Sputnik şi marea

Mai demult am scris despre o carte, La sud de graniţă, la vest de soare, aici.

De data asta am citit, cu destul de multă greutate, Iubita mea, Sputnik, de acelaşi autor, Haruki Murakami. Sputnik înseamnă în ruseşte tovarăş de călătorie. Nu e o carte foarte bună şi nici nu are un final la fel de reuşit ca şi cartea ce am menţionat-o mai sus. Ambiguitatea are unele limite iar stilul autorului nu îmi surâde atât cât să-i extind aceste limite. Hemingway în schimb...

Dar până acolo, un fragment din carte ce nu are legătură cu firul acţiunii: "Demult, la conferinţa de presă de la premiera filmului Hoarda sălbatică, regizat de Şam Peckinpah, o jurnalistă a ridicat mâna şi a întrebat pe un ton dur: „De ce-a trebuit să arătaţi atât de mult sânge în film?" Se pare că asta o durea pe ea cel mai tare. Ernest Borgnine, unul dintre actorii din distribuţie, i-a răspuns cu un aer încurcat: „Ştiţi, doamnă, când oamenii sunt împuşcaţi, sângerează". Filmul fusese făcut când războiul din Vietnam era în toi."

O altă carte, de data asta cu adevărat bună, pe care am citit-o a fost Bătrânul şi marea, de Hemingway. Mă simt nevoit să repet, o carte cu adevărat bună care prezintă o acţiune relativ simplă: un bătrân, pe mare, la pescuit. Şi totuşi ce frumos.

Am mai citit de Hemingway, mai demult, Adio, arme care mi-a plăcut chiar şi mai mult. Unul din scriitorii buni acest Hemingway. Îl recomand.

Oscaruri 2009 - II

...sau câteva cuvinte despre ce am mai văzut, without spoilers (prima parte aici)

Frost/Nixon - O transpunere pe ecran a celebrului interviu luat lui Nixon de către David Frost. Frank Langella, deşi nu îmi pare că ar semăna cu Nixon, face un rol excepţional. Îmi amintesc când cineva comenta despre Walk the Line spunând: Îl vezi pe Joaquin şi nu seamănă cu Johnny Cash, nu cântă ca şi Johnny Cash şi totuşi crezi că e Johnny Cash. Aşadar ce avem aici? Primul interviu al lui Nixon de după demisie (singura demisie a unui preşedinte al SUA din istorie), o înfruntare ca în ring, şi poate chiar mai interesantă.

Milk - Un alt film despre un personaj politic, un film care ar fi putut fi chiar mai reuşit dacă scenele de apropiere între doi bărbaţi nu ar fi fost atât de abundente, în cantinate şi detalii. Este povestea lui Harvey Milk, primul politician american "openly gay" ales într-o funcţie oficială. Sean Penn, ca aproape de fiecare dată, este excelent. Finalul are tensiunea potrivită, filmul are ritmul potrivit, captează perfect perseverenţa în lupta pentru drepturile homosexualilor şi obstacolele întâlnite. Nici nu visau oamenii ăia că se va face un aşa film în 30 de ani.

The Reader - Nu ştiu ce cuvinte să folosesc pentru un asemenea film. Este după un roman de Bernhard Schlink intitulat în original der Vorleser. E un film foarte bun din care nu vreau să povestesc nici măcar o situaţie, nu vreau să stric plăcerea vizionării nimănui. Poate cel mai bun film al anului.

The Visitor - Un profesor, oarecum indiferent faţă de oameni, profesie şi tot, trebuie să meargă să prezinte un eseu la o conferinţă în calitate de co-autor, autoarea eseului fiind indisponibilă din varii motive. Situaţia interesantă ar fi că în apartamentul lui găseşte un cuplu, un sirian şi o senegaleză, care ajung să îi schimbe viaţa, o viaţă monotonă şi plictisitoare de la moarte soţiei. Un film bun, cu un titlu chiar mai bun decât pare.

The Wrestler - Încă unul din filmele bune ale anului şi nu spun asta doar pentru că Marisa Tomei apare nud de mai multe ori în film. Este povestea unui wrestler ajuns la final de carieră cu o viaţă de familie ratată şi fără economii. Ce altceva mai poate face decât să lupte? E greu să renunţi la adulaţiile mulţimii. Un film diferit faţă de precedentele realizări ale lui Darren Arronofsky dar tind să spun că e încă un masterpiece. Mi-au plăcut Mickey şi Marisa.

Doubt - Un preot, călugăriţe şi o şcoală catolică rezultă la o multitudine de teme ce pot fi abordate. Faptul că preotul este protectorul singurului copil de culoare din şcoală precum şi unele evenimente stârnesc suspiciunea călugăriţei şef. Un duel între Meryl Streep şi Philip Seymour Hoffman. Un film tensionat şi bine realizat. Discuţii foarte intense pe toată durata filmului. Am remarcat mama copilului, ca rol, şi titlul.

Frozen River - La începutul filmului, într-un orăşel la graniţa cu Canada, un soţ fuge cu economiile familiei. Soţia rămasă singură şi fără bani se găseşte în imposibilitatea de a plăti împrumutul la care visa de atâta timp pentru a cumpăra o nouă casă pentru ea si cei doi copii ai ei. Mai mult de atât, cu greu reuşeşte să cumpere ceva de mâncare. Întâlnirea cu o nativ americancă schimbă lucrurile. Filmul evoluează bine iar finalul este reuşit.

Revolutionary Road - Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio, din nou împreună după Titanic. După American Beauty, Sam Mendes ne propune din nou viaţa unei familii americane, dar de data asta în anii '50. Umorul prezent în American Beauty lipseşte aici, dar nu lipseşte monotonia, plictiseala, nevoia da a-ţi trăi viaţa, simţul acelei "hopeless emptiness". Actorii sunt foarte buni, laşitatea lui din comoditate şi nevoia ei de altceva... O adevarată dramă a unei familii în care toată lumea se simte blocată. Mă tem să nu fi spus prea mult.

Happy Go Lucky - Un film care m-a cam lăsat pe din afară. Nu m-a prins deloc şi nu pot să îmi asum vina. O femeie de o veselie şi un entuziasm vecin cu inconştienţa face şcoala de şoferi, are o discuţie ciudată cu un vagabond, o soră cu probleme de familie şi nişte prietene. În afară de instructorul care numea oglinda din maşină Enraha nu îmi amintesc mare lucru. Enraha Enraha, cum de fiecare dată îi spunea: enraha enraha, parcă asta era totuşi un pic amuzant.

Wanted - Un adevărat action movie. Super asasini, urmăriri de maşini, gloanţe filmate din apropiere, zoom-uri repetate, faze cu încetinitorul, Morgan Freeman ca şi şef, Angelina Jolie ca şi parteneră. Un film în care cei care au talent pot curba gloanţele oricărui fel de pistol. Un action movie cap coadă. Mai spre coadă realizezi cât de buni sunt. Nu se pot împuşca unul pe celălalt pentru că fiecare poate trage în glonţul celuilalt, indiferent cât de curbilinie ar fi traiectoria acestuia.

Moviemaking Jokes

În unele filme, se ia o glumă, de obicei bună, şi se tranformă într-o poveste. Nu toate glumele devin filme. În Gran Torino, bun film, Clint Eastwood spune următoarea glumă, bună şi ea: "A Mexican, a Jew, and a colored guy go into a bar. The bartender looks up and says, "Get the fuck out of here"". Cu toate astea, filmul are prea puţină legătură cu anecdota pomenită, nu poţi trasa filmul prin ea, poţi doar remarca naţionalismul puternic al bătrânului interpretat de Clint.

În Annie Hall, bun film, situaţia stă puţin diferit. La fel se întmplă şi în alte filme de Woody Allen, dar deocamdată începem cu acest film, un film despre relaţii. Aceasta este abordarea scenaristului, şi citez din monologuri ale personajului principal:

"... important joke, for me, is one that's usually attributed to Groucho Marx; but, I think it appears originally in Freud's "Wit and Its Relation to the Unconscious," and it goes like this - I'm paraphrasing - um, "I would never want to belong to any club that would have someone like me for a member." That's the key joke of my adult life, in terms of my relationships with women. "

"There's an old joke - um... two elderly women are at a Catskill mountain resort, and one of 'em says, "Boy, the food at this place is really terrible." The other one says, "Yeah, I know; and such small portions." Well, that's essentially how I feel about life - full of loneliness, and misery, and suffering, and unhappiness, and it's all over much too

"I thought of that old joke, y'know, the, this... this guy goes to a psychiatrist and says, "Doc, uh, y brother's crazy; he thinks he's a chicken." And, uh, the doctor says, "Well, why don't you turn him in?" The guy says, "I would, but I need the eggs."
Well, I guess that's pretty much now how I feel about relationships; y'know, they're totally irrational, and crazy, and absurd, and... but, uh, I guess we keep goin' through it because, uh, most of us... need the eggs. "

Ar trebui poate să închei şi eu cu o glumă dar nu le putem face pe toate. Mi-a plăcut mult Annie Hall şi cele trei glume se potrivesc perfect. Sunt multe replici amuzante în film, am menţionat doar bancurile independente, şi nu mă pot abţine. La o serată în care încerca să socializeze a spus: "They did not take me in the Army. I was, um, interestingly enough, I was, I was 4-P. Yes. In the, in the event of war, I'm a hostage."

Nichita: 20 + 1

Viaţa lui personală este praf şi pulbere. Nu poate să moară deşi nu mai ştie ceea ce pentru el, odinioară, a fost viaţă. S-ar trage în sine însuşi şi ar deveni un punct, dar rămâne închisă poarta aerului.

Pauză de gândire.

Caută să nu mori iubita mea, încearcă să nu mori dacă poţi. Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Mă voi supune la dezobişnuire de felul meu de-a fi, dar nu la părăsire, ce-o ţine-n dânsul verbul lui a fi. Ah, vine norul şi mă şterge cu un burete foarte rece. Ramân ce-am fost, un tron de rege din care ai plecat de mult...

Ca şi cum ieri ar fi în curând, astfel stau palid şi trist, fumegând. Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive, îmi cos rana cu un verb. Nobile paleative de serv. Fără fulger nu poate să existe fulger.

Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, dintre mine şi lei, între mine şi insulele de lumină ale stelelor. Dintre mine şi numere, bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Coama mea blondă arde în vânt, mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

Cerul a obosit deasupra ta. Umbrele oamenilor încep să apună. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai, tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte.

Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam câte fete-s astăzi deflorate? De fiecare dată, ca-ntâia dată. De fiecare dată, ca ultima dată.

Notă: versuri adunate de doi oameni din 20 de poezii de Nichita Stănescu şi-un gând:

Primul album

O leapşă de la Lupu. (de la ce naiba vine clawd?)

Reguli:
1. Se merge pe en.wikipedia.org şi se apasă Random article undeva pe meniul din stânga. Titlul obţinut va fi numele de scenă.
2. Se merge pe quotationspage.com şi se face click, tot undeva pe meniul din stânga, pe Random Quotes. Da, totul e random. Ultimele 5 (cinci) cuvinte din ultimul citat va fi titlul albumului.
3. Ultima căutare se face pe flickr. Şi cum ăştia n-au un random picture la dispoziţie se merge pe expore last 7 days şi se alege a treia poză ca şi copertă de album.

Folosind Paint sau ceva mai avansat se va face o copertă de album din cele trei componente.

Articolul de pe wikipedia, citatul de pe quotations page şi poza de pe flickr au rezultat ce vedeţi în dreapta.

Nu prea merge poza lângă titlu. Nu pare Ozzie Simmons jamaican dar nici Being a Little Bit Crazy nu pare să te dea afară din casă cu tobe şi chitară, a little bit e prea puţin.

Mă bazez că Pinkie face o treabă mai bună. Dacă vrea şi Chris să se joace cu chestia astă e şi ea binevenită.

Days Abroad

Am fost la Koln cu ocazia carnavalului. Fiind aşa de aproape de Amsterdam nu îl puteam rata. Pentru ca preţul să fie rezonabil am trecut şi prin Dortmund, avionul Timişoara - Dortmund fiind relativ ieftin.

Pe 360 mai multe detalii pentru că, aşa cum am spus în Introductions, îmi place mai mult să povestesc acolo despre locurile pe unde am umblat.

Poze din: Dortmund, Koln, Veeneendal, Amsterdam şi de pe drum.

După Amsterdam, iaraşi fotbal

... iarăşi Milan.

După ce am pierdut campionatul am plecat la Koln şi Amsterdam pentru un total 5 zile.

Ultima oară când am câştigat a fost cu fluierături. Am citit despre asta în gazzetta dello sport în aeroportul din Dortmund.

De atunci lucrurile au mers şi mai rău. Am fost eliminaţi din cupa UEFA şi am pierdut la Genova cu Sampdoria.

Ce vremuri când câştigam cu fluierături. Ce vremuri când câştigam tot şi eram cei mai buni.

Cât de departe sunt toate. E timpul pentru o altă revoluţie. Ca şi în reclama de la Logan. Asta mă deprimă şi mai mult.

Oscaruri 2009

...sau câteva cuvinte despre ce am văzut, without spoilers

Slumdog Millionaire - Acţiunea se petrece în India unde un tânăr sărac participă la concursul Who wants to be a millionaire? Oarecum previzibil, e evident destul de devreme că vom afla o povestea fiecărei întrebări în paralel cu povestea personajului principal. Povestea e bună, stilul e bun, vedem şi un altfel de Virgil Ianţu, e şi acţiune, şi iubire. Un film bun şi totuşi nu prea impresionant. Scena cu replica God is great a fost reuşită. Dacă aş spune mai multe ar fi doar spoiler fără rost.

The Curious Case of Benjamin Button - Cum ar fi dacă trupul nostru ar evolua în sens invers? O întrebare interesantă. Îmi aminteşte de tag-ul de la The Fountain... who wants to live forever? Parcă totuşi Darren a făcut o treabă mai bună decât David acolo. Aşadar Brad Pitt se naşte bătrân şi pe măsura ce ceilalţi îmbătrânesc el devine tot mai tânăr, şi tot mai tânăr. Şi aici avem dragoste, avem un personaj care a fost lovit de 7 ori de fulger şi o scenă interesantă despre timp şi cum lucrurile ar fi fost altfel dacă ne-am lega la şireturi într-un alt număr de secunde sau dacă taximetriştii ar sta mai mult sau mai puţin după o cafea. A mai fost banca şi apusul, şi dorinţa tuturor de a muri liniştiţi. Bun film dar cumva totuşi nu am reuşit să intru cu adevărat în el.

Changeling - Poate cel mai de intens şi mai de suspans film de la Oscaruri. Clint se pricepe la aşa ceva, mi-a adus aminte de True Crime deşi, ca poveste, nu au mare legătură. Angelina nu m-a impresionat. Filmul însă, dupa jumătate de oră devine fascinant. Aştepţi să vezi ce se întâmplă şi reuşeşte să aducă mereu ceva nou. Thumbs up Clint.

Rachel Getting Married - Anne Hathaway, din Princess Diaries daca vreţi dar aş prefera din Devil Wears Prada unde Merryl Streep e genială, se întoarce de la reabilitare tocmai în pragul nunţii surorii ei Rachel. Mi-a plăcut de Anne deşi nu părea să ţină ţigara cu prea mare încredere. E filmat ca un fel home made wedding video, e uşor depresiv şi prezintă o famlie cu multe probleme, dar care ar putea trece foarte bine drept una normală în exterior. Reabilitarea nu e uşoară mai ales când te lupţi pentru atenţie cu sora care tocmai se căsătoreşte. Mi-a plăcut.

The Dark Knight - Încă un Oscar clar pentru rol secundar după Javier Bardem anul trecut. Jokerul e un personaj foarte bun aici, a avut şi replici bune, dar şi Heath Ledger a făcut o treabă bună. Un foarte bun action movie. Mă bucur că a început să cadă totuşi în top pe imdb. Nu avea ce căuta în top 5. Mi-a plăcut şi muzica aici şi personajele. Scena cu creionul şi povestea din spatele zâmbetului. Şi a fost până şi Eric Roberts în film.

Tropic Thunder - Nominalizarea care mă minunează cel mai mult. Meritată. Ar fi fost interesant să fii primit şi Tom Cruise. Şi el şi Robert Downey Jr. fac o treabă bună. Mă minunează tocmai pentru că nu e un film tipic de Oscar prin umorul stupid al lui Ben Stiller, umor gustat de unii şi mai puţin de alţii. Mie personal îmi place, iar aici era suficient un Tom Cruise gras care înjură o dată la trei cuvinte şi un Robert Downey Jr. negru incredibil la care fiecare replică. Jack Black nu e la fel de amuzant însă, Ben Stiller merge iar personajul numit Alpa Chino m-a surprins plăcut. Neapărat trebe văzut Robert Downey Jr., deşi cum am spus, nu toată lumea gustă...

Vicky Cristina Barcelona - Două prietene merg la Barcelona unde vor întâlni un pictor într-un film de Woody Allen. Avem un povestitor care spune lucrurilor pe nume pe un ton şi un limbaj de nepovestit. E oarecum tipic Woody Allen, nu aduce noutăţi (ar fi fost greu după ce am văzut 30 de filme de la el), dar e plăcut de urmărit, şi pe alocuri ceva umor de situaţie. Penelope Cruz, care are o şansă bună la Oscar, e fosta soţie a pictorului. Interesante ar fi relaţiile lui Javier Bardem (pictorul) cu cele trei femei, iar background-ul filmului e liniştitor. Ar fi putut merge totuşi pe o abordare mai amuzantă.

In Bruges - Filmul care m-a suprins plăcut cel mai mult. Foarte amuzant, foarte bune personaje, un final excepţional. Un rol perfect pentru Colin Farrell. Mi-a plăcut accentul lui Ralph Fieness, discuţiile despre şi cu pitici, discuţiile lui Colin cu partenerul lui, scena de final, întâlnirea dintre Colin şi Ralph. Mi-a plăcut că americanul a făcut infarct şi faza cu canadienii. Excepţional.

Wall-E - Excelent pentru că încerc să nu repet adjective. Mi-a plăcut în special prima parte în care Wall-E hoinăreşte singur sau alături de gândacul lui. Nici nu ştiu ce să spun... E un film care trebuie neapărat văzut. Un veritabil Must See. Na că am spus ceva stupid, dar chiar merită să ştiţi.

Iron Man - Ultimul film din lista de nominalizări pe care l-am văzut e cu adevarăt şi cel din urmă. Are şi nominalizări pe măsură: sound editing şi efecte speciale. Nu e el chiar atât de rău, nici plictisitor nu prea e, iar conferinţa de presă face finalul foarte bun dar... cam atât.


p.s. Doar atât înainte de Oscaruri. Plec câteva zile în concediu să mă relaxez. Voi reveni cu restul filmelor cândva după Oscaruri. Tot atunci voi reveni şi cu favoritele mele. Deocamdata ştiu doar cine nu aş vrea sa ia şi nu e prea frumos. Aş vrea mai degrabă Anne decât Angelina, dar nici una nu are nici o şansă.

One lovely song...

Cat Power - The Greatest, from the soundtrack of My Blueberry Nights



link: http://www.youtube.com/watch?v=4cCupTpjjfo

Materiale rezistente la defecte

Preventiv e cuvântul cheie aici. Nici nu mai ţin minte ultima oară când umblam cu borcanul de 5 litri de castraveţi muraţi umplut, nu cu castraveţi muraţi, ci cu miere, prin staţiile de autobuz spunându-le oamenilor că asta ajută. Se spune că răceala poate fi prevenită cu o aspirină efervescentă baută atunci cand simţi că te paşte una. Dar cum poţi simţi exact când te paşte o răceala? Unii mai firavi sufleteşte, mai temători din fire, ar ajunge să ia aspirine în neştire.

Poe, nu poetul, unul strălucit de altfel...

Poe, modelul, model bioinspirat de altfel, ar putea fi de folos. Poate el ţi-ar putea spune mai exact când eşti mai predispus viruşilor. Dar şi aici apar o multitudine de întrebări. Cât de eficient poate fi un model Poe? Câţi viruşi ar putea tolera un astfel de model? Este modelul Poe infailibil? Nimeni nu ştie.

Pustnic. O soluţie pragmatică pentru evitarea tuturor metodelor, fie ele moderne, fie ele băbeşti. Ai vedea doar peştera ta şi nu reclame la medicamente, unelte de care nici nu ştiai că-ţi sunt necesare. Ţi se dovedeşte însă, foarte clar chiar, că în realitate cu siguranţă vei avea nevoie, şi nu e nimic mai rău decât să fii prins pe picior greşit. Dar sunt atâtea lucruri pentru care trebuie să fii pregătit încât e imposibil să le ai în vedere pe toate. E astfel lesne să te pierzi cu firea, să te blochezi, să refuzi orice ţi se oferă, să nu mai poţi tolera nimic. E greu să nu ştii din ce esti făcut dar şi mai greu e să realizezi că nu eşti făcut din materiale rezistente la defecte.

Proteza, proteza nu dentară... şi nici oculară. Proteza de lemn e soluţia cea mai fiabila şi fără nici un risc de blocare logică. Un picior de lemn doar pentru tine, propriul tău picior de lemn personal, un picior niciodată prins pe picior greşit. Decât să mă leg la cap cand nu mă doare, tot mai bine e o frecţie la picior de lemn.

p.s. Îl rog pe domnul dr. ing. Lucian Prodan să mă completeze eventual cu mai multe informaţii despre structurile Bilbo şi metodele Roth si Page, pe care, recunosc umil, nu le prea stăpânesc. Şi mai am o rugăminte tot la domnul dr. ing. Lucian Prodan, dacă se poate, ca pe viitor în cursurile lui să se regăsească analize mai profunde despre detectabilitatea şi redundanţa sistemelor Trif A şi Trif B. Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan.