Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.
O descriere de pe un site unde am găsit pozele: The Nike Air Vapor Quick Running Shoe offers all the comfort and style for the runner who refuses to slow down. Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.
Cealaltă echipă ce participă la maraton nu ştiu cum stă cu pregătirea. Trifa m-a anunţat că a fugit 30 de minute într-o zi, mă gândesc că celălalt din Recaş nici atât. Rămâne de văzut dacă se vor retrage înainte sau în timpul cursei.
Când se întoarce Dan poate îl iau consilier la piaţă să îmi cumpăr bicicletă. Altfel ar fi asta. Nu mai vreau saboţi, vreau discuri.
Ok să vă spun cum a fost prin Bucureşti, mai ales celui care nu mai e printre noi.
În prima zi nu am băut iar când am ajuns acasă m-am uitat la decernarea premiilor oscar (mi-am şi îmbunătăţit raţia la filelist pe banda de acolo), ceremonie pe care o ratasem live 2 zile mai devreme. Apartamentul unde am stat în Bucureşti era în Piaţa Unirii, undeva lângă magazinul Carrefour, aproape de Lipscani.
A doua zi a fost o introducere SOA unde ni s-a spus, mie şi încă unuia, prin nişte prezentări, ce nu e SOA şi că SOA nu poate fi explicat, că nu are o definiţie. Seara doar o colegă am găsit de ieşit în oraş, ce venise la mine iarna trecută cu wii-ul, pentru meci, unii dintre voi o ştiu. A venit şi prietenul ei temporar, sau unul din ei, care acum nu mai e, dacă a treia despărţire a lor s-a concretizat, cum avea ea de gând. Am mers într-un bar unde am rugat chelnerul de la etaj să dea pe tvr1, tvr1 care n-a mai dat man u milan ci real lyon. Cei de la parter se uitau tot la muzică atunci când am ieşit. Nu era un bar sportiv. Când am ajuns într-un bar cu boom era deja 1-0. În timp ce beam s-a făcut 2, 3 şi pe urmă 4-0. Măcar eram aproape de casă. Ar mai fi de notat că Andrei, aşa parcă îl chema, era foarte mămos. Un tip nu şi-a mai băgat mâna unei fete în gura lui în faţa mea până acum, nici măcar o dată, darămite repetat. Insane.
A treia zi au mai fost prezentate nişte chestii de SOA. Concluzia generală a fost că e un curs pentru arhitecţi şi nu pentru developeri, deci prea puţin pentru noi. Seara IBM-ul subvenţiona o ieşire şi s-a ales un bar numit Deja Vu, al unor moldoveni ruşi, unde berea la 330 era 120 de mii. Am fost sceptic. Şi mai sceptic am fost când ne-am aşezat la bar. La barul greşit pentru că pe celălalt bar au dansat animatoare mai târziu şi în ziua greşită, pentru că în ziua următoare ar fi fost full striptease. Mi-a arătat un coleg poze dintr-o zi cu striptease pe telefon. După două Jack cu Cola scepticismul se îndepărta încet şi apreciam shoturile mari (cât 2--3 shoturi normale de tequilla, cu între 3-7 chestii în ele) care apăreau neaşteptat de masă. Barmaniţa, Iulia născută în iulie, bea şi ea cu noi. Am mai băut două cocktailuri cu vodcă, am gustat de la ăştia şi nişte long Island. La două dintre fete li s-au făcut cocktailuri pe bar, uneia în timp ce era legănată de doi barmani, iar celeilalte în timp ce stătea în genunchi iar un barman o prindea de obraji şi îi scutura capul. La ultimul shot am primit o cască de război de metal, mi-au dat foc la pahar, trebuia să umezesc paiul şi să beau. În timp ce beam cineva îmi dădea cu ceva de metal în cască, mi-a ţiuit puţin capul. Aşa se bea în război mi-au spus. Cu toate astea nu am fost aşa praf ca şi când mi-am spart chiuveta acasă, câteva zile mai devreme. A doua zi nici nu m-a durut capul.
În ultima zi am fost adormit, dormisem doar vreo trei ore, cursul a fost scurtat la oră. Seara am plecat să îmi caut adidaşi de alergat pentru maraton dar nu am găsit. În schimb văzusem la Umbro nişte adidaşi de fotbal incredibil, vreo 5 modele faine, mi-e ciudă şi acum că nu mi-am luat. Speram să găsesc totuşi adidaşi de alergat. Dacă ştie cineva dacă şi unde este Umbro în Timişoara, spuneţi ceva. Pe tren am dormit bine. Trenul Bucureşti Timişoara face 11 ore zilele astea, 11 ore jumate cu întârziere.
În rest Milan e la punct de Inter după un gol fabulos al lui Clarence Seedorf.
Mai sunt cinci zile jumate până la Oscaruri. Să facem jocurile.
Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.
Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.
Bună prieteni ("Prieteni" e o formulă de adresare tot mai des utilizată de comentatorii TV, radio, de ziarişti sau orice tip de jurnalişti. Tot "prieteni" e numele unui director (aveţi grijă la accent) din interiorul directorului poze de pe calculatorul meu personal. De fiecare dată când, fie eu, fie alţi prieteni în căutare de poze compromiţătoare, intrăm în el descoperim că e gol şi are capacitatea de a smulge un zâmbet. Ce tâmpenie, am încheiat paranteza)
Nu înţeleg cum unii oameni pot scrie chestii serioase, de exemplu despre situaţia din Coreea de Nord. Găsesc articolul de aici destul de interesant şi situaţia din Coreea de Nord destul de gravă dar cam atât. Poate voi mai încerca nişte 2046 based stories, un fel de deus ex machina stories, la modul neserios şi măcar din când în când comice.
Anul acesta filmele de la Oscar îmi par slăbuţe. Pe scurt nişte păreri personale despre filmele văzute cu cel puţin o nominalizare, aprecieri nenecesare aş putea adăuga. Poate dezbatem ceva.
Să încep de un pic mai devreme. Alaltăieri Milanul, cândva mare, nu a reuşit să treacă de Manchester United iar Cosaşu se bucură fără jenă şi pe faţă de triumful lui Rooney. A curs destulă cerneală (l-am auzit pe Gabi Popescu, lol, folosind expresia asta la un studio CL, nici nu se compara cu Ilie, puţini se compară, poate nimeni, până şi Dinu e altceva).
A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.
Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).
Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).
Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.
Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.
Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici). Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.
Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "Atît - cum ar spune Cornel Dinu", "Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare azi cel mai bun fotbalist din lume?" (asta zicea în 5 noiembrie) sau exemple de-ale mele, "În schimb Trifa...", "Aştept recomandări de baruri.", "Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!", "Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan."
Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.
Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).
Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.
Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.
Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.
Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".
Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.
În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.
Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!
Info: One of the best sketches ever. From Monty Python's Flying Circus, season 1, episode 3: How to recognise different types of trees from quite a long way away. A classic.
Norman
Is your wife a...goer...eh? Know what I mean? Know what I mean? Nudge nudge. Nudge nudge. Know what I mean? Say no more...know what I mean?
Him
I beg your pardon?
Norman
Your wife...does she, er, does she 'go' - eh? eh? eh? Know what I mean, know what I mean? Nudge nudge. Say no more.
Ce va fi în curând la Bucureşti e o întrebare greşită. Reformulez. Cine va fi în curând la Bucureşti?
Ştie cineva?
Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.
Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.
Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.
Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.
Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.
