Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost prima zi prin Bucureşti unde am ajuns cu ocazia unui team building IBM la LaserTag.
Solilocviu
De câte ori te-ai jucat cu laserele? De câteva ori m-am jucat cu laserele. Dar nu din prima zi. În prima zi m-am trezit devreme cu o pleşkaviţa la pachet pe masă, luată cu o seară înainte. Da aşa s-a întamplat, cu toate că nu îmi aduc prea bine aminte, pesemne mă calomniase cineva în dimineaţa aceea. Pesemne. Zău.
Am luat pleşkaviţa la pachet şi am făcut-o pachet într-unul din ghiozdane (să fie oare cel cu ciocolata cu alune? aş paria că nu). Era frig iar eu eram îmbracat, îmi place când se întâmplă, gol ar fi fost cu totul altfel.
În tren era ceva mai cald şi urma, fără să ştiu, să învăţ un joc cu chibrite, jocul marinarilor din Arai, hmm dar nu se poate să se fi numit aşa nu? Acelaşi bărbat mai în vârstă decât mine, eu fiind tânăr atunci (la dracu!), a încercat să imi explice şi cum să interconectez 6 cilindri între ei. Nu am înţeles prea bine problema, aveam un gât ce necesita masaj, atenţia unui copil de 6 ani (cineva fusese în Irak astă vară), o pleşkaviţa la pachet într-unul din ghiozdane şi ciocolată cu alune în celălalt. Aveam multe iar aproape bătrânul a renunţat căci fără să fi făcut nimic se pomeni undeva prin Oltenia.
Ar mai fi Palatul Viselor şi Solilocvii, orice ar însemna. Dunărea şi decorul din jurul ei printre pagini. Uitasem de solilocviu, dar acum că mi-am amintit, am un titlu. Am şi un exemplu. Iona. Am şi cognomenul celei care citea Solilocvii. Pesemne că aş fi fost un marinar mai bun decât ea. (Still, she probably would’ve had more fun sailing.), (Sile, Dan cântaţi ceva?).
Nu te-ai jucat cu laserele în prima zi? Nu m-am jucat cu laserele în prima zi. La început am fost cu trenul, Palatul viselor, apoi am fost printr-un parc cu rezonanţă maghiară pentru că nu am rezistat în apartament, Dictatorul şi hamacul (Daniel Pennac da), iar apoi, în apartament căci se făcuse frig de-a dreptul (revoltător!), Poarta păcii celeste (o tipă, Shana Sa).
P.S. Pleşkaviţa (cu pulpe de pui rece) am mâncat-o după o călătorie cu metroul. Undeva pe lângă Cora. Cora era numele surorii personajului feminin important dintr-o povestire ce vroiam s-o scriu şi se desfăşura prin Lugoj. Şi cineva mi-a spus că e patetic să copiezi un corp…
No comments:
Post a Comment