Revenirea

Curând.

Party

Era o petrecere la lucru (și, după, un om ce rezolvă, sau încearcă, integrame, lângă tine,  în stația de metrou).  Când nu poți deschide o bere cu o lingură e primul semn.

 

Sinceritatea îmi este o piedică, nu mai știu exact propoziția. Sundown și morning în aceeași propoziție suna greșit. M-am hazardat, din  singurătate, și am zis "sunrise". Era cuvântul ce se căuta.

Mă îndepărtez. Am întâlnit un om. Nu am înțeles ce făcea, pe lângă că lucra unde lucrez eu, dar era un fel de freestyler. Cânta versuri, uneori din senin. Cică erau ale lui. Nu știu cum m-a convins să ies afară (o capcană precum camera de muzică!?) și o băgat niște rime. Părea germană. Mai pe urmă nu mai eram sigur. Nu știu de ce s-o oprit. Rimă lipsă sau eu, ca ascultător. Nu era ușor să fii ascultător. 

Undeva la începutul petrecerii îi urasem lui taică-miu la mulți ani și am aflat că votase cu Ponta. A mai fost o discuție despre taxe, în care toată lumea se gândea cum să o ducă ea mai bine. Uneori mă întristează asemenea lucruri.

 

În rest pizza, bere și muzică. Cred că s-a și dansat la un moment dat. 

Doctor Gila

Mă tot gândesc de ceva vreme să înlocuiesc thian1899 cu doctorgila. Oare la ce mi-ar folosi...

Coke Will Have To Go

 Consumul de cola a scăpat iar de sub control. Inevitabil.

Acu vreo patru ani încercasem să reduc consumul de cola și reușisem, vorba aia reușisem, să ajung la o săptămână cu doar, aceeași vorbă, 3 litri de cola. Nu fiece săptămână, doar una, o dată, o dată și atât, experimentul fiind prezentat aici. Erau niște vremuri când aveam și comentarii la posturi.

Anul trecut, tot toamna, am fost mai îndrăzneț. Am reușit 30 de zile fără cola, deloc deloc. Pe la mijlocul acestei perioade postasem asta. Au trecut cumva acele zile și apoi am uitat de ce făcusem toată treaba. Nici acum nu mai îmi amintesc.

Și am revenit, pe la jumate de litru spre mai mult pe zi, ca întotdeauna, căci mai puțin e inutil și nu îți aduce prea multă satisfacție. Până nu bei primul pahar nici nu îți dai seama ce pierzi. Dar să bei un pahar și apoi să nu mai poți bea unul care să îl întregească pe precedentul e un chin. Pesemne așa trebuie să se fi simțit și Tantal, sau cine știe, să se simtă și acum.

Așadar planurile sunt mari din nou. Ultimele mele patru doze de cola zac în portbagaj, rămășițe ale mai multor six packuri minunate, și odată consumate și acestea nutresc speranța că nu îmi voi mai procura altele un timp îndelungat.

Totul pentru că mă cam dor încheieturile, genunchii și oasele dintre ele în timp ce alerg și trebuia scos un țap ispășitor. Fiecare cu motivele lui.

Trieste, T-minus 11 saptamani

Aceeași singurătate a alergătorului de cursă lungă
Fapte: Acum două săptămâni mi-am început pregătirea pentru semimaraton. În aceste două săptămâni am fugit după cum urmează: 1x6km, 2x8km, 3x10km. În jur de 56 de minute 10 km. În ritmul ăsta nu termin sub două ore. Ar fi să zicem neplăcut să termin al doilea semiraton mai slab decât primul. Dar dat fiind vremea potrivnică nu pot fugi așa de dezgolit cum aș dori. Fără căciulă și mănuși sunt în grafic. Eu sunt graficul.

Nu se mai bagă nimeni? Recomandări? În rest acum câteva zile mi-am cusut adidașii de alergat, Nike vechi de puțin mai mult de un an.

Din colecția Regele că recomanda să fugiți pe, aveți MK Ultra:

Trieste, T-minus 3 luni

Singurătatea alergătorului de cursă lungă
E o povestire scurtă și un film cu acest titlu, desi recunosc, nu am citit, nu am vazut. Dar titlul... titlul e bun.

Am început pregătirea pentru semimaratonul de la Trieste din 8 mai cu 6km în frig. Cine se mai bagă? Am schimbat cartea audio de Agatha Christie pe muzică dar nu mi-am îmbunătățit timpul cum se întâmpla pe vremuri. Măcar se contureaza un playlist de alinat singurătatea alergătorului de cursă lungă. Voi nota sporadic aici progresul și melodiile ce îl însoțesc.

Pe viitor poate o să încropesc o serie de articole Regele vă recomandă să fugiți de, dar până atunci, în debutul colecției Regele vă recomandă să fugiți pe, aveți Whiskey in the jar:

Teatrul amator. Filmarea. Textul.

Iată (behold!) ce a ieșit din tentativa de piesă. Lumea s-a distrat la început, apoi pe măsură ce vodka s-a terminat oamenii erau tot mai obosiți. Textul poate fi găsit aici, iar totul a pornit de la acest articol. Neconcordanțe între ce s-a zis și s-a scris există dar cui îi pasă.

intro generic
prologul
scena1
intermezzo
scena2
scena3
caseta tehnica

Pentru că nu mi-a trecut în cap să pun în caseta tehnică voi face mulțumirile aici, enumerându-i:
Rujoni, Orlando Trandu - pentru numele lor
Toma Caragiu - pentru fabulă și despre brad
Monty Python - pentru funniest joke ever written
William Shakespeare - pentru că nu puteam să fac prologul fără el
Cel care caută fete și nu găsește - nu știu pentru ce
George Gordon - pentru că nu am găsit un alt membru mai de seamă căutând prin Ku Klux Klan
Stereophonics, Liquido - pentru muzică
Hrușcă - pentru colinde și pentru că e înaintea lui Moș Crăciun la producția de ler.

Și mai ales lui Ed Wood, care poate ar fi apreciat ce a ieșit cum nu mulți ar putea s-o facă.

La mulți ani!

Teatru amator (II)

Teatrul amator anunţat în postul precedent chiar a avut loc, surprisingly as it sounds.

Dacă reuşesc să unesc filmările, cât de curând, vor apărea şi aici, eventual însoţite de text. Nu a fost o filmare continuă pentru că atât publicul cât şi actorii nu s-au comportat profesionist şi a trebuit să oprim şi să refilmăm. Nu erau duble ca în film, doar se relua de unde se poticneau actorii, fie din cauza tracului fie din cauza publiculului care îi punea în dificultate.

Pe curând.

Teatru amator

Am fost însărcinat, nu cu un copil, ci cu o piesă. O piesă de teatru. Dar mai bine să nu mă încurc în cuvinte de pe acum. Voi încerca să fiu succint. Voi eşua.

Cică voi scrie o piesă de teatru pentru seara din 24 decembrie când ne pregătim să avem parte de o masă îmbelşugată. Puiul, sau orice altă pasăre sau animal, trebe să stea la cuptor ceva vreme. Eu aşa ştiu. Şi ce altceva mai bun decât puţin teatru în aşteptarea acelui pui şi al festinului de feluri de mâncare ce va veni cu el. Coloniştii din Catan, fie el un joc proaspăt printre noi, nu se poate juca decât în patru iar noi vom fi mai mulţi fără bani de extensii, extensii ale jocului.

Aştept sugestii referitoare la temă, personaje, cadru natural, timpul acţiunii, mesaj, lirism, onirism şi orice altceva ar putea fi de ajutor.

Actori vor fi toţi cei ce vor mânca la acea masă şi de la ei aştept sugestii. Că vorba aia eu nu scriu chiar strălucit, dar nici nu e frumos ca pe urmă să vină, ba unul, ba altul, să se plângă că nu vor să îşi joace rolul, fie el fiu de factor poştal, jumătate de centaur sau amantă de lider de sindicat.

Un iz Ed Wood în atmosfera de Crăciun, ce poţi să faci mai mult să îl aduci pe Baba Chagaloo la tine în casă.

Zile fără cola

Adevărul e că de când nu mai beau cola, 17 zile, dar cine le mai numără, nu prea mai îmi vine să scriu pe blog. Nici atât cât pe vremuri. Într-o lume ideală nu ar fi fost nevoie de aşa ceva. O să revin cu ceva materiale proprii şi poate şi ceva materiale de la un oaspete de care v-am avertizat mai demult, oaspete care întârzie să îmi trimită materialele sale.

Aragaz cu patru ochi

În curând.

Cu mine în rolul principal.

Fotbal de calitate

Nu e uşor să găseşti un titlu bun, dar cumva cumva eu mă descurc. Lol. Imagini mai jos:

Încălţat pentru competiţie

Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.

O descriere de pe un site unde am găsit pozele: The Nike Air Vapor Quick Running Shoe offers all the comfort and style for the runner who refuses to slow down.
  
Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.


Cealaltă echipă ce participă la maraton nu ştiu cum stă cu pregătirea. Trifa m-a anunţat că a fugit 30 de minute într-o zi, mă gândesc că celălalt din Recaş nici atât. Rămâne de văzut dacă se vor retrage înainte sau în timpul cursei.

Când se întoarce Dan poate îl iau consilier la piaţă să îmi cumpăr bicicletă. Altfel ar fi asta. Nu mai vreau saboţi, vreau discuri.

Johnny. Atât.

Notă: click pe poză pentru o vizualizare mai reuşită

În curând la Bucureşti

Ce va fi în curând la Bucureşti e o întrebare greşită. Reformulez. Cine va fi în curând la Bucureşti?

Ştie cineva?

Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.

Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.

Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.

Aştept recomandări de baruri.

Clubul select şi bunul fierar

Este vorba de clubul celor care intră/comentează pe acest blog, un blog bun şi solid, dintr-un punct de vedere îngust şi subiectiv. Nu risc o enumerare explicită a membrilor pentru a nu se simţi nimeni stingher într-un asemenea club, cum am mai zis, un club select. Trifa şi Chiţu sunt exluşi din start, chiar dacă ar intra pe aici, deşi nu e cazul, pentru a evita orice asociere nefericită a celorlalţi.

În afară de mine, doar o mână de oameni intră pe acest blog, o mână neaşteptat de mică raportând la conţinutul uriaş, şi în acelaşi timp dens, de informaţii utile, necesare şi suficiente prezente aici.

Dar cine sunt aceştia? (mă întreb cu o mină ca a lui John Cleese, mai ou sont le voyageurs)

Există oameni care fac nişte căutări total nelalocul lor: "sireturi albe de bocanci", "defect in materiale", "rasuflul de usurat", "sotul mereu nemultumit", "joc circus con il leone" sau "pleskavita" şi ajung la mine. Absurd. Dar ce mă unge la suflet e că la o căutare pe google cu rasufulul de usurat, chiar şi fără prepoziţia de, primul link returnat sunt eu. Aceştia sunt vizitatorii accidentali.

Intră şi câţiva cunoscuţi, nu mulţi. Voi încerca să îi grupez cumva să încapă toţi: vizitatorii cu care am fost cel puţin o dată la Sziget.

Mai sunt vizitatorii ocazionali şi/sau neidentificaţi. În segmentul ăsta, ăsta e target-ul pe care vreau să îl extind ( căci cine ştie când mai merg la Sziget), mai am de lucru. Când vor fi mai mulţi poate câţiva se vor şi identifica şi voi avea şi vizitatori identificaţi.

Şi mai îi unul, nu ştiu cine naiba îi, necunoscut, îi unu, mereu incognito, mereu cu alte id-uri şi mereu cu alte linkuri, linkuri care sunt mereu site-uri porno, mereu altele, mereu alte site-uri cu ruşini.

Când apar dezbaterile sănătoase?

Nici nu mai ştiu cât timp a trecut de când nu am mai pus ceva pe blog. În curând soseşte Baba Chagaloo, vorba aia, nici un articol fără Baba Chagaloo, şi sper ca măcar el să pună ceva în sac. Ce poate fi mai trist decât un Baba Chagaloo cu sacul gol? Poate un Baba Chagaloo, cu cei de la AB4 în hol, cu capul gol? E măcar un pic de loc de dezbatere aici? Or this is getting rather silly and we should move to something completely different? The Larch!

Apariţia lui Rocco Siffredi într-un film de Ridley Scott sau James Cameron aţi privi-o cu respect sau aţi considera-o doar un alt capriciu de-al lui Rocco? De ce ar avea nevoie de alţi regizori când a regizat şi el destul de multe filme la viaţa lui. L-ar inhiba Ridley Scott pe Rocco Siffredi? Gladiator sau Ass Collector?

Crin, Geoană sau Băsescu. Aici nu se dezbate politică, poate decât dacă se ajunge la politică, din greşeală, neputinţă sau bunăvoinţă, de la dezbaterea de la punctul de mai sus.

Despre henţul lui Henry din barajul cu Irlanda au auzit mai toţi care ştiu ce înseamnă ofsaid. Dar melodia, melodia o ştie careva? What happened to dreams of the boys in green. Henry the little rat (aduce a Chiţu puţin?), he deserves a bloody slap. He cheat it. He cheat it. Melodia, o parodie după Beat It a de ce nu regretatului Michael Jackson, poate fi ascultată aici. Vă place? Nu vă place dar măcar aduce a Chiţu? Gabilondo nu are nici o selecţie la naţională?

Ce se poate face de în weekend-ul premergător zilei naţionale? Unde se poate bea mai sănătos ca o dezbatere? Băncile de lemn cu mese solide sau scaunele cu 3 picioare şi mese rotunde? Ia mai duceţi-vă toţi în morţii mă-sii.

N-am ce zice mă, n-am ce zice, Baba Chagaloo, Rocco, Chiţu, Gabilondo... alţii n-am. Dar mai aştept şi mai caut. Bukowski nici nu mai ştia câte beri a băut aşteptând ca lucrurile să fie altfel.

Vă aştept, vorba aia, prieteni, să dezbatem!

200

Notă: Nu am mai scris de ceva vreme. Articolul 200 merită ceva deosebit chiar dacă deosebit nu înseamnă neapărat ceva reuşit. O să mă chinui un pic cu linkurile aşa că faceţi click, mai vedeţi şi voi ce am scris în tot timpul ăsta, irosit de-a dreptul. Irosirea timpului pierdut, Marecel Proust ăla nu era prost, ştia el ce căuta. Aştept mai multe comentarii de la voi, mai ales de la tine Chiţule!

Nu ştiu ce aveam de gând când am început chestia asta la începutul lui 2007 dar pare-mi-se mie că nu prea mi-a ieşit.

Să le luăm pe rând. Am creat o categorie Mock Me, şi am început printr-un articol în care era prezentată o poză cu o burtă, burta mea. O poză cu păreri diferite de genul: "mă ce păr mare ai şi burtă", "mă poza asta îi genială rege", "mă da ai burtă mai mare decât oamenii normali. Guşa aş fi fost mai interesat să o văd", sau chiar "-Bună ziua băbutzo! -Castravetzi maică". Articolul cel mai productiv din această categorie. După un timp am retras acea poză cu burta, o burtă care a crescut sau a rămas aceiaşi de cele mai multe ori, de ceva mai puţine ori a şi scăzut. Articolul cu retragerea pozei cu deja notoria burtă nu a avut nici pe departe acelaşi succes, înregistrând un mare şi rotund "0" în dreptul numărului de comentarii.

Nu m-am lăsat descurajat. Am postat în continuare poezii (selecţie: Telefono, Poesia di cronaca sau Lascivia, Nu trebuie mai ales să înţelegem, această ultimă poezie bazată pe linkurile de aici), am scris despre filme (selecţie: Scarecrow, Little Miss Sunshine, The Fountain, Sweeney Todd, In Bruges, toate filme aici), am comentat un pic şi despre cărţi aici, am supus atenţiei melodii precum Cat Power - The Greatest, Comandante Che Guevara şi altele găsite sub eticheta Music aici.

Am scris şi despre Milan, despre transformarea nereuşită din romb în pom de crăciun, despre aducerea lui Oddo (semnalată recunosc, cu prea mult entuziasm din partea-mi), despre întreaga poveste a eşecului începută nu cu mult înainte de începutul acestui blog. Tot pe acest blog l-am rugat pe Kaka să nu plece aici, şi am avut chiar şi neruşinata speranţă să scriu un articol cu următorul conţinut: "Anul asta in 28 septembrie se joaca Milan - Inter. Ar fi ceva daca as ajunge la meci." şi nimeni nu şi-a bătut joc de mine. Trebuia făcut ceva!

La un moment dat am încercat să mă organizez. Să scriu chestii mai personale pe yahoo 360. Apoi am încercat să mă organizez altfel. Să scriu lunea despre filme, marţea povestiri, miercurea despre cărţi, joia ceva liber ales, şi vinerea, proiectul meu cel mai ambiţios, vinerea urma să fie duelul meu cu Radu Cosaşu. M-am duelat de câteva ori, apoi Cosaşu a intrat în concediu, apoi a început să scrie despre tenis, nu reuşeam să mă lupt cu el cu nici un chip. Nu se implica nimeni în acest duel, ba unii mă mai şi întrebau dacă maestrul Cosaşu (ei nu îi zic maestrului maestru, şi de fapt nu e vorba de ei, o singură persoană m-a întrebat) ştie că mă duelez cu el. Am încercat să revin la duel în septembrie sforţându-mă cu greu să scriu ceva despre naţională, apoi l-am boicotat după un articol nemulţumitor al maestrului despre unirea urziceni. Atunci maestrul Cosaşu a început să joace murdar. Mai întâi un articol despre retragerea lui Andrei Pavel, pe care nu îl cunosc aşa cum îl cunoscuse el, apoi cu un articol în care îi cita pe cei care comentează la el pe blog când ştia foarte bine, sau cel puţin ar fi trebuit să ştie, că eu nu prea am comentarii pe blog. A treia lovitură a fost cea mai letală, un articol cu subtitlul "Vai, protestul batistei albe nu e de nasul bucureşteanului!". Era clar că nu îi pasă de protestul meu. Nu eram pregătit să mă duelez cu el, dar acum mă pregătesc şi voi reveni.

S-au întâmplat multe de când am început acest blog, unele întâmplări semnalate, alte nesemnalate desigur. Am terminat facultatea, Chiţu a rupt orice legătură cu lumea pe care o cunosc, am fost la Rock la Mureş în 2007, primul festival serios la care am fost, apoi am fost la Sziget o lună mai târziu (link1, link2), prima oară când am ieşit din ţară. În 31 decembrie 2007 am încercat să mergem la Viena dar nu am reuşit să ajungem nici măcar la Budapesta, şoferul pierzând controlul vehiculului pe autostrada înzăpezită. A fost singurul meu revelion petrecut în Ungaria şi totodată singurul într-un spital. M-am combinat cu Christine şi nu, nu la cartelă (o glumă proastă şi acum când încă lumea ştie de reclamă), Andra (rockeritza din povestea de la rock la mureş) s-a mutat la Koln şi cu ocazia asta am ajuns şi altundeva decât în Ungaria. De la Koln am plecat spre Amsterdam (aici eram eu, Christine, Andra şi Sebi) unde am fumat Laughing Buddha sau cum s-o fi numit într-o cafenea şi apoi ne-am plimbat prin Red Light District unde fetele (sau să zic curvele???) se mişcau în vitrine iar lebedele numeroase (lebede lebede) se plimbau pe unul din nenumăratele canale din Amsterdam. Altceva... Alex e prin Cipru, Trifa a fost în China, Pinkie a fost în State, Chiţu a fost tocmai în Polonia. Eu am fost până în apropiere de Nurnberg să iau maşină, am fost la un festival de film la Cluj, şi acesta primul festival de film la care am fost (mai fusese un cenaclu de scurtmetraje sau reclame de la care am fugit dar nu cred că trebe numărat). Vara asta am mai fost o dată la Sziget şi de acolo am mers prin Slovenia (am fumat ţigări mentolate în Maribor) spre Veneţia. Am făcut baie în mare la Jesolo (prima oară când am făcut baie conştient în mare, deşi cineva ar putea dezbate că la patru ani eram mai conştient decât acum), apoi am făcut baie la Balaton şi ne-am întors. Cred că a fost o recapitulare suficientă dar nu necesară. Întrebare în afara concursului: Vi-l mai aduceţi aminte pe Lipovan?

Pentru ca articolul să fie unul circular vreau să readuc în discuţie burta de la început, burta mea. De câteva săptămâni merg la sală pentru a o păstra în dimensiuni rezonabile. Am fost şi sâmbătă la sală şi cred că în acea zi s-a căsătorit Pap. Nu l-am văzut. Aş vrea să îl văd pe Chiţu când se căsătoreşte totuşi. Măcar o secundă. Dar cum am mai spus, Chiţu pare că a rupt orice legătură cu lumea cunoscută.

Un articol 200 masiv. Articolul 100 a fost cam scurt dar închei în acelaşi spirit.

Aştept comentarii.
and you can also mock me!

Aseară am mâncat rechin

Aseară am mâncat rechin. Cris l-a pregătit cu ajutorul sticlei de vin alb unguresc pe care mă pregăteam să i-o dau lui Edi pentru că mi-a împrumutat gps-ul pentru road trip-ul Sziget - Slovenia - Veneţia - Jesolo - Balaton. Din fericire mai cumpărasem o altă sticlă de vin din acelaşi loc de unde am cumpărat şi rechinul. Comoara pivniţei, un vin roşu ce nu poate fi folosit pentru a găti rechin, dar numai potrivită ca şi atenţie acordată unui gps împrumutat nu-i aşa? Cu proxima ocazie voi mai cumpăra o sticlă pentru uzul meu personal.

De săptămâna viitoare voi reîncepe duelurile, aproape celebre, cu Radu Cosaşu. Articolele mele pentru duel pot fi văzute aici, în timp ce articolele lui Radu Cosaşu sunt aici.

În speranţa că maestrul Cosaşu nu mă va sili să scriu despre tenis, astăzi am avut program liber ales.

Fiindcă Yahoo 360 nu mai e

De mâine începând voi posta aici posturile mele de pe 360, câte un post la câteva zile.

În total sunt 11 articole, unele mai puţin reuşite decât altele. Istorisiri de la Periam 2007, Sziget 2007, LaserTag Bucureşti 2007, Recaş iarna 2007, Revelion 2008, o povestire a unei autoare franceze intitulată Mâhnirea lui Cornelius Berg, o Plictiseală de mai 2008 şi două călătorii, una prin Vestul României în 2008 şi una prin Germania în 2009.

Aştept noile sezoane din House M.D. şi Monk.