute de festival. L-am prins puţin pe Fedde Le Grand şi apoi Şuie Paparude. Ăştia cântau în cortul de house (imagini în linkuri), care la ora aceea, 3 şi ceva, era plin ochi, şi era o căldură ca într-un cuptor, deşi era sfârşitul lui august şi nicidecum luna lui cuptor. Până la urmă parcă am rămas doar trei şi de la Şuie am mers la terasa cu muzică bună şi apoi am jucat fussball (nu ştiu cum se scrie, or mai fi variante) în timp ce stropitori de gazon mă stropeau pe mine, pe spate, în timp ce luam bătaie. În cort a fost frig vreo două ore şi apoi brusc foarte cald, că aşa-i în corturi, în corturile plasate pe un câmp deschis.

Am văzut că a fost bine cu ştrandul, cu ginul, aşa că a treia zi am procedat la fel. La ştrand am mâncat cu toţii o pizza saşă kai şi apoi am mers la magazinul din apropierea festivalului pt gin. În timp ce goleam sticla nu am fost la nici un concert. Era ora şapte când am stabilit că ne mai trebuie o sticlă şi am luat una. De acolo ţin minte că am fost la Europe la ora 9 dar de acolo nu mai ştiu. Omega parcă nu am văzut, şi nici la Tricky nu am fost. Parcă am mers la terasa faină, unde acum cântau Butterflies in my stomach, o trupă faină, ascultaţi link-ul şi vă provoc să căutaţi şi alte melodii. Am plecat să mănânc şi când m-am întors eram iarăşi doar trei. Ceilalţi au plecat la Hernan Cattaneo. La un moment dat eram iarăşi în maşină iar cd playerul mi-a mâncat bucăţi din două cd-uri în timp ce se vorbea despre vise. Ploua aşa că am plecat înapoi spre terasă la adăpostul unei umbrele de plajă albastre. Am mai stat puţin la terasă, fetele şi-au schimbat polarele, dar cei ce puneau muzică alternau muzica bună cu cea ungurească şi am plecat. Polarul roz e acum la altcineva. He, he, ghiciţi la cine e polarul roz?

Ultima zi a fost înnorat şi nu a fost cald în cort. Am dormit până la trei. Festin de somn. La şape au cântat Zdob şi Zdub, reuşit concert, ne tot îndemnau să facem un jump, m-am băgat în cateva moşeli destul de reuşite, eram prin zona steagului din dreapta scenei dacă vă uitaţi la clip. Până la Korn am mers la maşină să terminăm sticla de gin rămasă, nu mai am cumpărat alta. Ceilalţi au băut tot whisky. S-a mers la NOHA şi la cort şi am ajuns singur la Korn, nu i-am găsit pe restu. Au cântat fain Korn, şi nu au revenit pe scenă, cum făcuse şi Tool, ce vremuri. Apoi am mers la Above & Beyond în timp ce alţii au mers la Dub FX. După era deja frig, cineva dormea în maşină pentru că la 5 trebuia să ia un taxi către aeroport pentru a prinde un avion spre Bucureşti. He, he, ghiciţi cine a zburat cu Korn la Bucureşti? Am mai jucat fussball, ne-au făcut praf nişte oameni ce păreau localnici. Eram iarăşi trei, am mai stat puţin în frig şi apoi am zis să îi punem capăt distracţiei.

Întoarcerea
Am plecat pe la 10 jumate din Târgu Mureş. Parcă înainte de 5 eram la Ana Lugojana şi mâncam ciorbe de burtă sau ciorbă de văcuţă, depinde la care din cei ce mâncam vreau să fac referire. După încă o oră eram acasă cu două etichete de gin lipite pe maşină în jurul rezervorului şi mă chinuiam să ghicesc cine zburase cu Korn la Bucureşti în acea dimineaţă.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi ţări baltice, durata drumurilor, etc.

Ce se mai întâmplă pe San Siro

2010-09-06T11:12:00.006+02:00

San Siro nu se umple doar pentru Derby della Madonnina şi coregrafii spectaculoase.

Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.

Trei Ape şi un munte

2010-09-02T14:27:00.003+02:00

Mergeam la Văliug cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra. Fiindcă în apropiere de Chizdia, la ieşirea din Brestovăţ, cu câteva zile înainte, Dan se accidentase, bicicleta mea era deasupra în timp ce a lui rămăsese acasă. Tot acasă rămăseseră şi micii mei.

Celelalte două maşini cu care mergeam la lac ajunseseră ceva mai devreme. Una din ele, cea cu Trifa, a pornit spre Trei Ape, negăsind loc bun de pus cortul la Văliug. Cealaltă maşină, plină de necunoscuţi, ne-a aşteptat. Eu şi Dan am făcut o baie cum am ajuns. Apoi Max şi Liuda şi-au luat bicicletele şi am pornit spre Trei Ape cu toţii, două maşini şi două biciclete. După ce am ocolit lacul, ne-am pus corturile în apropiere de baraj, pe un deal. Moldovenii (cei cu bicicletele) au ajuns şi ei după câteva ore, să fie în jur de 20 de km, din care mai mulţi în urcare? Să fie. Din boxele casetofonului se auzea Immortal Technique.

Nimeni nu a vrut să bea decât bere pe lumină. Am făcut o tură cu Dan până la un ponton (ceilalţi s-au dus abia mai târziu), distanţa de mal neputând fi determinată. Sile nu era cu noi. Să fi fost măcar 200 de metri. Se sărea fain de pe el. Am jucat cărţi la barul cu bere la preţ de complex şi seminţe aduse de acasă de o prietenă de-a unei verişoare de-a lui Dan, fostă colegă de facultate cu Max şi cine mai ştie cu câţi alţii. Adevărul e că dacă faci două facultăţi ai mai mulţi foşti colegi de faculate. Grătarul a fost obişnuit. Focul la fel.

O vodcă adusă din Moldova, republica, purificată de şase sau şapte ori în tot felul de cristale, era pregătită când s-a lăsat întunericul. Oamenii din jurul focului consumau vin. Deşi nu păreau foarte înclinaţi spre vodcă, cele 2 pahare micuţe din sticlă şi siropul plasat pe fundul lor înainte de fiecare vodcă, i-a mai îmbunat. Doi oameni au testat-o şi seacă. S-a băut toată foarte repede. La fel şi prima ţuică, ceva mai slabă şi fără aromă de diluant. Cea de-a doua, cu aromă de diluant nu a avut atâta trecere, a avut trecere zero. În jurul focului (poza nu e cea mai bună, doară eu am făcut-o), se făceau încercări de combinaţii chiar şi cu cărţile de chimie lăsate acasă, nu se vroia datul cu băţul în baltă, ţările baltice nefiind reprezentate, înfrigurări şi încălziri, bancuri bune şi bancuri proaste, la care s-a râs sau nu s-a râs independent de calitatea lor. Codruţa, prietena Roxanei, vara lui Dan, a recomandat bancul cu ţiganii la divorţ, ca link, fără să ni-l spună. Am învăţat cuvinte noi, jăregai (jar), răgace (rădaşcă), cuvinte olteneşti, cuvinte pe care le-am repetat în exces. Max se învârtea de colo colo, şi în timp ce aduna lemne conversaţia stagna. Se apropie şi, într-un moment de linişte, în timp ce arunca grămada de crengi din braţe-i spune ceva de genul: Dragostea-i ca focul. Dacă nu pui băţul se stinge.

A doua zi am făcut gulaş, apreciat de nota 9 de singura persoană care l-a notat, două ceaune, folosind acelaşi ceaun, pe rând. Oameni s-au plimbat cu bărcile, majoritatea. Când al doilea ceaun de gulaş era gata am pornit, moldovenii şi cu mine, spre Semenic. Am aflat apoi cu stupoare că jumătate din el a fost deşertată undeva pe acel deal în loc de burţile noastre sau ale altora. Liuda avea ceva probleme la genunchi şi a renunţat la căţărarea pe Semenic, rămânând pe drumul Trei Ape - Văliug, unde se porneşte cel spre Semenic. Indicatorul arăta ca mai erau 6 km, dar să fi fost ceva mai mulţi, i-am parcurs cu Max în puţin mai mult de o oră. Singur poate ar fi ajuns mai repede, dar oricum în vârf pare şi el destul de obosit nu? Am fost silit să îmi fac nevoile undeva pe traseu, vârful părea undeva prea departe. Coborârea în schimb a durat sub 10 minute, dacă nu chiar mai puţin. De acolo am continuat, cu Liuda cu tot, tot pe biciclete până în centrul Reşiţei. Codruţa, relocată în maşina lui Dan pe durata coborârii, i-a reproşat acestuia folosirea greşită a ambreiajului. Pentru noi, cei fără ambreiaj, a fost un festin de coborâre, cu excepţia a 2-3 km de căţărare în care Liuda a suduit mai mulţi oameni, incluzându-i pe cei prezenţi şi cei absenţi deopotrivă. Abia în apropiere de Reşiţa era să o calce cineva.

Mergeam acasă cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi folosirea greşită ambreiajului, puţina băutură, plasarea corturilor pe un deal, etc.

Ameninţări

2010-08-17T14:39:00.000+02:00

Cică eu nu scriu constant pe blog. Aşa mi s-a adresat cititorul. Aşadar în curând articolele unui oaspete special.

Când? N-aş putea spune. Dar m-a ameninţat că-mi va trimite materiale.

Movie night stories (II)

2010-08-09T14:57:00.002+03:00

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the second meeting. Another failure. First gathering here. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero due:

The Date: 20.III.2010

The Location: Castelul Regelui

The Time: 16:45
* Time adjusted since the first gathering, to not have people falling asleep too soon into the gathering. lol.

The Title: Master filmmakers

The Invitation:
Many of you are not familiar with actor names, directors, award winning movies and some new information couldn't do you any harm. There are movies that made history, movies that brought the cinema to a new level, controversial movies, bla bla, pretty lame introduction.

So, after the Woody Allen night felt short, the next movie gathering will be much earlier. There will be different type of movies that might have only one thing i...n common: they all can be described as Marvelous, Fabulous, Art, Memorable or Overrated.

Three movies for Saturday 20th:

The Big Lebowski (1998): Maybe the funniest comedy of the Coen brothers with Jeff Bridges, John Goodman and Steve Buscemi.

Once Upon a Time in the West (1968): After the trilogy of the man with no name, Sergio Leone comes with this western starring Henry Fonda and Claudia Cardinale.

Dead Man Walking (1995): Tim Robbins does a very very good job directing this movie. Sean Penn and Susan Sarandon are great, as they always are in every movie they starred.

You should check these guys out on imdb. Great directors and great actors.

Parcă văd că nu interesează pe nimeni da ar fi fain să veniţi măcar câţiva. Filme extraordinare.

* After the first meeting I realised I am dealing with ammateurs. Therefore I tried something different, with no choices from their part. Initially the list had Volver, but somebody saw the movie and Pedro Almodovar's film was replaced by Dead Man Walking.

The Guests: Dan, Sile, Max, Trifa, Liuda, Roxi, Tania

The Outcome: We decided to start with The Big Lebowski. I really like this movie. One of the best comedies ever made. It took us more than 4 hours to watch this 2 hours movie, with one of the guests, Trifa, not event catching the ending. Besides him leaving, Pizza was delivered in the middle of the movie and delayed the viewing. After the first movie it was already late. We tried to watch Dead Man Walking (nobody wanted to see the western) but nobody was in the mood (the same people that didn't want the western) and we stopped it after twenty minutes. So at gathering number two we still weren't able to watch more than a movie and half. I think we barely passed midnight, again, but the third time was better. To be continued...

Aragaz cu patru ochi

2010-07-29T11:52:00.002+03:00

În curând.

Cu mine în rolul principal.

Movie night stories (I)

2010-07-26T17:04:00.002+03:00

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the first one. A failure. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero uno:

The Date: 26.II.2010

The Location: Castelul Regelui
*cineva a cautat pe google pentru a afla unde e castelul regelui. doar atât şi a meritat totul.

The Time: 22:30
* marce: de ce e atât de târziu?!
   eu: ca să nu plecaţi acasă înainte de miezul nopţii
     marce: lol, păi dacă ne uităm la 2 filme nu plecăm înainte de 12

The Title: Movie Night with a Theme

The Invitation:
I have three themes in mind that most likely nobody will like but hopefully somebody will attend. I have a question for the ones who will attend. What theme would you prefer (we will watch two movies and see what we do from there):

1. Alfred Hitchcock
2. Spanish Horror
3. Woody Allen

I am available for details undefinitely.
* The selected movies were the following. Before criticizing the selection, note that films that I had already seen were excluded.
Zelig, Bullets Over Broadway, Whatever Works
North by Northwest, Dial M for Murder, Strangers on a Train
Cronos, Los Sin Nombre, Tesis

The Guests: Eu, Cris, Marce, Max, Sile (şi posibil să fi fost şi Dan)

The Votes: We had 1 definite vote for Woody and the others didn't bother. I didn't vote.

The Outcome: So we went with Woody Allen. We watched Zelig, which was good, then we went to see Bullets Over Broodway, one of Woody's really good movies as I later found out. The night fell short when one or two of the guests fell asleep in the first 10 minutes of the film. We called it a night. The third movie, Whatever Works, was never in question. I think we barely passed midnight.

Caransebeş, Radna 2008

2010-07-20T11:56:00.000+03:00

Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360. Chiar nu mai sunt multe. Asta de mai jos, şi încă una.

În locul oamenilor optimişti, super pozitivi, prefer nu oamenii deprimaţi care vor să se taie ca pe pizza, iarbă, tăieţei, pepene, castraveţi… ci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea. Oameni nemulţumiţi, sătui, şi care ar putea spune: “Şi când mă gândesc că undeva se deschid flori şi cântă păsări. Cât de departe sunt toate.”

Deşi nu am o părere bună despre Caransebeş nu voi vorbi despre el. Mă gândesc să folosesc tot mai mult asemenea fraze, în parte contradictorii, în parte peiorative în ce-l priveşte pe Caransebeş. Nu de alta dar aş mai merge acolo dacă nu ar fi îngrădit extratereştrii totul într-un ovoid gigantic de celuloid transparent inodor.

La Surduc, un lac de printre dealuri şi munţi mici, ca în Elveţia şi orice ţară care are lacuri printre dealuri şi munţi mici, în zilele însorite, de reală caniculă şi nu numai, e plin de lume. În toată mulţimea nu am văzut nici un clovn aşa că am intrat în apă în pantaloni scurţi. Poate vom reveni acolo în această vară. Ar fi frumos de înnoptat în zona mai puţin populată a lacului, ar fi mai liniştit şi acolo am putea auzi păsările care cântă liric.

Cu câteva luni în urmă am fost şi la Radna, o cetate construită de un rege cu un nume nemţesc şi apoi al treilea. Am luat masa la un restaurant din Lipova unde chelneriţa a spart o bere. Eu am mâncat creier dar de data asta nu mai am nici o justificare. Pe drumul nesănătos spre Radna, evitând ruta Arad, înainte să aflăm că drumul spre Topolovăţ, dinspre Lipova, e şi mai nesănătos, era un câmp imens, dar imens, de flori. Ok nu chiar imens, dar era mare, foarte mare câmpul, plin cu flori galbene. O mulţime de flori galbene, acelea şi nu altele, care cândva s-au deschis, acolo.

Caransebeş nu cântă ca o pasăre, nu se deschide ca o floare. Caransebeş se închide într-un ovoid gigantic de celuloid inodor şi în curand va fi transfomrat într-o uriaşă gaură neagră absolută, căci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea, ar putea spune “Probably the closest things to perfection are the huge absolutely empty holes that astronomers have recently discovered in space. If there’s nothing there, how can anything go wrong?” iar extratereştrii sunt perfecţionişti.

Undeva cântă păsări şi se deschid flori.

Fotbal de calitate

2010-07-15T16:01:00.006+03:00

Nu e uşor să găseşti un titlu bun, dar cumva cumva eu mă descurc. Lol. Imagini mai jos:

Casillas, după finală

2010-07-12T13:05:00.000+03:00

Spania a caştigat prima ei finală de campionat mondial cu 1-0.

Iker Casillas, portarul şi căpitanul Spaniei, este intervievat după finală de jurnalista Sara Carbonero, care, printre altele, este şi logodnica lui.

De caracatiţe nu are rost să mai vorbesc.

Aşa-i în tenis

2010-06-24T11:50:00.002+03:00

Cel mai lung meci de tenis din toate timpurile

Anticipez că şi Cosaşu (după cum vă amintiţi de la duelurile cu mine, el scrie în fiecare joi) va lăsa deoparte campionatul mondial în articolul de azi şi va scrie despre incredibilul meci ce are loc la Wimbledon de două zile. Întâlnirea dintre Mahut şi Ilsner s-a oprit la scorul de 59 la 59 în decisiv. 59 la 59!

Un articol despre ce s-a întâmplat puteţi citi aici. Recomand.

Pe scurt: 10 ore de joc, deocamdată, Mahut a servit de 55 de ori pentru a rămâne în meci, nici un break şi doar 3 mingi de meci în 7 ore de set decisiv, 98 -95 la aşi pt Ilsner (ambii au spulberat recordul precedent de 78), ...

Şi azi se continuă. Unul dintre John Ilsner, american, şi Nicolas Majut, francez, se va califica în turul doi. Asta se ştie. Nu se ştie când.

Jose Saramago a murit azi

2010-06-18T17:56:00.001+03:00

Azi, 18 iunie 2010, la 12 ani dupa ce lua premiul Nobel, Jose Saramago, "Saramango" pentru unii cititori, a murit la venerabila vârstă de 87 ani, în casa lui din Insulele Canare, lăsând în urmă cărţi pe care le-am citit, precum "Anul morţii lui Ricardo Reis", "Intermitenţele morţii", interesant oarecum, ambele titluri conţin cuvântul moarte, dar şi cărţi pe care aş vrea să le citesc, precum "Eseu despre orbire", controversata "Evanghelia după Isus Cristos", "Memorialul mănăstirii", ...

According to Jack Nicholson

2010-06-10T15:46:00.002+03:00

TIFF 2010

2010-06-01T17:02:00.004+03:00

Weekend-ul acesta am fost pentru a doua oară consecutiv la TIFF. Despre cum a fost prima oară, anul trecut, aici. Anul acesta am dormit la cămin, nu am mai dormit în maşină, dar să o iau de la început.

Cazarea
Couchsurfing nu a dat rezultate în găsirea de oameni care să ne ofere patul lor, dar un prieten din ceva organizaţie studenţească ne-a salvat. Ne-a rezolvat de 3 camere de cămin în Cluj, camere de 2 persoane. Dan a spus că a dormit mai bine ca acasă în patul de acolo, deşi prima noapte a dormit cu Daniel în cameră (despre Daniel, un pic mai jos).

Ziua 1
Am plecat 4 din Timişoara şi ne-am întâlnit cu a cincea persoană direct în Cluj, Liuda venind direct din Republica Moldova. Am ajuns în Cluj la opt jumate şi speram să ajungem să vedem Soul Kitchen, în aer liber, la nouă jumate. Persoanele de contact se numeau Daniel şi Monica. Ne-am întâlnit la cămin unde ne-au dat cheile. Daniel a ales să ne însoţească la film. Odată cu filmul era şi ceremonia de deschidere iar biletele costau în loc de 5 lei, 15 lei. Am renunţat. Am ales trei filme pentru ziua următoare, Starring Maja (Suedia), Kino Caravan (România) şi Submarino (Danemarca) şi am cumpărat biletele, biletele cumpărate în avans fiind la un preţ uşor redus. (Voi reveni cu filmele poate într-un post viitor).

Daniel
Ne-am plimbat puţin prin Cluj unde Daniel a apucat să ne povestească despre toate calităţile lui. Făcuse vreo 7 tipuri de lupte, rugby, fotbal american şi e la facultatea de psihologie. Vorbea destul de mult. Ne-a spus că magazinul de alcoolice din centru e "evil" pentru că vinde alcool minorilor, cum că de acolo, cu 7 ani în urmă, a cumpărat un prieten de al lui o vodkă pe care a băut-o el, Daniel, şi a ajuns la perfuzii. A spus că a mai băut apoi, nu ne-a spus de ce nu mai bea, dar când am ajuns în bar a băut apă minerală. Era suspectat de multe.

Janis La Stuff
Barul, Janis la Stuff pe numele lui, avea la intrare o bornă inscripţionată Vama Veche 613km, Woodstock 8060. Acolo Cris a câştigat un tricou cu TIFF, inscripţionat "REGIZOR al filmului meu" (aveai o şansă la fiecare Ursus, erau şi alte premii). Am cumpărat narghilea cu gust de pepene ce avea aromă de gumă de mestecat cu aromă neidentificabilă. Cel care se ocupa de narghilele mai oferea pită cu zacuscă, pită cu untură şi popcorn. Era un pitic de poate 1.60 tuns scurt, dar din ceafă îi ieşea o codiţă împletită care îi ajungea, dacă ar fi vrut desigur, până în fund.

Monica
Monica era suspectată că ar fi fost supusă unei operaţii de modificare a sânilor.

Ziua 2
A doua zi ne-am plimbat pentru cele trei filme, am încheiat seara la pizza şi mai apoi în cămin cu trei schiţe ale lui Toma Caragiu: Fabula, Un telefon discret şi Nehotărâtul. Monica tot aştepta pe cineva iar pe Daniel l-am sunat abia la 12, după filme, când eram la pizza, şi n-a mai venit. După pizza urma să mergem în ceva club dar n-am mai ajuns, cum nu am mai ajuns nici la Felix în ultima zi, deşi eu, Dan şi Max ne cumpărasem pantaloni scurţi tocmai pentru asta în pauza dintre filme.

Judeţul Sălaj (zilele 3 şi 4)
Duminică am mers pe lângă Zalău, în Mirşid şi Moigrad. Acolo am mâncat şi am băut ţuică în primul sat. Am văzut că e bine şi am făcut acelaşi lucru şi în al doilea. Am jucat cărţi până spre zi şi ne-am culcat. Luni am vizitat scurt cetatea de la mine din sat. Seara, în jurul orei 9, am ajuns acasă.

Oaspetele din Glee

2010-05-25T19:47:00.001+03:00

Săptămâna trecută am organizat un duel între Barney şi Sue la care nu s-a băgat nimeni. Nu-i nimic. Îmi mai păstrez puţin jucăriile.

Ca şi o coincidenţă teribilă, Neil Patrick Harris a apărut în episodul 19 din Glee, unde l-a interpretat pe Bryan Ryan, un fost coleg de liceu al profesorului din Glee. Bran Ryan, în ciuda numelui, nu a fost un personaj prea amuzant. S-a duelat cu profesorul, Shue pe numele lui de alint, într-un duet pentru obţinerea unui rol principal într-o piesă de teatru al cărui nume îmi scapă acum. Melodia aleasă a fost Dream On, de la Aerosmith. Ştim că Barney poate cânta din muzicalul de deschidere al Oscarurilor din acest an. Ştim nu-i aşa?

În rest un dialog, 1 la 1 cu Sue (nu credeam să îi văd vreodată faţă în faţă):
Bran Ryan: So I've decided to examine all of the extracurricular activities here at this school, and Sue, your Cheerios! budget is out of control.
[...]
Sue: I'm an educator. Now, I realize my methods are unconventional, but my record speaks for itself. Is it a tad over the top to bill the district for skydiving lessons to have the Cheerios! parachuted onto the football field? Perhaps. But what I do here makes a difference.
Bryan Ryan: Sue, you're an impressive woman. I can't tell you how much you turn me on right now. You ever heard of the term "anger sex"?
Sue: It's the only kind I know, Bryan.
Bryan Ryan: I should tell you I'm married.
Sue: Not a problem for me.
Bryan Ryan: And I'm still cutting half your budget.
Sue: You win some, you lose some.
Bryan Ryan: Should I lock the door?
Sue: No. Got a secret room upstairs. Like Letterman.

Muse latest

2010-05-21T17:38:00.000+03:00

Vă reamintesc că în dreaptea, sub lista de bloguri, puteţi asculta muzică bună.

A apărut o nouă piesă de la Muse, piesă ce va deschide soundtrack-ul de la Eclipse. Am fost uşor suprins dar apoi am văzut că Supermassive Black Hole e prima piesă de pe soundtrack-ul de la Twilight iar I Belong to You e prezentă pe soundtrack-ul de la New Moon. Aş numi asocierea nefericită.

În august Muse cântă la Sziget. Uprising, Resitance, New Born, Map of the Problematique, Hysteria, Plug in Baby, Time is Running Out, Stockholm Syndrome, Knights of Cydonia şi altele par să fie în turneul lor. Un setlist poate fi găsit şi ascultat aici. Lipseşte Bliss dar tot arată bine, foarte bine, poate chiar mai bine decât Sonisphere. Rămâne de văzut dacă ajung şi eu pe undeva.

Melodia, Neutron Star Collision (Love is Forever):

Sue Sylvester vs Barney Stinson

2010-05-19T14:05:00.004+03:00

Încă incapabil fiind să scriu ceva original, supun atenţiei două personaje remarcabile din două seriale rezonabile. Prin citate. Citate bune aş mai putea adăuga.

1. Sue Sylvester, din Glee.

Splitts! magazine, after much campaigning by one Sue Sylvester, has named me "Cheerleading Coach of the Last Two Thousand Years"

Now, if you'll excuse me, I have to put in a call to the Ohio Secretary of State, notifying them I will no longer be carrying photo I.D. You know why? People should know who I am.

You don't deserve the power of Madonna... simply put, you have all the sexuality of all those pandas down at the zoo, who refuse to mate.

Sometimes people ask me, "Sue, how come you're so sensitive to minorities?" Well, I'll tell you why: because I know firsthand how hard it is to struggle as a minority in America today. I'm 1/16th Comanche Indian. In fact, I like minorities so much, I'm thinking of moving to California to become one.

"I'll often yell at homeless people: 'Hey, how is that homelessness working out for you? Try not being homeless for once.'

''I'm going to ask you to smell your armpits. That's the smell of failure, and it's stinking up my office.''

2. Barney Stinson, din How I Met Your Mother.

“In my body, where the shame gland should be, there is a second awesome gland. True story.”

“Every Halloween, I bring a spare costume, in case I strike out with the hottest girl at the party. That way, I have a second chance to make a first impression.”

Jesus waited three days to come back to life. It was perfect! If he had only waited one day, a lot of people wouldn't have even heard he died. They'd be all, "Hey Jesus, what up?" and Jesus would probably be like, "What up? I died yesterday!" and they'd be all, "Uh, you look pretty alive to me, dude..." and then Jesus would have to explain how he was resurrected, and how it was a miracle, and the dude'd be like "Uhh okay, whatever you say, bro..." [...] That's why we wait three days to call a woman, because that's how long Jesus wants us to wait.... True story.

[talking about how easy it is to run a marathon] Step 1: You start running. There is no Step 2

I'm always pre-coital, Ted.

When I get sad, I stop being sad, and be AWESOME instead. True story

-----------------------------------------------------

Secvenţe video se pot vedea aici, aici, aici, chiar şi aici.
.

Ceasul lui Stephen Hendry

2010-05-17T13:13:00.003+03:00

Campionatul mondial de snooker s-a încheiat cu victoria lui Robertson. Primul australian care a câştigat campionatul mondial, în epoca modernă.

Stephen Hendry a ieşit repede din joc, în turul 2, dar în timpul meciului de debut, cu Zhang Anda, cei doi comentatori români, Marius Ancuţa şi Daniel Bontea, au avut o discuţie despre ceasul lui, discuţie care a fost cam aşa:

Marius Ancuţa: Ai observat ceasul lui Hendry?
Daniel Bontea: Da... E... frumos... Nu mă pricep la ceasuri... Nu ştiu ce marcă e... (nu ştie ce să zică, dar Marius nu zice nimic)... dar sunt sigur că e unul foarte scump... (mai continuă un pic despre ceas) ...
Marius Ancuţa: Mi se pare foarte mare. Oare nu îl incomodează?

Să vă spun despre filme

2010-05-14T13:35:00.001+03:00

Despre ce filme am mai văzut. Încep cu alea mai bune, şi termin cu Old Dogs, un film nerecomandat.

Bullets Over Broadway (1994) - 7 nominalizări la Oscar, de dar fără Woody Allen. Extraordinar. Teatru şi mafioţi. Trebuie văzut.

The Right Stuff (1983) - 8 nominalizări la Oscar, despre cursa spaţială, depăşirea barierei sunetului şi povestea primilor americani în spaţiu, cei 7 din echipajul Mercury. Te prinde ca şi CTP-ul.

It's Complicated (2009) - o comedie cu Merryl Streep, Alec Baldwin şi Steve Martin. Plăcută.

The Lovely Bones (2009) - dramă fantastică de Peter Jackson. O abordare oarecum originală şi un rol bun al lui Stanley Tucci. Interesant.

Adventureland (2009) - comedie. Pe scurt, un tip are nevoie de bani pentru a merge la facultate şi se angajează într-un parc de distracţii unde o întâlneşte o tipă ce seamănă pe Meg Ryan (tipa din Twilight, sau Amurg, lol) şi alţi oameni. O vară din 1987. Plăcut.

Ninja Assassin (2009) - acţiune. Scenele de acţiune sunt faine însă venind de la cel care a făcut V for Vendetta speram la mai mult. În ce priveşte filmele cu ninja, îşi face treaba.

Did You Hear About the Morgans (2009) - comedie romantică cu Hugh Grant şi Sarah Jessica Parker. Nimic special. E okay.

A Christmas Carol (2009) - animaţie, o punere în scenă fidelă a cărţii lui Dickens, nu surprinde cu nimic, dar e o poveste clasică şi e bună aşa cum e. Puţin cam dark pentru copii parcă. Rezonabil.

Tooth Fairy (2010) - comedie. The Rock face mai nou filme pentru copii. Nimic deosebit, decât cele câteva minute ale lui Billy Crystall. Nu e rău, film lejer.

Death to Smoochy (2002) - comedie cu Edward Norton, Robin Williams, Danny DeVito şi Catherine Keener care ar fi trebuit să fie bună şi e doar pe alocuri, prea puţin.

Old Dogs (2009) - comedie. Nerecomandat, foarte prost, deşi freza lui John Travolta şi câteva faze îţi pot smulge un zâmbet. Puţin lucru, având în vedere că poşi obţine acelaşi lucru doar privindu-l pe Tassotti.

Primul break peste 100 de puncte al unui jucator din Romania

2010-04-30T19:18:00.001+03:00

Genial.

Snooker and UEFA Rankings

2010-04-29T09:46:00.001+02:00

Mă gândeam ca nişte informaţii utile ar fi de folos, acum când am ajuns în semifinalele campionatului mondial de snooker şi acum când Intermerda a ajuns într-o finală de CL după mult timp, o finală în care miza este şi mai mare (rămâne de văzut şi ce face Hamburg totuşi, pt coeficienţi): care dintre Italia şi Germania vor avea 4 echipe în CL în sezonul 2011 - 2012.

Începem cu linkurile de Snooker, că tot îmi pierd vremea pe Eurosport cam mult în ultimul timp.

Semifinale: Selby - Dott şi Carter - Robertson.
Clasamentele actuale, provizorii, şi tot felul de statistici: http://www.snooker.org/rnk/
Precizare importantă, pentru cei care erau curioşi şi nu ştiau cum stă treaba. Clasamentul provizoriu devine clasament actual după campionatul mondial. Clasamentul actual, curent sau cum vreţi să îi spuneţi, rămâne valabil tot restul sezonului. Se schimbă doar o singură data pe an, după campionatul mondial, adică la sfârşitul fiecărui sezon competiţional.

În ce priveşte fotbalul lucrurile sunt puţin cam triste, în ceea ce priveşte coeficientul Italiei. Nici România nu are de ce să zâmbească.

Să vă spun şi de ce. Germania tocmai a trecut pe locul 3, în faţa Italiei. Doar dacă, Doamne fereşte!, Inter câştigă CL Italia va mai avea 4 echipe în CL în sezonul 2011-2012. Aici clasamentul pe 2010.

Şi chiar de reuşesc acest lucru, Doamne fereşte!, italienii vor trebui să tragă tare cu toate echipele în următoarea ediţie a cupelor europe. Cum stau lucurile pe 2011, puteţi vedea aici. Se observă că Italia are de recuperat 5 puncte în duelul cu Germania. Având în vedere că sezonul ăsta nemţii au făcut cu 3 puncte mai mult decât Italienii şi au făcut chiar mai multe puncte decât englezii sau spaniolii, aproape sigur din 2012 Italia va avea doar 3 echipe în CL.

România stă şi mai rău. După al cincilea an în top 10. Pornim sezonul de pe locul 13 la 6 puncte de locul 10. Văzând că exact 6 puncte am făcut în total în acest sezon, şi nu a fost un sezon aşa de rău cum se prefigurează următorul, lucrurile nu stau bine. Şi mai rău stă daca ne uităm pe cum vom sta la anu dacă nu începem să facem pe puncte. Suntem pe 20, priviţi aici.

Cam atâtat despre statistici.
Sâmbătă cică voi merge la lacul Tăuţ, un lac de acumulare despre care nu ştiu prea multe. Doar că din punct de vedere geografic şi geometric pare în mijlocul judeţului Arad, pe harta judeţului de aici.

Outlawed

2010-04-21T15:02:00.000+02:00

Years have passed since he was forced to leave Europe.
- You know Maria, this tropical savanna climate wears me down.
- Oh, oh dear Stankevicius, usted debe olvidarse Vilnius!
- I need time Maria, I need time.
- ...
- It's just...
- Basta Stankevicius. Basta con estas tonterias.
- You are right Maria, Caracas is quite beautiful this time of year.

Revelion 2008

2010-04-19T14:27:00.000+02:00

Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360 (tre să le mut pe toate aici într-un final, mai sunt doar câteva). O poezie în proză legată de ultima zi din 2007 când am eşuat în a ajunge în Budapesta sau Viena, poezie scrisă la o săptămână de păţanie. Nu cred că ar ajuta la nimic dacă aş separa în versuri. Ce s-a întâmplat cu maşina se poate vedea în poză.

Out of reach 4+2 trip
Era o dupămasă de sfârşit de an. Noroasă dupămasă. O persoană a renunţat, planurile s-au dat peste cap. Uşor peste cap. Apoi persoana a revenit, şi brusc aveam două maşini colorate identic. Pe când mâncam o îngheţată am ieşit din ţară. Deşi era mult fum în maşină a început să ningă afară. Eram afară din ţară. Ne-am dat de două ori peste cap şi apoi eu m-am întins. Aş fi vrut să cuprind totul. Albastru nemărginit aproape transparent. Azuloscurocasinegro.

p.s. penultima propoziţie e o carte. ultima un film. aş putea renunţa la ultimele 3 versuri.

Poza:

Yeti

2010-04-12T12:19:00.000+02:00

Duminică au venit nişte oameni la mine acasă şi ne-am jucat un joc:

Printre alte personaje de ghicit au fost Bela Lugosi, Charlize Theron, Caragiale, Hitler, Van Damme, DJ Bobo, Dan Diaconescu.

Pe lângă Yeti din filmuleţul de mai sus, Dan a mai avut de ghicit Papa Ştrumf. Acolo a avut o replică chiar mai bună decât am barbă şi nu am buletin: "Am barbă, pantaloni roşii şi nu-s Moş Crăciun?"

În legătură cu maratonul, voi reveni cu rezultatele, o analiză şi o întâmplare cu recepţionerul. Am scos sub două ore.

Notorii şi nu numai

2010-04-08T11:08:00.001+02:00

Nişte citate din nişte cărţi umoristice mai vechi, una scrisă de Dumitru Solomon

A trăit degeaba. A murit la fel...

A visat că ştia limbi străine. Când s-a trezit n-a fost în stare să povestească visul nici măcar în limba maternă

Încă un fault grosolan comis de Gullit care face azi un meci foarte frumos

Sabia îi venea ca turnată

Se poate face din ţânţar armăsar dar cine îl încalecă?

Si după ce a furat ca-n codru a încercat să se ascundă într-o pădure

Îi auziţi pe suporterii irlandezi care azi joacă mai slab

Solista cânta la microfon fără să ştie că în microfon e ascuns alt microfon

Maşina face explozie, dar locotenentul nu pierde controlul volanului

Individul mascat îşi luă aerul unui cetăţean cumsecade şi se pierdu în mulţimea de pe stradă

Pictoriale II (poze cu câini)

2010-03-30T10:59:00.001+02:00

Notă: Selecţie din colecţia Stăpânul meu e un idiot. Numele colecţiei nu îmi aparţine.

Vai!

2010-03-26T10:30:00.000+02:00

Şi când te gândeşti că prin 2004 era Marele Milan.

E păcat că într-un an când avem o echipă aşa de slabă am fost aşa aproape de titlu.Am fost la un punct de primul loc cu un meci mai puţin. În trei zile s-au făcut iarăşi 4 puncte diferenţă şi totul pare mai departa ca niciodată, mai ales după ce am văzut meciul de la Parma. Să fie simţită atât de acut lipsa lui Ambro?

Nu ar fi multe de zis. Singura chestie interesantă din ultimele meciuri (pe lângă jocul prin care ne e imposibil să ne creăm ocazii) a fost Inzaghi care nu mai e ce-a fost. Pe vremuri nu îl vedeam să încerce driblinguri, nu aştepta o veşnicie să şuteze din careu, dar mai ales driblingurile, nu făcea niciodata acel dribling în plus într-o situaţie unu la unu. Dar la aproape 37 de ani se poate să îşi fi schimbat stilul.

La ce joc practică Milan încă nu s-a născut atacantul de care are nevoie, iar când se va naşte, sau se va inventa, cu atât mai puţin va fi accesibil bugetului de austeritate al lui Berlusconi.

Merda!

Încălţat pentru competiţie

2010-03-22T16:10:00.002+02:00

Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.

O descriere de pe un site unde am găsit pozele: The Nike Air Vapor Quick Running Shoe offers all the comfort and style for the runner who refuses to slow down.

Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.

Cealaltă echipă ce participă la maraton nu ştiu cum stă cu pregătirea. Trifa m-a anunţat că a fugit 30 de minute într-o zi, mă gândesc că celălalt din Recaş nici atât. Rămâne de văzut dacă se vor retrage înainte sau în timpul cursei.

Când se întoarce Dan poate îl iau consilier la piaţă să îmi cumpăr bicicletă. Altfel ar fi asta. Nu mai vreau saboţi, vreau discuri.

Vizita la Bucureşti, martie 2010

2010-03-15T13:56:00.000+02:00

Ok să vă spun cum a fost prin Bucureşti, mai ales celui care nu mai e printre noi.

În prima zi nu am băut iar când am ajuns acasă m-am uitat la decernarea premiilor oscar (mi-am şi îmbunătăţit raţia la filelist pe banda de acolo), ceremonie pe care o ratasem live 2 zile mai devreme. Apartamentul unde am stat în Bucureşti era în Piaţa Unirii, undeva lângă magazinul Carrefour, aproape de Lipscani.

A doua zi a fost o introducere SOA unde ni s-a spus, mie şi încă unuia, prin nişte prezentări, ce nu e SOA şi că SOA nu poate fi explicat, că nu are o definiţie. Seara doar o colegă am găsit de ieşit în oraş, ce venise la mine iarna trecută cu wii-ul, pentru meci, unii dintre voi o ştiu. A venit şi prietenul ei temporar, sau unul din ei, care acum nu mai e, dacă a treia despărţire a lor s-a concretizat, cum avea ea de gând. Am mers într-un bar unde am rugat chelnerul de la etaj să dea pe tvr1, tvr1 care n-a mai dat man u milan ci real lyon. Cei de la parter se uitau tot la muzică atunci când am ieşit. Nu era un bar sportiv. Când am ajuns într-un bar cu boom era deja 1-0. În timp ce beam s-a făcut 2, 3 şi pe urmă 4-0. Măcar eram aproape de casă. Ar mai fi de notat că Andrei, aşa parcă îl chema, era foarte mămos. Un tip nu şi-a mai băgat mâna unei fete în gura lui în faţa mea până acum, nici măcar o dată, darămite repetat. Insane.

A treia zi au mai fost prezentate nişte chestii de SOA. Concluzia generală a fost că e un curs pentru arhitecţi şi nu pentru developeri, deci prea puţin pentru noi. Seara IBM-ul subvenţiona o ieşire şi s-a ales un bar numit Deja Vu, al unor moldoveni ruşi, unde berea la 330 era 120 de mii. Am fost sceptic. Şi mai sceptic am fost când ne-am aşezat la bar. La barul greşit pentru că pe celălalt bar au dansat animatoare mai târziu şi în ziua greşită, pentru că în ziua următoare ar fi fost full striptease. Mi-a arătat un coleg poze dintr-o zi cu striptease pe telefon. După două Jack cu Cola scepticismul se îndepărta încet şi apreciam shoturile mari (cât 2--3 shoturi normale de tequilla, cu între 3-7 chestii în ele) care apăreau neaşteptat de masă. Barmaniţa, Iulia născută în iulie, bea şi ea cu noi. Am mai băut două cocktailuri cu vodcă, am gustat de la ăştia şi nişte long Island. La două dintre fete li s-au făcut cocktailuri pe bar, uneia în timp ce era legănată de doi barmani, iar celeilalte în timp ce stătea în genunchi iar un barman o prindea de obraji şi îi scutura capul. La ultimul shot am primit o cască de război de metal, mi-au dat foc la pahar, trebuia să umezesc paiul şi să beau. În timp ce beam cineva îmi dădea cu ceva de metal în cască, mi-a ţiuit puţin capul. Aşa se bea în război mi-au spus. Cu toate astea nu am fost aşa praf ca şi când mi-am spart chiuveta acasă, câteva zile mai devreme. A doua zi nici nu m-a durut capul.

În ultima zi am fost adormit, dormisem doar vreo trei ore, cursul a fost scurtat la oră. Seara am plecat să îmi caut adidaşi de alergat pentru maraton dar nu am găsit. În schimb văzusem la Umbro nişte adidaşi de fotbal incredibil, vreo 5 modele faine, mi-e ciudă şi acum că nu mi-am luat. Speram să găsesc totuşi adidaşi de alergat. Dacă ştie cineva dacă şi unde este Umbro în Timişoara, spuneţi ceva. Pe tren am dormit bine. Trenul Bucureşti Timişoara face 11 ore zilele astea, 11 ore jumate cu întârziere.

În rest Milan e la punct de Inter după un gol fabulos al lui Clarence Seedorf.

Pariuri de Oscar

2010-03-02T12:23:00.000+02:00

Mai sunt cinci zile jumate până la Oscaruri. Să facem jocurile.

Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.

Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.

Categoriile sunt:
Best Motion Picture of the Year
Best Performance by an Actor in a Leading Role
Best Performance by an Actress in a Leading Role
Best Performance by an Actor in a Supporting Role
Best Performance by an Actress in a Supporting Role
Best Achievement in Directing
Best Writing, Screenplay Written Directly for the Screen
Best Writing, Screenplay Based on Material Previously Produced or Published
Best Achievement in Cinematography
Best Achievement in Editing
Best Achievement in Art Direction
Best Achievement in Music Written for Motion Pictures, Original Score
Best Achievement in Visual Effects
Best Animated Feature Film of the Year
Best Foreign Language Film of the Year

Quick Oscar round up (part I)

2010-02-26T14:53:00.002+02:00

Bună prieteni ("Prieteni" e o formulă de adresare tot mai des utilizată de comentatorii TV, radio, de ziarişti sau orice tip de jurnalişti. Tot "prieteni" e numele unui director (aveţi grijă la accent) din interiorul directorului poze de pe calculatorul meu personal. De fiecare dată când, fie eu, fie alţi prieteni în căutare de poze compromiţătoare, intrăm în el descoperim că e gol şi are capacitatea de a smulge un zâmbet. Ce tâmpenie, am încheiat paranteza)

Nu înţeleg cum unii oameni pot scrie chestii serioase, de exemplu despre situaţia din Coreea de Nord. Găsesc articolul de aici destul de interesant şi situaţia din Coreea de Nord destul de gravă dar cam atât. Poate voi mai încerca nişte 2046 based stories, un fel de deus ex machina stories, la modul neserios şi măcar din când în când comice.

Anul acesta filmele de la Oscar îmi par slăbuţe. Pe scurt nişte păreri personale despre filmele văzute cu cel puţin o nominalizare, aprecieri nenecesare aş putea adăuga. Poate dezbatem ceva.

Faceţi click de vreţi a continua.

Avatar - Se vede frumos dar nu într-atât încât să fie numit o experienţă. Aşa numita experienţă Avatar e un clişeu mai mare decât filmul.

Hurt Locker - Un film fără floricele, la obiect şi în acelaşi timp cumva fără vreun obiect. Războiul e un drog, cu citatul ăsta începe. Am uitat de el până la sfârşitul filmului când nu înţelegeam obiectul.

Inglorious Basterds - Unul din filmele bune ale lui Quentin Tarantino. Are câteva scene bune, de văzut măcar pentru scena în care Brad Pitt vorbeşte italiană. Personajul interpretat de Christoph Waltz e şi el remarcabil.

Up in the Air - Un film drăguţ, relaxing, dialoguri bune (unlike Avatar), finalul potrivit, dar nu te scoate afară din casă să zici super filmul, sau, vorba aia, belea.

The Imaginarium of Doctor Parnassus - Un film văzut la un cinema unde au tăiat scenele cu Johnny Depp. Chiar şi aşa peste cele patru de mai sus, din punctul meu de vedere. Un film cum puţine se mai fac.

Julie and Julia - Încă un rol foarte bun al lui Meryl Streep. Celălalt personaj feminin din film, aflat într-o criză de identitate, se gândeşte să gătească în fiecare zi cel puţin o reţetă din cartea lui Meryl şi să scrie pe blog despre asta. Blogul are succes şi s-a şi făcut un film după el. Filmul ăsta despre care vorbesc.

Up - Animaţie plăcută dar nu la fel de bună ca şi Wall-E şi nici aşa de amuzantă ca şi Ice Age, Shrek sau altele. În schimb câinele e extraordinar, câinele mi-a plăcut mult.

District 9 - Interesantă abordarea şi scenariul. Se putea aborda şi altfel, poate cum mai mult succes. Mă bucur că e la Best Movies. Aş fi vrut să fie şi Star Trek.

The Young Victoria - Un film fără nimic deosebit despre încoronarea reginei Victoria la doar 17 ani şi din primii ei ani de domnie, cea mai lungă din istoria Regatului Unit.

Star Trek - Ăsta film. Are şi el 4 nominalizări secundare. Una din cele mai plăcute suprize de anul trecut.

Coraline - Despre Coraline am scris aici. Un film cu imaginaţie ca şi cel al lui Terry Gilliam (Dr. Parnassus e făcut de Terry Gilliam).

Some of Dilbert's Best

2010-02-23T09:39:00.000+02:00

Aseară am făcut mâncare

2010-02-18T19:36:00.001+02:00

Să încep de un pic mai devreme. Alaltăieri Milanul, cândva mare, nu a reuşit să treacă de Manchester United iar Cosaşu se bucură fără jenă şi pe faţă de triumful lui Rooney. A curs destulă cerneală (l-am auzit pe Gabi Popescu, lol, folosind expresia asta la un studio CL, nici nu se compara cu Ilie, puţini se compară, poate nimeni, până şi Dinu e altceva).

A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.

Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).

Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).

Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.

Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.

Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici). Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.

Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "Atît - cum ar spune Cornel Dinu", "Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare azi cel mai bun fotbalist din lume?" (asta zicea în 5 noiembrie) sau exemple de-ale mele, "În schimb Trifa...", "Aştept recomandări de baruri.", "Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!", "Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan."

Sile şi-a luat motor.

Johnny. Atât.

2010-02-15T15:52:00.003+02:00

Notă: click pe poză pentru o vizualizare mai reuşită

Amalgam

2010-02-08T15:43:00.002+02:00

Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.

Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).

Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.

Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.

Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.

Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".

Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.

În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.

Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!

Repet. Nu zăboviţi!

Nudge nudge script

2010-02-02T11:33:00.004+02:00

Info: One of the best sketches ever. From Monty Python's Flying Circus, season 1, episode 3: How to recognise different types of trees from quite a long way away. A classic.

Norman	Is your wife a...goer...eh? Know what I mean? Know what I mean? Nudge nudge. Nudge nudge. Know what I mean? Say no more...know what I mean?
Him	I beg your pardon?
Norman	Your wife...does she, er, does she 'go' - eh? eh? eh? Know what I mean, know what I mean? Nudge nudge. Say no more.
Him	Well, she sometimes goes, yes.
Norman	I bet she does. I bet she does. I bet she does. Know what I mean? Nudge nudge.
Him	I'm sorry, I don't quite follow you.
Norman	Follow me. Follow me. I like that. That's good. A nod's as good as a wink to a blind bat, eh? (elbow gesture; rubs it)
Him	Are you trying to sell something?
Norman	Selling, selling. Very good. Very good. (hand tilting quickly) Oh, wicked. Wicked. You're wicked. Eh? Know what I mean. Know what I mean? Nudge nudge. Know what I mean? Nudge nudge. Nudge nudge. (leaning over to him, making eye gesture; speaks slowly) Say...no...more. (leans back as if having imparted a great secret)
Him	But...
Norman	(stops him with finger which he lays alongside nose; gives slight tap) Your wife is she, eh... is she a sport. Eh?
Him	She likes sport, yes!
Norman	I bet she does, I bet she does!
Him	She is very fond of cricket, as a matter of fact.
Norman	(leans across, looking away) Who isn't, eh? Know what I mean. Likes games, likes games. Knew she would. Knew she would. Knew she would. Likes games, eh? She's been around, eh? Been around?
Him	She's traveled. She's from Purley.
Norman	Oh...oh. Say no more, say no more. Say no more - Purley, say no more. Purley, eh? Know what I mean, know what I mean. Say no more.
Him	(about to speak; can't think of anything to say)
Norman	(leers, grinning) Your wife interested in er... (waggles head, leans across) photographs, eh? Know what I mean? Photographs, 'he asked him knowingly'.
Him	Photography?
Norman	Yes. Nudge nudge. Snap snap. Grin grin, wink wink, say no more?
Him	Holiday snaps?
Norman	Could be, could be taken on holiday. Could be yes - swimming costumes. Know what I mean. Candid photography. Know what I mean, nudge nudge.
Him	No, no we don't have a camera.
Norman	Oh. Still (slaps hands lightly twice) Woah! Eh? Wo-oah! Eh?
Him	Look, are you insinuating something?
Norman	Oh...no...no... Yes.
Him	Well?
Norman	Well. I mean. Er, I mean. You're a man of the world, aren't you...I mean, er, you've er... you've been there haven't you...I mean you've been around...eh?
Him	What do you mean?
Norman	Well I mean like you've er...you've done it...I mean like, you know...you've...er...you've slept...with a lady.
Him	Yes.
Norman	What's it like?
	Enourmous artificial laugh on sound track. Closing film, starting with referee blowing whistle and then into 'It's' man running away from camera. (CREDITS)'
Voice Over	The Larch.

Info 2: And here is the sketch:

În curând la Bucureşti

2010-02-01T15:52:00.003+02:00

Ce va fi în curând la Bucureşti e o întrebare greşită. Reformulez. Cine va fi în curând la Bucureşti?

Ştie cineva?

Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.

Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.

Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.

Aştept recomandări de baruri.

Hey, Eugenii

2010-01-27T14:56:00.003+02:00

Notă: O postare scrisă pe 360 (tre să le mut pe toate aici într-un final, mai sunt vreo 5) în decembrie 2007, după o vizită în vizuina/bârlogul lui Trifa. Prezenţe neobişnuite acolo au fost Alin Mariş, lol, şi Lore zaruffkiss, rofl. Mama lui Trifa a auzit poate pentru prima dată în viaţa ei cuvântul random iar eu băusem prea mult vin pentru a putea juca fotbal.

Eugenie Grandet este personajul unei cărţi de Balzac care a avut mult de suferit de pe urma avariţiei tatălui ei. Asta era scuza ei. Here is Pink Martini with Hey, Eugene.
Eugenie Grandet nu are nici o legatură cu eugeniile. Eu voi vorbi despre vinuri.

One.
An elegant red wine, full bodied flavor, dry, with a hint of vanilla from the French oak barrel. And you should copy paste this in a text to speech software for the full taste of it. Random software here. Someone spilled the wine and it formed a fish like sort of figure on the carpet.

Two.
Vin sec fiert de casă. Vinul era pe masă iar sunetul predominant de pe fundal era ăsta. Eugeniile erau pe pat. Cred că atunci am primit primul mesaj. Alin a plecat cu mama gazdei, care ne făcuse sandviciuri mai devreme, spre Timişoara, dar nu înainte, ca într-un zvon, să şteargă sunetul predominant.

Three.
Roz demidulce. O recomandare greşită. Cineva bea apă. Venise deja al doilea mesaj, al treilea era blocat pe drum. Am sunat. Apoi am băut vinul prost ca pe apă. Nu se simţea gustul prost în felul ăsta. Eugeniile erau pe pat. La un moment dat a fost Pink Floyd a doua oară, o variantă live aici. Am încercat zadarnic să resuscitez telefonul. Era mort ca şi un bec oarecare de lângă robinetul de apă caldă.

Accesorii.
O pereche de adidaşi cu 3 numere mai mari şi nişte bermude turcoaz. Sala de fotbal era luminată difuz. Primul şut la poartă la încălzire a fost o imitare a lui Rivaldo. Clip cu Rivaldo aici. Restul nu mai contează. Auzeam urale din tribune. Am plecat înainte să se termine meciul. Eugeniile erau într-o geantă neagră.

Home.
Telefonul a recepţionat şi al treilea mesaj. Mi-am dat seama că mai era nevoie de o sticlă de vin. Dar era târziu şi nici să caut un poster nu prea mi-era la îndemână.

p.s. Pentru poza Strumenti di precisione aici. Pentru ce înseamnă puteţi folosi asta.

Apă proaspătă de Blaj

2010-01-22T14:49:00.004+02:00

Uneori am impresia că Bergenbier are gust de săpun, cum aveau şi paharele de plastic din barul facultăţii, însă au reuşit o reclamă bună. Intonaţia de la Apă proaspătă de Blaj este memorabilă.

Voi ce părere aveţi?
lol.

Pictoriale I (Primul pictorial)

2010-01-18T14:06:00.009+02:00

Lansez o componentă nouă a blogului, divertismentul comun. Motivul e unul banal: cel puţin deocamdată, colecţia Absurd se află în impas iar comicul povestirilor mele scurte nu mă da afară din casă. Motto-ul nici o glumă fără Baba Chagaloo nu prinde, deşi pe mine unul mă amuză. Un personaj din Dilbert spunea: It's not art if nobody likes it. Problema e că unii nu înţeleg.

Revenind la divertismentul comun, vă ofer primul pictorial. Şase poze atent selectate pentru amuzamentul general. Voi încerca şi eu să însoţesc pozele cu inevitabilele mele comentarii inutile.

Prima poză cred că o ştie toată lumea. În televiziunile noastre portretele robot sunt arătate mult prea rar.
Şi pălăriele au instrucţiuni de folosire. Variantele doi şi trei mi se par inovative.
Data viitoare când îmi fac poză nu mai merg singur, ca omul de rând, ci cu încă cineva, ca şi Jose Pacheco.
Aici chiar s-a nimerit frumos. Totuşi ce fac animalele alea în spate?Computer mastermind at work. At home. Casual.
Păcat că nu vedem şi celelalte două variante. O variantă ar fi putut fi the computer mastermind above. Jose Pacheco nu ar fi avut nevoie de fifty fifty. Tipul din Africa nici atât, elefanţii fiind de văzut prin Africa şi ziua, pe când luna, luna doar noaptea.

Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!

Mark Twain despre limba germană

2010-01-05T14:27:00.005+02:00

Acum un an jumate (aşa de mult timp a trecut?) am încercat să mă uit peste limba germană. Nu am rezistat mult. Astăzi m-a bătut iarăşi puţin gândul şi am început cu analiza lui Mark Twain intitulată The Awful German Language. Tot cu ea am terminat, cred, defintiv cu limba germană, poate voi încerca pe viitor, cândva, cu franceza, dar ce a scris Mark Twain merită menţionat. S-ar putea să fie destul de multe paragrafe căci mi-e greu să selectez doar câteva.

Adjective
"One might better go without friends in Germany than take all this trouble about them. [...] Now there are more adjectives in this language than there are black cats in Switzerland, and they must all be elaborately declined. [...] Difficult? -- troublesome? -- these words cannot describe it. I heard a Californian student in Heidelberg say, in one of his calmest moods, that he would rather decline two drinks than one German adjective."

Substantive
"In German, all the Nouns begin with a capital letter. Now that is a good idea; and a good idea, in this language, is necessarily conspicuous from its lonesomeness. I consider this capitalizing of nouns a good idea, because by reason of it you are almost always able to tell a noun the minute you see it. You fall into error occasionally, because you mistake the name of a person for the name of a thing, and waste a good deal of time trying to dig a meaning out of it. German names almost always do mean something, and this helps to deceive the student. I translated a passage one day, which said that "the infuriated tigress broke loose and utterly ate up the unfortunate fir forest" (Tannenwald). When I was girding up my loins to doubt this, I found out that Tannenwald in this instance was a man's name."

Genuri
"In German, a young lady has no sex, while a turnip has
example:
Gretchen. Wilhelm, where is the turnip?
Wilhelm. She has gone to the kitchen.
Gretchen. Where is the accomplished and beautiful English maiden?
Wilhelm. It has gone to the opera."

Long words
"In my note-book I find this entry:
July 1. -- In the hospital yesterday, a word of thirteen syllables was successfully removed from a patient.
Some German words are so long that they have a perspective. Observe these examples:
Stadtverordnetenversammlungen. Wiedererstellungbestrebungen. Generalstaatsverordnetenversammlungen. Kinderbewahrungsanstalten.

These things are not words, they are alphabetical processions. [...] I take a great interest in these curiosities. Whenever I come across a good one, I stuff it and put it in my museum. In this way I have made quite a valuable collection. When I get duplicates, I exchange with other collectors, and thus increase the variety of my stock.
[...] it is a great distress to the new student [...] So he resorts to the dictionary for help, but there is no help there. The dictionary must draw the line somewhere -- so it leaves this sort of words out. And it is right, because these long things are hardly legitimate words, but are rather combinations of words, and the inventor of them ought to have been killed.

I wish to submit the following local item, from a Mannheim journal, by way of illustration:

"In the daybeforeyesterdayshortlyaftereleveno'clock Night, the inthistownstandingtavern called 'The Wagoner' was downburnt. When the fire to the onthedownburninghouseresting Stork's Nest reached, flew the parent Storks away. But when the bytheraging, firesurrounded Nest ITSELF caught Fire, straightway plunged the quickreturning Mother-Stork into the Flames and died, her Wings over her young ones outspread."

Even the cumbersome German construction is not able to take the pathos out of that picture -- indeed, it somehow seems to strengthen it. This item is dated away back yonder months ago. I could have used it sooner, but I was waiting to hear from the Father-stork. I am still waiting."

Concluzii
"If I had not shown that the German is a difficult language, I have at least intended to do so. [...] And if I have not also shown that German is a harassing and infuriating study, my execution has been at fault, and not my intent. "

"There are people in the world who will take a great deal of trouble to point out the faults in a religion or a language, and then go blandly about their business without suggesting any remedy. I am not that kind of person. I have shown that the German language needs reforming. Very well, I am ready to reform it. At least I am ready to make the proper suggestions. Such a course as this might be immodest in another; but I have devoted upward of nine full weeks, first and last, to a careful and critical study of this tongue, and thus have acquired a confidence in my ability to reform it which no mere superficial culture could have conferred upon me."

Câteva sugestii:
"In the first place, I would leave out the Dative case. It confuses the plurals; and, besides, nobody ever knows when he is in the Dative case, except he discover it by accident -- and then he does not know when or where it was that he got into it, or how long he has been in it, or how he is going to get out of it again. The Dative case is but an ornamental folly -- it is better to discard it."

"I would import some strong words from the English tongue -- to swear with, and also to use in describing all sorts of vigorous things in a vigorous ways"

Aici puteţi citi în întregime The Awful German Language de Mark Twain.

Cosaşu trebuie citat!

2009-12-16T13:26:00.003+02:00

Recunosc că am renunţat, pe o perioadă nedeterminată, la duelul din fiece vineri anunţat cu surle şi trâmbiţe exact în vinerea în care fratele meu făcea 31 de ani.

L-am boicotat pe maestru după câteva articole nereuşite. Astăzi aveam multe articole de recuperat. Le iterez pe toate şi voi şi cita pe alocuri. Merită! (deja al doilea semn de exclamare după cel din titlu, Cosaşu ăsta mă entuziasmează)

Ultimul articol al său, cu un titlu ca pe vremuri de reuşit, Maturi şi neliniştiţi, este despre Urziceni, exact ca şi cel în care am început boicotul.

Penultimul articol, Cu sentimente melancolice, ar merita un premiu pentru paragraful al doilea din care voi cita câte ceva imediat (nu de alta dar nu multă lume face click pe linkuri, deşi eu recomand). Articolul este despre prestaţia de luat la şuturi a echipelor româneşti în cupa UEFA.
"Trec la întrebările apăsătoare: ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
"Şi o a treia… dar s-o lăsăm, numai “a treia a lui Beethoveen” e eroică."

Merg mai departe. Un titlu ca Da, votez Bursucul nu mai are nevoie de nimic. E deja mai bun, oricât ar aştepta Ioaniţoaia să scrie un articol în care câte cinci-şase cuvinte sunt scrise cu majuscule fără nici un motiv anume.

Şi mai departe Cosaşu ne răspunde la întrebarea Ce fel de scor e 1-0 în Scorul cel mai obositor.

Cam astea ar fi ultimele patru. Mai reiau odată citatul despre Timişoara - Ajax. Dacă nu îl ştiţi pe Mateiaş, căci despre el e vorba, întrebaţi-mă.
"Ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."

Ştire bombă (Laitmotive)

2009-12-14T16:51:00.004+02:00

Baba Chagaloo aşteptat mai devreme anul acesta!

Adrian Georgescu, în articolul Aşteptând miracolul, ne spune, cu acelaşi ton cu care Radu Banciu ne anunţa anul trecut că Moş Crăciun a fost văzut în ofsaid, că Moş Crăciun este aşteptat de conducerea clubului să vină mai devreme şi să rezolve meciul de la Atena. Este vorba de conducerea clubului Dinamo, căci ei aşteaptă miracolul şi la fel ca Orlando Trandu, şi ei la rândul lor, îl aşteaptă pe Baba Chagaloo să vină să facă lucrurile să fie altfel.

Prima întâlnire a lui Orlando cu Baba Chagaloo aici, putem observa cum Orlando Trandu se schimbă încet deoarece se uită la tenis aici, despre bătrâneţea lui Orlando, în care încă aşteaptă ca lucrurile să fie altfel, puteţi citi aici.

Nu ştiu de ce am trasat aşa o dungă brutală pestea soarta lui Orlando, ca să îl parafrazez pe Liviu Rebreanu. Bag mâna în sac şi scot un citat, "citatul", unul din "citatele", din 2046. "I also like the story to have a happy ending but I don't know how to write it. Some years back I had a happy ending in my grasp but I let it slip away".

Jessica Stroup

2009-12-08T17:41:00.019+02:00

Wasting my time clicking on the links of my mozilla bookmark toolbar I landed on imdb.com's main page. Jeff Bridges playing a country singer, Julia Roberts in another movie with the director she worked with on Pretty Woman. The usual stuff. On the right the gallery of the week. Variety 3rd Annual Power of Youth. Something pretty there too.

Since it's too late now to post hundreds of thousands of pictures with Ziyi, Keira or Christina Ricci, I thought a fresh face might be more appropriate.

It is Jessica Stroup, born 23rd of October, 23 years ago, star (or just a cast member, of course I don't watch it) of the new 90210 (Beverly Hills series).

For other pictures of her you can click here, but I strongly believe (like our almost president likes to say) that she showed her best at this Power of Youth gathering. This will probably be the last we hear about her, but to be fair with her looks, you can see a screenshot of how her character looks like in 90210 at the end.

Clubul select şi bunul fierar

2009-12-07T17:08:00.007+02:00

Este vorba de clubul celor care intră/comentează pe acest blog, un blog bun şi solid, dintr-un punct de vedere îngust şi subiectiv. Nu risc o enumerare explicită a membrilor pentru a nu se simţi nimeni stingher într-un asemenea club, cum am mai zis, un club select. Trifa şi Chiţu sunt exluşi din start, chiar dacă ar intra pe aici, deşi nu e cazul, pentru a evita orice asociere nefericită a celorlalţi.

În afară de mine, doar o mână de oameni intră pe acest blog, o mână neaşteptat de mică raportând la conţinutul uriaş, şi în acelaşi timp dens, de informaţii utile, necesare şi suficiente prezente aici.

Dar cine sunt aceştia? (mă întreb cu o mină ca a lui John Cleese, mai ou sont le voyageurs)

Există oameni care fac nişte căutări total nelalocul lor: "sireturi albe de bocanci", "defect in materiale", "rasuflul de usurat", "sotul mereu nemultumit", "joc circus con il leone" sau "pleskavita" şi ajung la mine. Absurd. Dar ce mă unge la suflet e că la o căutare pe google cu rasufulul de usurat, chiar şi fără prepoziţia de, primul link returnat sunt eu. Aceştia sunt vizitatorii accidentali.

Intră şi câţiva cunoscuţi, nu mulţi. Voi încerca să îi grupez cumva să încapă toţi: vizitatorii cu care am fost cel puţin o dată la Sziget.

Mai sunt vizitatorii ocazionali şi/sau neidentificaţi. În segmentul ăsta, ăsta e target-ul pe care vreau să îl extind ( căci cine ştie când mai merg la Sziget), mai am de lucru. Când vor fi mai mulţi poate câţiva se vor şi identifica şi voi avea şi vizitatori identificaţi.

Şi mai îi unul, nu ştiu cine naiba îi, necunoscut, îi unu, mereu incognito, mereu cu alte id-uri şi mereu cu alte linkuri, linkuri care sunt mereu site-uri porno, mereu altele, mereu alte site-uri cu ruşini.

Ce mai face Gila?

2009-12-01T14:34:00.004+02:00

Nici nu mai ştiu cât timp a trecut de când l-am vândut pe Gilardino la Fiorentina.

Nu a explodat la Fiorentina cum o făcuse la Parma unde dăduse câte 23 de goluri în două sezoane consecutive, dar tot a reuşit 19, mai mult decât orice jucător de la Milan.

Campion mondial în 2006, absent din lotul Italiei în 2008, a revenit totuşi la naţională unde, după un gol egalizator important cu Irlanda în penultimul meci din preliminarii, fără nici un dubiu de henţ, şi un hattrick autentic (trei goluri, toate unul după celălalt, consecutive adică) prin care a întors în ultimele minute surprinzătorul avantaj al ciprioţilor chiar la Parma, are şanse să fie titular la următorul campionat mondial, cel din Africa de Sud. Tragerea la sorţi va fi Vineri, 4 decembrie, dacă asta ar avea măcar o oarecare importanţă.

Un prieten care merge la sală mi-a adus la cunoştinţă că în ultimul meci, pe San Siro, cu Intermerda mama lor, a făcut o fază rară. Adevărul e că mai face giumbuşlucuri din acestea Gilardino, se descurcă ceva mai bine când mingea e în aer, majoritatea goluri fiind cu capul. La Parma dădea şi voleuri, foarfeci, dar să nu ne mai aducem aminte.

Să vă arăt totuşi ce a făcut duminica ce a trecut, eu rămânând oricum acelaşi fan al lui, indiferent de prestaţii:

Vă recomand să vedeţi şi cele două goluri ale lui Huntelaar, din prelungiri, cu care Milan a câştigat cu 2-0 la Catania. Primul gol aici, dar mai ales al doilea gol aici.

Când apar dezbaterile sănătoase?

2009-11-26T17:37:00.006+02:00

Nici nu mai ştiu cât timp a trecut de când nu am mai pus ceva pe blog. În curând soseşte Baba Chagaloo, vorba aia, nici un articol fără Baba Chagaloo, şi sper ca măcar el să pună ceva în sac. Ce poate fi mai trist decât un Baba Chagaloo cu sacul gol? Poate un Baba Chagaloo, cu cei de la AB4 în hol, cu capul gol? E măcar un pic de loc de dezbatere aici? Or this is getting rather silly and we should move to something completely different? The Larch!

Apariţia lui Rocco Siffredi într-un film de Ridley Scott sau James Cameron aţi privi-o cu respect sau aţi considera-o doar un alt capriciu de-al lui Rocco? De ce ar avea nevoie de alţi regizori când a regizat şi el destul de multe filme la viaţa lui. L-ar inhiba Ridley Scott pe Rocco Siffredi? Gladiator sau Ass Collector?

Crin, Geoană sau Băsescu. Aici nu se dezbate politică, poate decât dacă se ajunge la politică, din greşeală, neputinţă sau bunăvoinţă, de la dezbaterea de la punctul de mai sus.

Despre henţul lui Henry din barajul cu Irlanda au auzit mai toţi care ştiu ce înseamnă ofsaid. Dar melodia, melodia o ştie careva? What happened to dreams of the boys in green. Henry the little rat (aduce a Chiţu puţin?), he deserves a bloody slap. He cheat it. He cheat it. Melodia, o parodie după Beat It a de ce nu regretatului Michael Jackson, poate fi ascultată aici. Vă place? Nu vă place dar măcar aduce a Chiţu? Gabilondo nu are nici o selecţie la naţională?

Ce se poate face de în weekend-ul premergător zilei naţionale? Unde se poate bea mai sănătos ca o dezbatere? Băncile de lemn cu mese solide sau scaunele cu 3 picioare şi mese rotunde? Ia mai duceţi-vă toţi în morţii mă-sii.

N-am ce zice mă, n-am ce zice, Baba Chagaloo, Rocco, Chiţu, Gabilondo... alţii n-am. Dar mai aştept şi mai caut. Bukowski nici nu mai ştia câte beri a băut aşteptând ca lucrurile să fie altfel.

Vă aştept, vorba aia, prieteni, să dezbatem!

Watch Alec Baldwin

2009-11-05T10:32:00.002+02:00

Watch, by all means necessary, Alec Baldwin in 30 Rock. He has gone a long way since Beetlejuice. I didn't see him much in comedies but I really enjoyed the Last Shot, maybe the role that brought him closer than anything else he did to the role of the now should be famous Jack Donaghy.

So watch, again, by all means, Alec Baldwin in The Last Shot, a laugh out loud movie where Alec, an FBI agent, finds Matthew Broderick, a screenwriter, and try to make a movie in order to take down a famous mobster. Let me paste a quote about his dog:
Joe Devine: Delores, I have these presents I wanna give to Sasha. Where is she?
Delores: I'm sorry, sir. Your dog is dead. She killed herself.
Joe Devine: What?
Delores: The Jacuzzi. She threw herself into the Jacuzzi. I tried to find you. It was horrible.
Joe Devine: Oh, no. Maybe she fell in.
Delores: Oh, there was a witness. Alejandro, the gardener's son. It was suicide.

Watch, at all costs when the time comes, Alec Baldwin at the Oscars. I read this news here. It looks like Alec Baldwin and Steve Martin will co-host the Oscars this winter. It could turn out to be something extraordinary.

I want to be sure I made my self clear so I recap: Watch 30 Rock, The Last Shot and the next Academy Awards.

200

2009-10-27T16:13:00.007+02:00

Notă: Nu am mai scris de ceva vreme. Articolul 200 merită ceva deosebit chiar dacă deosebit nu înseamnă neapărat ceva reuşit. O să mă chinui un pic cu linkurile aşa că faceţi click, mai vedeţi şi voi ce am scris în tot timpul ăsta, irosit de-a dreptul. Irosirea timpului pierdut, Marecel Proust ăla nu era prost, ştia el ce căuta. Aştept mai multe comentarii de la voi, mai ales de la tine Chiţule!

Nu ştiu ce aveam de gând când am început chestia asta la începutul lui 2007 dar pare-mi-se mie că nu prea mi-a ieşit.

Să le luăm pe rând. Am creat o categorie Mock Me, şi am început printr-un articol în care era prezentată o poză cu o burtă, burta mea. O poză cu păreri diferite de genul: "mă ce păr mare ai şi burtă", "mă poza asta îi genială rege", "mă da ai burtă mai mare decât oamenii normali. Guşa aş fi fost mai interesat să o văd", sau chiar "-Bună ziua băbutzo! -Castravetzi maică". Articolul cel mai productiv din această categorie. După un timp am retras acea poză cu burta, o burtă care a crescut sau a rămas aceiaşi de cele mai multe ori, de ceva mai puţine ori a şi scăzut. Articolul cu retragerea pozei cu deja notoria burtă nu a avut nici pe departe acelaşi succes, înregistrând un mare şi rotund "0" în dreptul numărului de comentarii.

Nu m-am lăsat descurajat. Am postat în continuare poezii (selecţie: Telefono, Poesia di cronaca sau Lascivia, Nu trebuie mai ales să înţelegem, această ultimă poezie bazată pe linkurile de aici), am scris despre filme (selecţie: Scarecrow, Little Miss Sunshine, The Fountain, Sweeney Todd, In Bruges, toate filme aici), am comentat un pic şi despre cărţi aici, am supus atenţiei melodii precum Cat Power - The Greatest, Comandante Che Guevara şi altele găsite sub eticheta Music aici.

Am scris şi despre Milan, despre transformarea nereuşită din romb în pom de crăciun, despre aducerea lui Oddo (semnalată recunosc, cu prea mult entuziasm din partea-mi), despre întreaga poveste a eşecului începută nu cu mult înainte de începutul acestui blog. Tot pe acest blog l-am rugat pe Kaka să nu plece aici, şi am avut chiar şi neruşinata speranţă să scriu un articol cu următorul conţinut: "Anul asta in 28 septembrie se joaca Milan - Inter. Ar fi ceva daca as ajunge la meci." şi nimeni nu şi-a bătut joc de mine. Trebuia făcut ceva!

La un moment dat am încercat să mă organizez. Să scriu chestii mai personale pe yahoo 360. Apoi am încercat să mă organizez altfel. Să scriu lunea despre filme, marţea povestiri, miercurea despre cărţi, joia ceva liber ales, şi vinerea, proiectul meu cel mai ambiţios, vinerea urma să fie duelul meu cu Radu Cosaşu. M-am duelat de câteva ori, apoi Cosaşu a intrat în concediu, apoi a început să scrie despre tenis, nu reuşeam să mă lupt cu el cu nici un chip. Nu se implica nimeni în acest duel, ba unii mă mai şi întrebau dacă maestrul Cosaşu (ei nu îi zic maestrului maestru, şi de fapt nu e vorba de ei, o singură persoană m-a întrebat) ştie că mă duelez cu el. Am încercat să revin la duel în septembrie sforţându-mă cu greu să scriu ceva despre naţională, apoi l-am boicotat după un articol nemulţumitor al maestrului despre unirea urziceni. Atunci maestrul Cosaşu a început să joace murdar. Mai întâi un articol despre retragerea lui Andrei Pavel, pe care nu îl cunosc aşa cum îl cunoscuse el, apoi cu un articol în care îi cita pe cei care comentează la el pe blog când ştia foarte bine, sau cel puţin ar fi trebuit să ştie, că eu nu prea am comentarii pe blog. A treia lovitură a fost cea mai letală, un articol cu subtitlul "Vai, protestul batistei albe nu e de nasul bucureşteanului!". Era clar că nu îi pasă de protestul meu. Nu eram pregătit să mă duelez cu el, dar acum mă pregătesc şi voi reveni.

S-au întâmplat multe de când am început acest blog, unele întâmplări semnalate, alte nesemnalate desigur. Am terminat facultatea, Chiţu a rupt orice legătură cu lumea pe care o cunosc, am fost la Rock la Mureş în 2007, primul festival serios la care am fost, apoi am fost la Sziget o lună mai târziu (link1, link2), prima oară când am ieşit din ţară. În 31 decembrie 2007 am încercat să mergem la Viena dar nu am reuşit să ajungem nici măcar la Budapesta, şoferul pierzând controlul vehiculului pe autostrada înzăpezită. A fost singurul meu revelion petrecut în Ungaria şi totodată singurul într-un spital. M-am combinat cu Christine şi nu, nu la cartelă (o glumă proastă şi acum când încă lumea ştie de reclamă), Andra (rockeritza din povestea de la rock la mureş) s-a mutat la Koln şi cu ocazia asta am ajuns şi altundeva decât în Ungaria. De la Koln am plecat spre Amsterdam (aici eram eu, Christine, Andra şi Sebi) unde am fumat Laughing Buddha sau cum s-o fi numit într-o cafenea şi apoi ne-am plimbat prin Red Light District unde fetele (sau să zic curvele???) se mişcau în vitrine iar lebedele numeroase (lebede lebede) se plimbau pe unul din nenumăratele canale din Amsterdam. Altceva... Alex e prin Cipru, Trifa a fost în China, Pinkie a fost în State, Chiţu a fost tocmai în Polonia. Eu am fost până în apropiere de Nurnberg să iau maşină, am fost la un festival de film la Cluj, şi acesta primul festival de film la care am fost (mai fusese un cenaclu de scurtmetraje sau reclame de la care am fugit dar nu cred că trebe numărat). Vara asta am mai fost o dată la Sziget şi de acolo am mers prin Slovenia (am fumat ţigări mentolate în Maribor) spre Veneţia. Am făcut baie în mare la Jesolo (prima oară când am făcut baie conştient în mare, deşi cineva ar putea dezbate că la patru ani eram mai conştient decât acum), apoi am făcut baie la Balaton şi ne-am întors. Cred că a fost o recapitulare suficientă dar nu necesară. Întrebare în afara concursului: Vi-l mai aduceţi aminte pe Lipovan?

Pentru ca articolul să fie unul circular vreau să readuc în discuţie burta de la început, burta mea. De câteva săptămâni merg la sală pentru a o păstra în dimensiuni rezonabile. Am fost şi sâmbătă la sală şi cred că în acea zi s-a căsătorit Pap. Nu l-am văzut. Aş vrea să îl văd pe Chiţu când se căsătoreşte totuşi. Măcar o secundă. Dar cum am mai spus, Chiţu pare că a rupt orice legătură cu lumea cunoscută.

Un articol 200 masiv. Articolul 100 a fost cam scurt dar închei în acelaşi spirit.

Aştept comentarii.
and you can also mock me!

Tess d'Urberville, de Thomas Hardy

2009-10-14T15:00:00.002+02:00

O carte care mi-a plăcut destul de mult. Am terminat-o cam acum două săptămâni şi de atunci am mai terminat o carte, însă toate la timpul lor.

Tess mi-a adus aminte, într-o oarece măsură, de Doamna Bovary şi, mai ales de Roşu şi negru. Desfăşurarea relaţiilor din acele vremuri are farmecul ei.

Tess Durbeyfield face parte dintr-o familie săracă care descoperă chiar de la începutul cărţii că de fapt se trage dintr-o familie nobilă, d'Urberville. Desigur că asta nu îi ajută foarte mult însă e o hrană sufletească pentru tatăl ei. Când le moare calul, o resursă importantă a famliei, Tess se lasă convinsă să meargă la familia d'Urberville la câteva mile depărtare, o familie bogată care s-ar putea îndupleca să îşi ajute rudele mai sărace.

Înainte de această decizie care se va dovedi a avea o grămadă de consecinţe, are loc o scenă asemănătoare cu cea din Ciuleandra, cartea lui Liviu Rebreanu. La un dans al fetelor din sat, cu ocazia nu ştiu cărei sărbători, un tânăr străin se decide să li se alăture. Este pus în situaţia de a-şi alege ca parteneră de dans pe oricare dintre fete. Alege o fată la întâmplare şi abia la sfârşitul dansului, când pleacă o observă pe Tess. Deşi se gândeşte de câteva ori să se întoarcă tânărul îşi continuă drumul încercând să îşi ajungă din urmă tovarăşii de călătorie, Tess rămânând privindu-l până ce umbra acestui dispare în depărtare.

Nu vreau să dezvălui mai multe din ce se petrece în carte, aceste întâmplări au suficiente repercusiuni în desfăşurarea celorlalte evenimente.

Finalul cărţii, fără să îl dezvălui desigur, a fost excelent, mult mai bun decât mi-aş fi imaginat în timp ce citeam. Aveam impresia unei cărţi bune care se va termina nereuşit. Cât de mult m-am înşelat, dar doar în ce priveşte finalul.

Recomand.

Boicot

2009-09-21T18:41:00.005+02:00

Nu m-am prezentat la duelul din fiecare vineri în semn de protest faţă de un articol fără gust, un articol în care cel mai bun lucru a fost o referire la tenis. Permanenta deziluzie, un titlu potrivit până la urmă, nici măcar nu e despre Ronaldinho. L-am tot îndemnat pe maestru să renunţe la tenis şi să scrie despre fotbal, dar nu despre acest fotbal despre care a scris el joia trecută. Evident îi dau dreptate în privinţa faptului că ar fi de prost gust să îi luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu. Îndrăznesc chiar să adaug că ar fi de prost gust să îl luăm la şuturi chiar pe Dan Petrescu nu doar pe băieţii lui.

Joia aceasta maestrul Cosaşu va scrie despre derby-ul din Manchester. Când mă gândesc că nu a scris nimic despre derby-ul din Milano, singurul oraş cu 2 câştigătoare de CL şi oraşul cu cele mai multe cupe ale campionilor, la egalitate cu Madridul, îmi vine un pic să îl tai de unde vreau eu pe maestru, dar apoi îmi trece şi îmi pare rău.

* Articolul lui Cosaşu pe care l-am boicotat e aici. Duelul se reia vinerea ce vine.

Lapte de mamă, de Edward St. Aubyn

2009-09-16T13:52:00.003+02:00

Tocmai ce am terminat această carte. Reiterez că ar trebui să citesc ceva mai mult.

E greu să găsesc cuvinte despre o carte care nici nu mi-a plăcut prea mult, nici nu prea mi-a displăcut. Pot să spun că prima pagină m-a cam enervat, dar apoi pe parcurs a fost ok însă nu a avut un punct culminant iar finalul nu a adus nimic deosebit, aşa cum îmi place mie să aducă orice carte sau film.

În carte este vorba de încă o familie disfuncţională cum sunt atâtea, o familie din patria celor de la Monty Python. Pe scurt alcătuirea familiei în ordinea numerelor de pe tricouri, vorba celor mulţi, Sorin Hobana, Dumitru Graur, Ionel Stoica, Cristian Ţopescu sau, de ce nu, chiar a lui Ilie Dobre.

Soţul, Patrick Melrose, care este mereu nemulţumit şi nesatisfăcut, din cauza soţiei, mamei şi sau chiar a lui. Are mereu replici sarcastice la adresa tuturor, cochetează cu adulterul şi începe să bea destul de mult.
Soţia, Mary Melrose, este dedicată 24 de ore din 24 noului născut, pe toată durata cărţii, 3 sau 4 ani, apetitul ei sexual fiind inexistent. Mama lui Patrick lasă moştenire casa unei fundaţii şi îl enervează peste măsură pe fiul ei.
Copiii: Robert, copilul lor de 5 ani, din perspectiva căruia începe cartea pentru ca mai apoi să treaca la perspectiva adulţilor, pare a avea nişte gânduri neaşteptate pentru un copil. Thomas, noul născut, stă mereu cu mama lor şi foloseşte şi el nişte cuvinte neaşteptate când începe să vorbească, cum ar fi traducerea în franceză a mistreţului.

E a patra carte despre această familie, nu ştiu însă nimic despre primele trei.

LaserTag Bucureşti 2007

2009-09-15T17:17:00.005+02:00

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am nimic nou de povestit continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost în Bucureşti la un team building IBM la LaserTag. De notat ultima frază puternic marcată de filmul cunoscut sub numele de 2046.

Microundele ucigaşe

Echipa noastră era formată iniţial din patru persoane, dar la al doilea meci am fost cinci (eram cei mai tari) . După ce Prunele Electrice, Lucky Strike, Viola, Milka sau Maşina de spălat trăieşte mai mult au fost propuse, ne-am intitulat Microundele ucigaşe (în poză).

Primul meci a fost frumos. Happiness and loneliness… I kill you with za laser… Loneliness kills my work… I got killed by za lasers… Loneliness kills my world… Dj Tomcraft ăsta o fost şi la Periam Port. Cert e că i-am nimicit (eram cei mai tari), eu jucând un rol nesemnificativ.

Al doilea meci a fost ok. A fost şi ultimul. Ăştia erau mai experimentaţi (noi eram cei mai tari) ceea ce ar putea insemna că noi, Microundele Ucigaşe, ne-am distrat mai bine, judecând după descensiunea atmosferei din battlefield. Muzica de afară a fost simţitor mai bună, am avut Carlsberg pe voucher, sună prost dar să tot fie, and we had cookies.

Who won the so called Intelligent Battle Mission? Irrelevant.

If someone would ask me why I left the Intelligent Battle Mission, like Intelligent Battle Mission was some sort of year you get out of using a futuristic train, I would want to laugh like a god.

Filme de început de septembrie

2009-09-14T12:55:00.003+02:00

Săptămâna asta nu am văzut decât două filme, în rest am văzut sau revăzut multe episoade din 30 Rock precum şi două episoade din sezonul nou din Monk.

Ghosts of Girlfriends Past (2009) - o abordare "modernă" la A Christmas Carol a lui Dickens, o altă comedie romantică a lui Matthew, nu cea mai bună a lui. Pe vremuri când avea roluri mai minore, apărea în filme mult mai bune, A Time to Kill, Contact sau Amistad fiind filme care ar trebui văzute de toată lumea. Un rol bun în Ghosts of Girlfriends Past îl are Michael Douglas pe care nu l-am mai văzut de multă vreme. Nota 6-7.

Monsters vs. Aliens - o animaţie-comedie bunicică şi un film plăcut de urmărit dar ar fi putut fi mult mai mult. Nota 7-8.

Despre "naţională" şi alte stele

2009-09-11T13:02:00.003+02:00

Nu mă pot abţine, chiar dacă voi apărea plicticos, să nu observ o asemănare, tristă de tot, între România şi Milan. În vremurile bune ar fi fost o laudă cum nu se poate mai mare însă acele vremuri s-au dus încet. Sau să se fi dus brusc din ziua în care Ambrosini cânta cu bucurie "Lo scudetto metilo" ştiind că are asigurat un loc de titular?

Mă gândesc serios că şi Poli e în aceiaşi situaţie, în mare pentru că văd în Gigel Bucur un Pato mai bătrân, dar îndepărtez această previziune, care se prea poate să nu fie pe placul răţoiului.

Cu un mijloc care nu e în stare să ţină mingea şi un atacant care are nevoie să o primească în faţa porţii goale lucrurile vor sta foarte prost şi de acum încolo. Cum zicea Ancelotti când a vorbit prima oară cu Abramovici despre mijlocul lui Chelsea: "avem nevoie de mai multa calitate". Asta când acolo sunt Lampard, Ballack, Essien, Deco, Malouda, Joe Cole, Obi Mikel. Acum nu ştiu cât ştie Mikel dar mă gândesc că ţine mai bine de minge decât Tibi Ghioane al nostru. Ceilalţi mijlocaşi ai englezilor nu am nici o îndoială că se descurcă mai bine. Dar nu e nici o tragedie că Chelsea are un mijloc mai bun. Tragic e că Austria are un mijloc mai bun. Tragic e că Siena pare în multe cazuri să aibă un mijloc mai bun decât Milan chiar şi când Codrea e pe teren.

Sunt o grămadă de tragedii dar printre ele şi o comedie, o comedie neagră dacă se poate spune aşa, ca de obicei legată de transferuri. Se spune că Milan pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva. Ar fi putut la fel de bine să spună că Marian Iancu pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva.

Dar sunt şi lucruri mai puţin triste. Ancelotti, inventatorul pomului de crăciun proaspăt revenit la romb, i-a transmis lui Pato: "See you in Madrid". Dar parcă şi aste e tot trist nu-i aşa?

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot

The Day Before LaserTag Bucureşti 2007

2009-09-08T17:54:00.008+02:00

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost prima zi prin Bucureşti unde am ajuns cu ocazia unui team building IBM la LaserTag.

Solilocviu

De câte ori te-ai jucat cu laserele? De câteva ori m-am jucat cu laserele. Dar nu din prima zi. În prima zi m-am trezit devreme cu o pleşkaviţa la pachet pe masă, luată cu o seară înainte. Da aşa s-a întamplat, cu toate că nu îmi aduc prea bine aminte, pesemne mă calomniase cineva în dimineaţa aceea. Pesemne. Zău.

Am luat pleşkaviţa la pachet şi am făcut-o pachet într-unul din ghiozdane (să fie oare cel cu ciocolata cu alune? aş paria că nu). Era frig iar eu eram îmbracat, îmi place când se întâmplă, gol ar fi fost cu totul altfel.

În tren era ceva mai cald şi urma, fără să ştiu, să învăţ un joc cu chibrite, jocul marinarilor din Arai, hmm dar nu se poate să se fi numit aşa nu? Acelaşi bărbat mai în vârstă decât mine, eu fiind tânăr atunci (la dracu!), a încercat să imi explice şi cum să interconectez 6 cilindri între ei. Nu am înţeles prea bine problema, aveam un gât ce necesita masaj, atenţia unui copil de 6 ani (cineva fusese în Irak astă vară), o pleşkaviţa la pachet într-unul din ghiozdane şi ciocolată cu alune în celălalt. Aveam multe iar aproape bătrânul a renunţat căci fără să fi făcut nimic se pomeni undeva prin Oltenia.

Ar mai fi Palatul Viselor şi Solilocvii, orice ar însemna. Dunărea şi decorul din jurul ei printre pagini. Uitasem de solilocviu, dar acum că mi-am amintit, am un titlu. Am şi un exemplu. Iona. Am şi cognomenul celei care citea Solilocvii. Pesemne că aş fi fost un marinar mai bun decât ea. (Still, she probably would’ve had more fun sailing.), (Sile, Dan cântaţi ceva?).

Nu te-ai jucat cu laserele în prima zi? Nu m-am jucat cu laserele în prima zi. La început am fost cu trenul, Palatul viselor, apoi am fost printr-un parc cu rezonanţă maghiară pentru că nu am rezistat în apartament, Dictatorul şi hamacul (Daniel Pennac da), iar apoi, în apartament căci se făcuse frig de-a dreptul (revoltător!), Poarta păcii celeste (o tipă, Shana Sa).

P.S. Pleşkaviţa (cu pulpe de pui rece) am mâncat-o după o călătorie cu metroul. Undeva pe lângă Cora. Cora era numele surorii personajului feminin important dintr-o povestire ce vroiam s-o scriu şi se desfăşura prin Lugoj. Şi cineva mi-a spus că e patetic să copiezi un corp…

My August Movie Awards

2009-09-07T16:10:00.004+02:00

Best movie:
Field of Dreams (1989) - De mult nu mai văzusem un film care să mă impresioneze aşa de mult. If you build it he will come. Asta îi spune o voce lui Kevin Costner şi acesta construieşte un teren de baseball punându-şi în pericol chiar locuinţa. Dar lucruri ciudate încep să se întâmple, chiar mai ciudate decât vocea. Avea o soţie foarte de treabă Kevin Costner. Nota 9.

Best drama:
Shattered Glass (2003) - Hayden Christensen (the young Darth Vader) este un tânăr jurnalist care merge prea departe doar pentru a scrie ceva interesant. O poveste reală. Nota 8.

Best horror:
The Thing (1982) - Kurt Russel se luptă cu the Thing într-un film de John Carpenter. But what is the Thing? It is a shape-shifting alien found in Antarctica that assumes the appearance of the people that it kills. Nota 8-9.

Best comedy:
The Hangover (2009) - A very fun movie to see. După o petrecere a burlacilor unul dintre tipi, chiar viitorul soţ, este pierdut. Nimeni nu îşi mai aminteşte ce s-a întamplat. Dar vai, câte s-au mai întâmplat. Pomenesc doar tigrul lui Mike Tyson. Nota 8.

Best documentary:
March of the Penguins (2005) - Nu îmi găsesc cuvintele aici. Nota 9.

Alte filme care merită menţionate, pozitiv: Defiance, Angels & Demons, Noel, Death at a Funeral, Talladega Nights, 12 Angry Men (şi originalul şi variante pt TV din 1997), Penelope, etc

Filmul care m-a dezamagit: Terminator 4: Salvation

Cel mai prost film: Delgo

Notă: Am luat în considerare cele aproximativ 40 de filme, filme văzute între mijlocul lui iulie şi azi.

Sziget 2007 (2)

2009-09-01T10:22:00.002+02:00

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. A doua şi ultima povestire de la Sziget 2007, referitoare la ultima zi a festivalului. Despre cum a fost în acest an la Sziget, poate curând.

1408

Aveam un sentiment ciudat. Nici măcar nu aveam poftă de pui uriaş, o stare de pustnic în vârtejul de oameni, măcar necunoscuţi, atât puteam face, dar mai mulţi ca oricând. Fără vodkă azi, azi nu vreau nimic, azi nu, azi doar aştept să treacă.

Pe alee, dimineaţă sau după amiază, sau mai târziu, atemporal, era în vârtejul de oameni. Hey, hey am spus. Hello. I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut cu mâna contrariată. Nici unul dintre noi nu s-a oprit din mers. Azi vor cânta ucigaşii. Oare ce au ucis? Mai avem timp de ucis. Mai avem timp de un cola.

Abatere: bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

Explicaţie: 6 zile am repetat asta, pe toate intonaţiile greşite. Tool au cântat ieri, cândva, demult… Nu au cântat asta, doar “i know the pieces fit cause i watched them fall away”, dar “i know the pieces fit”.

Aşteptam nimicul cu răbdarea arcuită, arcuită cum doar Ziyi se poate arcui. Ce mai era de făcut, nişte ucigaşi, bere, terasă, şi apoi… apoi acasă. Hausen careva? But isn’t hausen a town’s name? lol. Vergogna.

Noaptea am băut prea multă bere. “How did you enjoyed the festival?”, “what do you think about romania entering the european union?”, “is everything alright?”… Să încerc şi eu măcar în ultima seară mi-am zis… “what country are you from? hungary? oh fuck!”

E posibil să fi şi fumat, adică cel puţin am tuşit. Dar ce observ când intru în cort, piept de pui, uriaş şi rece. Bine bine nu era pui uriaş dar era rece. Nu am tuşit de la pui, l-am mâncat fără oase, ca pe porc.

Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa. Am adormit şi m-am trezit cu zidul cortului pe obrazul meu, între noi fiind doar barbă şi transpiraţie. Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa.

Bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

p.s. pe terasă au pus Muse, Toxicity, Placebo şi Guano Apes, Rancid şi chiar şi Mando Diao, dar pe scenă tool nu au vrut Aenema. Nu le înţeleg videoclipul dar melodia e… care înţelege videoclipul?

Aseară am mâncat rechin

2009-08-27T16:43:00.002+02:00

Aseară am mâncat rechin. Cris l-a pregătit cu ajutorul sticlei de vin alb unguresc pe care mă pregăteam să i-o dau lui Edi pentru că mi-a împrumutat gps-ul pentru road trip-ul Sziget - Slovenia - Veneţia - Jesolo - Balaton. Din fericire mai cumpărasem o altă sticlă de vin din acelaşi loc de unde am cumpărat şi rechinul. Comoara pivniţei, un vin roşu ce nu poate fi folosit pentru a găti rechin, dar numai potrivită ca şi atenţie acordată unui gps împrumutat nu-i aşa? Cu proxima ocazie voi mai cumpăra o sticlă pentru uzul meu personal.

De săptămâna viitoare voi reîncepe duelurile, aproape celebre, cu Radu Cosaşu. Articolele mele pentru duel pot fi văzute aici, în timp ce articolele lui Radu Cosaşu sunt aici.

În speranţa că maestrul Cosaşu nu mă va sili să scriu despre tenis, astăzi am avut program liber ales.

Totul pare un paradis, de John Cheever

2009-08-26T22:21:00.002+02:00

Totul pare un paradis e ultima carte pe care am citit-o. Mă gândesc să mă reapuc din nou de citit dar şi de alte chestii, chestii cum ar fi alergatul şi băutul a altceva decât cola şi bere. Văzusem în Irish o bătutură numită Serbetto, sau ceva de genul, wine & lemon with a touch of vodka. Nici nu mai ţin minte cât timp a trecut de când nu am mai băut vin, lămâie sau vodkă. Nici Bukowski nu ştia câte beri a băut aşteptând ca lucrurile să fie altfel, dar deviez...

Cartea lui John Cheever mi-a plăcut. E o carte relativ scurtă care are în centru un orăşel american retras care nici măcar nu are un fast food însă în care femeile se ceartă la supermarket, un orăşel al cărui heleşteu, unde localnicii obişnuiau să patineze iarna, este transformat în groapă de deşeuri. Un bătrânel încearcă să afle de ce şi cum să salveze heleşteul în timp ce umblă după o femeie agent imobiliar mai tânără, femeie care participă de 2-3 ori pe săptămână la întâlniri anonime în biserici. Dependenţă de alcool, droguri, mâncare sau sex, nu vom afla cu siguranţă niciodată scopul întâlnirilor, totuşi semnalele ar fi către ultima variantă.

O carte pe alocuri amuzantă şi ironică. Puteţi arunca o privire pe câteva fragmente aici, loc de unde puteţi şi comanda cartea.

Sziget 2007

2009-08-25T17:21:00.002+02:00

Notă introductivă: Migrarea de pe 360 continuă. Am scris asta în august 2007, după Szigetul din acel an. Notele de la final aparţin textului iniţial. Cris nu a vrut să vină atunci la Sziget. Am sunat-o de acolo de câteva ori. O dată în timpul concertului Nine Inch Nails, concertul despre care este vorba mai jos. Despre cum a fost în acest an la Sziget, poate curând.

Ada

Nine Inch Nails kicked off the show with The Beginning of the End. Then it was Heresy. Terrible Lie. I don’t know when I decided to throw away the vodka. On March of the Pigs there was more jumping. Some of them pigs were filming instead of enjoying, idiots. I waited for a not such an unbelievable song to make a phone call. Then I woke up with a fucking circle instrument on my left hand. Me and other six persons. I tried to grab it with my right hand and succeeded. The circle instrument changed its form into some sort of a star, scratched my fingers and I decided to let it go, but not before another try, futile, and I let it go in order to enjoy the show. The Great Destroyer. A wall of white leds curtain fell down, and they sang in front of them, and then behind the wall. Some girls in front of me were talking in Romanian. Romanian rules. I swore something in that language to get their attention. And the show went on. Survivalism was there but don’t remember it being there. One of the two Romanian girls was taken by the crowd and carried to the front rows. Now there was only the cute girl. And Nine Inch Nails still ruled. The Hand that Feeds.

They ended the show with Hurt.

Then I got her name.

“If I could start again
A million miles away
I would keep myself
I would find a way”

notă: şi nu tre să sune emo mă. limba noastră îi o comoară, dar m-am dat pe engleza. versurile sunt din hurt, şi unghii de douăşitrei de centimetri cum sună?

p.s. And I forgot Closer. But they forgot Starfuckers Inc. and Capital G.

Galliani impasibil

2009-07-28T14:04:00.002+03:00

"I tifosi sono preoccupati? Anche io sono un tifoso e non sono preoccupato."

Sergio Leone Collection

2009-07-21T14:19:00.002+03:00

Fiindcă sunt singur acasă, Cris fiind la Cheile Nerei, mi-am planificat să văd săptămâna asta cele trei westernuri despre omul fără nume care îşi spune, pe rând, Joe, Monco sau Blondie. Le-am amânat prea mult.

Clint Eastwood acum 45 de ani într-o serie de Sergio Leone cu muzica lui Ennio Morricone: A Fistful of Dollars, For a Few Dollars More şi The Good, the Bad and the Ugly.

Periam 2007

2009-07-17T14:21:00.005+03:00

Notă introductivă: Am scris asta în 11 iulie 2007, la o săptămână după Rock la Mureş. Cris nu a vrut să vină atunci la Periam. Am sunat-o de acolo de câteva ori. O dată l-am sunat din greşeală pe Chiţu. O discuţie cât un festival.

507

LPN-ul does it for us. 60 kilometri prin Sânandrei, Carani, Gelu, Variaş, Periam. Şi pentru ce? Pentru ce I shout. PENTRU PERIAM PORT. Shout: PERIAM PORT.

Rockeritza ne conduce la locul de campare. Era ticălosilor o aşteaptă/cheamă and she goes. Noi campăm. Niciodată nu am văzut un cort mai mic. At least it was blue. Blue.

O grămadă mare de lemne, un coş de gunoi, Gol, în formă de cilindru uriaş unde am putea aprecia nişte dansatoare, Goale. Mai avem un teren de fotbal săpat în pământ de care am profitat abia în ziua 3, avem plopi înalţi din aceia cu coroana mai împrăştiată. Şi mai avem un dig, o dâlmă care trasează linia orizontului. Ar putea fi orice dincolo, dar nu e. Alex, lets see. Urcăm, şi e doar o cale ferată şi câmp. De ar fi ca şi în etajul 13, numai de-ar fi, sau măcar un lac, o apă. Ah.

Apusul a urmat mai târziu. Se vedea frumos de sus. Acum… acum era încă soare. Stejar si salam, caşcaval şi roşii. Nu am uitat de ardei, erau verzi, ca şi Tuborg Gold. Răzvan Dan, Dan Răzvan, Alex Răzvan, Răzvan Sile, Dan Stejar? Ping Pong? Go go go.

Trecem pe lângă langoşii unde pt 5000 îti puteau adăuga aproape orice (sare, mujdei, brânză, smântână, finetti, gem, ce mai, totul). Trecem pe lângă toaletele economice care au dispărut prea devreme la finalul festivalului, toaletele erau acolo, una lângă alta, destule. Dreptunghiul de nisip destul de mare pentru a fi un teren de volei ne lăsa indiferenţi.

Era un bar acolo, 50 de mii cola la 2 litri, cât o ora cu un număr nenumărat de minute de ping pong. We do that, we do the ping pong. Back to camping place. Dan Stejar? Alex vin? We do that too. And then we go go go.

După ceva vreme petrecută, nimeni neştiind cum (mă care a văzut apusul?), o trupă suedeză intră pe scena.

The man that goes by the name Whiplasher spune: “I heard you in Romania are interested in a band called Deathstars”

Abia atunci a început totul.

Fiindcă Yahoo 360 nu mai e

2009-07-15T13:14:00.002+03:00

De mâine începând voi posta aici posturile mele de pe 360, câte un post la câteva zile.

În total sunt 11 articole, unele mai puţin reuşite decât altele. Istorisiri de la Periam 2007, Sziget 2007, LaserTag Bucureşti 2007, Recaş iarna 2007, Revelion 2008, o povestire a unei autoare franceze intitulată Mâhnirea lui Cornelius Berg, o Plictiseală de mai 2008 şi două călătorii, una prin Vestul României în 2008 şi una prin Germania în 2009.

Aştept noile sezoane din House M.D. şi Monk.

Fear and Loathing in Las Vegas by Hunter S. Thompson

2009-07-08T15:23:00.004+03:00

O scenă din carte pe care trebuie să o vedeţi neapărat în filmul lui Terry Gilliam, Fear and Loathing in Las Vegas. Tot filmul trebuie văzut. Este ceva de nedescris, Johnny Depp şi Benicio del Toro sunt geniali.

Scena prezintă dificultăţile lui Benicio de a se da jos de pe un carusel:

I got him as far as the edge of the bar, the rim of the merry-go-round, but he refused to get off until it stopped turning.

“It won’t stop,” I said. “It’s not never going to stop.” I stepped off and turned around to wait for him, but he wouldn’t move… and before I could reach out and pull him off, he was carried away. “Don’t move,” I shouted. “You’ll come around!” His eyes were staring blindly ahead, squinting with fear and confusion. But he didn’t move a muscle until he’d made the whole circle.

I waited until he was almost in front of me, then I reached out to grab him – but he jumped back and went around the circle again. This made me very nervous. I felt on the verge of a freakout. The bartender seemed to be watching us. Carson City, I thought. Twenty years.

I stepped on the merry-go-round and hurried around the bar, approaching my attorney on his blind side – and when we came to the right spot I pushed him off. He staggered into the aisle and uttered a hellish scream as he lost his balance and went down, thrashing into the crowd… rolling like a log, then up again in a flash, fists clenched, looking for somebody to hit.

Povestea eşecului

2009-07-07T17:57:00.005+03:00

2002 - Geneza sau Începutul
În al doilea an la Milan, Ancelotti reuşeşte să câştige Liga Campionilor. Începea un nou şi mare Milan, uriaş de-a dreptul,un romb cu Pirlo repoziţionat, cu Gattuso proaspăt şi feroce, cu Seedorf reinventat şi în care Rui Costa stălucea pentru ultima oara. În faţă Inzaghi era mai flămând ca oricând iar Sheva era cel mai bun jucător din Europa. Costacurta, Maldini şi Serginho erau încă tineri, Nesta era cel mai bun fundaş din lume iar Ambrosini era pe bancă.

2003-2006 - Supremaţia pur şi simplu
În 2003, câştigători Champions League, Galliani şi Berlusconi au făcut două transferuri stratosferice, două transferuri peste tot ce au realizat de atunci şi probabil peste ce vor realiza în următorii ani. Cafu şi Kaka.

Au urmat doi ani, chiar trei dacă ar fi să forţez un pic, şi o voi face căci şi Costacurta forţase atunci, trei ani de dominare copioasă. Trei ani în care deşi am fost de departe cea mai bună echipă din Europa nu am reuşit să câştigăm decât un Scudetto şi să ratăm cum nimeni nu a ratat vreodata un trofeu Champions League la Istanbul. Trei ani. Ambrosini era tot pe bancă.

2006-2009 - Căderea sau Pomul de Crăciun
La sfârşitul acestor trei ani, în vara 2006, se fac toate alegerile greşite, la fel cum în 2003 toate mutările au fost bune. E de-a dreptul inimaginabil când mă gândesc acum. Înnebuniseră cu toţii, absolut toţi.

În acea vară fatidică din 2006, la 40 de ani Costacurta îşi prelungeşte contractul pentru încă un an. Tot atunci Galliani, Berlusconi şi Shevchenko hotărâsc că cel mai bine pentru toţi ar fi ca cel din urmă să plece la Chelsea. În locul lui au venit Oliveira şi Amoroso, ultimul jucând doar 4 meciuri. Singura mutare bună din 2006 (neexploatată fiindcă, culmea, tocmai atunci a înnebunit şi Ancelotti) a fost aducerea lui Gourcuff.

În acea vară, dezamăgit profund de Oliveira şi Gilardino, Ancelotti pune bazele pomului de Crăciun. Galliani îl susţine şi aruncă în stânga şi în dreapta că Seedorf şi Kaka sunt atacanţi, din motive pur economice dar şi pentru a da bine la număr. Atât i-o trebuit lui Seedorf şi de atunci n-a mai ieşit cu mingea afară din teren cum o făcea pe vremuri. Toată lumea s-a pus pe tânjeală.

Şi aşa şi-a relansat cariera Ambrosini, pe marginea nebuniei lui Ancelotti, Seedorf, Kaka, Berlusconi, Galliani şi Shevchenko, ultimul fiind singurul dintre toţi care a reuşit să îşi rateze cariera chiar atunci. Dar totuşi ce fericit era Ambrosini. În plus şi-a câştigat şi suporteri după ce a ţinut bannerul cu Lo scudetto metilo nel culo la celebrarea câştigării cupei campionilor. O cupă nereuşită de altfel... n-a fost nici o revanşă cum am sperat, n-a dus nici la retragera lui Maldini, n-a făcut decât să consolideze pomul de crăciun, politica proastă de transferuri şi pe nimeni altul decât pe Ambrosini. Un pom de Crăciun sub care Baba Chagaloo n-a pus niciodată nimic.

2009 - Îngrozirea sau Notte profonda infinita
Acum după alţi trei ani sunt de-a dreptul îngrozit. În 2003 a fost perfect, în 2006 a fost dezastru dar acum în 2009 e inimaginabil. A venit un antrenor care nu vrea să fie antrenor, a plecat cel mai bun jucător al nostru, l-am pierdut pe cel mai bun jucător din campionatul francez iar pe pe cel mai bun jucător din Bundesliga nu îl putem lua, nu suntem dispuşi să plătim salariul unui jucător deja consacrat iar noul căpitan va fi Ambrosini.

Se mai caută totuşi un fundaş stânga şi un atacant, dintre aceia mediocrii. La fel de bine ar putea să se caute nişte gropari, unul pentru echipă şi unul pentru Ambrosini. Atât sunt dispus să îi ofer lui Massimo, un gropar doar al lui personal.

În poză se poate vedea limpede cum Povestea eşecului merge mai departe

Orlando se uită la tenis

2009-06-30T13:23:00.005+03:00

- Ai văzut aseară ce a făcut Wawrinka?
- Stanislas Wawrinka? Orlando, de când te uiţi tu la tenis?
- De când m-am lăsat de fotbal.
- ...
- Baba Chagaloo începe deja să faca lucrurile să fie altfel
- Baba Chagaloo ăsta, ce figură, ce figură Orlando.
- Nu mi-ai spus dacă l-ai văzut aseară pe Wawrinka.
- ...
- Rujoni, Rujoni... Iar ai pierdut la pariuri cu Wawrinka nu-i aşa?

Coraline

2009-06-22T14:13:00.003+03:00

Coraline, regizat de Henry Sellick, un om cu o imaginaţie deosebită, este o animaţie cu o atmosferă asemănătoare filmelor lui Tim Burton, alt om cu o imaginaţie deosebită.

Coraline este o fetiţă nemulţumită de casa în care tocmai s-au mutat, nemulţumită de faptul că părinţii ei sunt tot timpul ocupaţi, de mâncarea care îi este pusă pe masă, nemulţumiri cauzate în mare parte de situaţia financiară precară a familiei în acel moment. Într-o zi descoperă o uşiţă care duce într-o altă lume, o lume în care găseşte o altă mamă şi un alt tată care de această dată iubesc jocurile şi au timp mereu pentru, o lume unde masa este întodeauna îndestulătoare, o lume aşa cum a visat ea, dar lume în care toţi oamenii au nasturi în loc de ochi.

Coraline (2009)
directed by Henry Sellick
cast: Dakota Fanning, Teri Hatcher

I recommend

-----------------------------------------------------------
The Horsemen (2009) - O serie de crime înfiorătoare investigate de Dennis Quaid. De remarcat şi prezenţa lui Ziyi care arată bine şi în acest film. Un thriller captivant, mai static, fără urmăriri nesfârşite, cu un final foarte reuşit, şi aici nu mă refer la identitatea ultimului călăreţ, uşor previzibilă. Nota 7.
Trading Places (1983) - Doi bătrâni milionari fac un pariu: se poate lua un vagabond (Eddie Murphy) şi transforma într-un om de afaceri de succes? + se poate lua un om de afaceri de succes (Dan Aykroyd) şi transforma într-un vagabond? O comedie plăcută în care Jamie Lee Curtis apare topless. Nota 7.
Sindbad: Legend of the Seven Seas (2003)- O animaţie în care Sindbad (Brad Pitt) încearcă să recupereze cartea păcii de la zeiţa haosului Ares pentru a-i salva viaţa prietenului său. O călătorie peste mări şi ţări până la Tartar, lăcaşul zeiţei. Nota 6-7.
Dead Like Me: Life Afer Death (2009) - un film în care câţiva morţi au job-ul de a ajuta proaspăt decedaţii să găsească lumina. un film ciudat bazat pe comic books, o continuare a unui serial. Nota 6-7.
Undercover Brother (2002) - O comedie la care am râs, cu multe faze, stupide şi nu numai. Nota 7.
Baby on Board (2009) - O comedie romantică mai degrabă nereuşită. Merită văzut pentru apariţia unui instrument de satisfacere personale incredibil. Nota 5-6.
Mr. Bean's Holiday (2007) - Mai bun decât primul. Nota 7. Pentru Willem Dafoe, Nota 7-8.
Indiana Jones and the Kingdom of the Crystall Skull (2008) - O altă aventură cu Indiana Jones, un bun film de aventuri. Nota 7.

Tragere la sorţi

2009-06-19T18:33:00.006+03:00

În locul lui Kaka nu m-aş duce la Real şi atât. Adică de unde până unde să plec eu de la Milanul meu la Realul lui Florentino Perez? Dar el e naivul şi nu vinovatul. M-am gândit şi am găsit întreaga problemă: intrarea lui Berlusconi în politică îi obturează viziunea, şi nu numai pe a sa, ci şi pe a lui Galliani care acum nici măcar nu se mai poate imagina blond cu plete şi ochi albaştri. Unde este Milanul cu M mare?

Pe vremuri însă iubeau Milanul, zeci de milioane pe Nesta, Rui Costa, Sheva, Pippo, plus transferurile ratate ale lui Redondo, Rivaldo, Oliveira, sau să mergem chiar mai în urmă la Kluivert, Davids, Javi Moreno. Din 5 jucători tot se găseau doi care să confirme. Erau alte vremuri, cu totul altele. Absurd să te gândeşti la Milan economic. Marele Milan a fost orice dar nu economic. O risipă de bani, energie, valoare şi calităţi tehnico-tactice care îi făceau fericiţi şi pe mai puţin fericiţii Ionel Stoica şi Dumitru Graur. Risipă pe toate feţele.

Recunosc că nu mă uit şi nici nu cred că mă voi uita la campionatul european de tineret. Am văzut câteva secvenţe totuşi din Italia-Egipt de la cupa confederaţiilor. Lippi l-a propus pe Pirlo pe un post apropiat aceluia pe care îl folosea Il Luce, la Brescia, acum zece ani. Cineva trebuie să îi explice lui Lippi că într-un sistem cu 2 mijlocaşi defensivi şi un mijlocaş ofensiv Pirlo nu poate fi jucătorul ofensiv. Oricine dar nu Carlo. Nu putem transforma totul într-un pom de Crăciun. Şi nici Galliani. Galliani de astăzi ar spune că Pirlo e un mare campion şi poate juca şi pe postul de mijlocaş ofensiv şi nu numai. Pirlo defensiv ştim, dar Pirlo pe post de extremă? Pirlo pe toate posturile.

Tot vorbind despre fotbalul italian nu puteam să nu ajung la Bergodi. Era inevitabil. Cosaşu l-a pomenit iar eu, se ştie, mă duelez cu Cosaşu. Am aceeaşi părere despre Bergodi ca şi despre campionatul european de tineret: nu pot să spun că mă intrigă atât de mult încât să îl urmăresc.

Nu trebui să mai ştii "Împărat şi proletar" de Eminescu, trebuie să ştii doar "Tragere la sorţi" de Nichita ca să te gândeşti că Milan cu M mare se află în berlusconi cu b mic.

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot.