La Peninsula am plecat cu Fordul, de dimineaţă şi am făcut 11 ore până la Târgu Mureş.
Drumul
Am ratat centura Lugojului dar până la Deva drumul a fost lin, ceilalţi pasageri consumând, pe nerăsuflate, o sticlă uşor răsuflată de 2l de bere rămasă de la Trei Ape. La Deva am studiat harta şi ei s-au aprovizionat cu două sticle de vin, sticle deschise abia în Sibiu, după ciorbă, sensibil multe ore mai târziu, Sebeşul fiind înconjurat de ambuteiaje. În Sibiu doar am trecut puţin prin centru, am mâncat, am căutat prin tomberoane şi am încercat de câteva ori să ieşim spre Mediaş, când drumul ne vroia tot spre Deva. Până la Mediaş pasagerii se simţeau iar bine şi sticlele erau goale. Din cele două opţiuni, Târnăveni şi Sighişoara, am luat-o spre Sighişoara, drumul mai lung către Târgu Mureş, totul în necunoştinţă de cauză ca şi până atunci.
Festivalul
Am intrat in incintă pe înserate şi am pus corturile pe întuneric. Am mai prins ceva din Ska-P, iar Therapy au fost, cum să zic, aşa... cumva de proastă calitate. Faceţi click cu încredere pe linkuri, sunt înregistrări chiar de la Peninsula, majoritatea, ce am putut şi eu găsi pe all mighty youtube. La cortul de house era Mark Knight iar la o terasă era muzică bună. Am alternat între ele, iar pe finalul serii l-am văzut şi DJ Adrian Eftimie, puţin şi neimpresionant. Cineva a stat pe un taur nărăvaş 10 secunde dar dacă ar fi stat 100 ar fi primit 6 minute de karting. Restul stabilisem să facem un duel de rodeo zilele ce urmau, dar taurul nu s-a mai găsit într-o locaţie care să ne mai stea în cale tot restul festivalului. Am ajuns să dorm în maşină pentru că în cortul meu a dormit o persoană dintr-o ţară baltică ce nu are graniţă cu Belarus. Estonia ţara, Ave numele fetei.
Ştrandul gratuit, cu mai multe bazine, l-am descoperit abia a doua zi, o oază în deşert, un desert după o halcă de carne, o minunăţie ce mai. A treia zi am dormit acolo, o oră-două la prânz, pe iarbă la umbra unor copaci, undeva în fundul ştrandului, unde se dormea mai cu spor. Duşurile de la ştrand erau la fel de reci ca şi duşurile din zona de camping, dar apa din bazine, apa din bazine era plăcută. Doi oameni pe care îi cunosc au făcut şi bungee jumping, de pe o macara de 50 de metri, şi deşi ambii vroiau să sară ziua pentru a admira peisajul nici unul nu a mai admirat nimic când s-a văzut acolo sus. Au preferat să privească tot cerul, dar cu 50 de metri mai aproape de el. Se puteau practica şi sporturi dar noi am cerut doar ping pong şi volei pe nisip, voleiul (accentul se pune pe cealaltă silabă, cumva ca şi în poneiul) fiindu-ne refuzat. Inutil să mai spun că prima limbă în care te aborda cineva (din echipa festivalului) era maghiara. Util a fost că ştiau toţi şi română şi pot doar să sper că vorbeau ungureşte la fel de prost ca şi româna.
A doua zi dimineaţa ni s-au mai alăturat 5 persoane, 2 fete cu un cort, şi 3 tipi cu nici un cort ce dormeau la o pensiune. Unul din ei s-a vopsit pe faţă în ultima zi a festivalui. Ei beau whisky, dar noi nu, noi am ales varianta ieftină la tărie, ginul. Direcţia 5 nu a avut spectatori, Parov Stelar au fost faini, The Rasmus ok, unora le-a plăcut mai mult decât altora. Gorillaz Sound System au fost chiar buni. După, mai era timp până la Şuie, neam dus să golim ginul ăla de care v-am mai vorbit, ginul păstrat la maşină, la 5 minute de festival. L-am prins puţin pe Fedde Le Grand şi apoi Şuie Paparude. Ăştia cântau în cortul de house (imagini în linkuri), care la ora aceea, 3 şi ceva, era plin ochi, şi era o căldură ca într-un cuptor, deşi era sfârşitul lui august şi nicidecum luna lui cuptor. Până la urmă parcă am rămas doar trei şi de la Şuie am mers la terasa cu muzică bună şi apoi am jucat fussball (nu ştiu cum se scrie, or mai fi variante) în timp ce stropitori de gazon mă stropeau pe mine, pe spate, în timp ce luam bătaie. În cort a fost frig vreo două ore şi apoi brusc foarte cald, că aşa-i în corturi, în corturile plasate pe un câmp deschis.
Am văzut că a fost bine cu ştrandul, cu ginul, aşa că a treia zi am procedat la fel. La ştrand am mâncat cu toţii o pizza saşă kai şi apoi am mers la magazinul din apropierea festivalului pt gin. În timp ce goleam sticla nu am fost la nici un concert. Era ora şapte când am stabilit că ne mai trebuie o sticlă şi am luat una. De acolo ţin minte că am fost la Europe la ora 9 dar de acolo nu mai ştiu. Omega parcă nu am văzut, şi nici la Tricky nu am fost. Parcă am mers la terasa faină, unde acum cântau Butterflies in my stomach, o trupă faină, ascultaţi link-ul şi vă provoc să căutaţi şi alte melodii. Am plecat să mănânc şi când m-am întors eram iarăşi doar trei. Ceilalţi au plecat la Hernan Cattaneo. La un moment dat eram iarăşi în maşină iar cd playerul mi-a mâncat bucăţi din două cd-uri în timp ce se vorbea despre vise. Ploua aşa că am plecat înapoi spre terasă la adăpostul unei umbrele de plajă albastre. Am mai stat puţin la terasă, fetele şi-au schimbat polarele, dar cei ce puneau muzică alternau muzica bună cu cea ungurească şi am plecat. Polarul roz e acum la altcineva. He, he, ghiciţi la cine e polarul roz?
Ultima zi a fost înnorat şi nu a fost cald în cort. Am dormit până la trei. Festin de somn. La şape au cântat Zdob şi Zdub, reuşit concert, ne tot îndemnau să facem un jump, m-am băgat în cateva moşeli destul de reuşite, eram prin zona steagului din dreapta scenei dacă vă uitaţi la clip. Până la Korn am mers la maşină să terminăm sticla de gin rămasă, nu mai am cumpărat alta. Ceilalţi au băut tot whisky. S-a mers la NOHA şi la cort şi am ajuns singur la Korn, nu i-am găsit pe restu. Au cântat fain Korn, şi nu au revenit pe scenă, cum făcuse şi Tool, ce vremuri. Apoi am mers la Above & Beyond în timp ce alţii au mers la Dub FX. După era deja frig, cineva dormea în maşină pentru că la 5 trebuia să ia un taxi către aeroport pentru a prinde un avion spre Bucureşti. He, he, ghiciţi cine a zburat cu Korn la Bucureşti? Am mai jucat fussball, ne-au făcut praf nişte oameni ce păreau localnici. Eram iarăşi trei, am mai stat puţin în frig şi apoi am zis să îi punem capăt distracţiei.
Întoarcerea
Am plecat pe la 10 jumate din Târgu Mureş. Parcă înainte de 5 eram la Ana Lugojana şi mâncam ciorbe de burtă sau ciorbă de văcuţă, depinde la care din cei ce mâncam vreau să fac referire. După încă o oră eram acasă cu două etichete de gin lipite pe maşină în jurul rezervorului şi mă chinuiam să ghicesc cine zburase cu Korn la Bucureşti în acea dimineaţă.
p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi ţări baltice, durata drumurilor, etc.
Wednesday, September 8, 2010
Monday, September 6, 2010
Ce se mai întâmplă pe San Siro
San Siro nu se umple doar pentru Derby della Madonnina şi coregrafii spectaculoase.
Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.
Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.
Thursday, September 2, 2010
Trei Ape şi un munte
Mergeam la Văliug cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra. Fiindcă în apropiere de Chizdia, la ieşirea din Brestovăţ, cu câteva zile înainte, Dan se accidentase, bicicleta mea era deasupra în timp ce a lui rămăsese acasă. Tot acasă rămăseseră şi micii mei.
Celelalte două maşini cu care mergeam la lac ajunseseră ceva mai devreme. Una din ele, cea cu Trifa, a pornit spre Trei Ape, negăsind loc bun de pus cortul la Văliug. Cealaltă maşină, plină de necunoscuţi, ne-a aşteptat. Eu şi Dan am făcut o baie cum am ajuns. Apoi Max şi Liuda şi-au luat bicicletele şi am pornit spre Trei Ape cu toţii, două maşini şi două biciclete. După ce am ocolit lacul, ne-am pus corturile în apropiere de baraj, pe un deal. Moldovenii (cei cu bicicletele) au ajuns şi ei după câteva ore, să fie în jur de 20 de km, din care mai mulţi în urcare? Să fie. Din boxele casetofonului se auzea Immortal Technique.
Nimeni nu a vrut să bea decât bere pe lumină. Am făcut o tură cu Dan până la un ponton (ceilalţi s-au dus abia mai târziu), distanţa de mal neputând fi determinată. Sile nu era cu noi. Să fi fost măcar 200 de metri. Se sărea fain de pe el. Am jucat cărţi la barul cu bere la preţ de complex şi seminţe aduse de acasă de o prietenă de-a unei verişoare de-a lui Dan, fostă colegă de facultate cu Max şi cine mai ştie cu câţi alţii. Adevărul e că dacă faci două facultăţi ai mai mulţi foşti colegi de faculate. Grătarul a fost obişnuit. Focul la fel.
O vodcă adusă din Moldova, republica, purificată de şase sau şapte ori în tot felul de cristale, era pregătită când s-a lăsat întunericul. Oamenii din jurul focului consumau vin. Deşi nu păreau foarte înclinaţi spre vodcă, cele 2 pahare micuţe din sticlă şi siropul plasat pe fundul lor înainte de fiecare vodcă, i-a mai îmbunat. Doi oameni au testat-o şi seacă. S-a băut toată foarte repede. La fel şi prima ţuică, ceva mai slabă şi fără aromă de diluant. Cea de-a doua, cu aromă de diluant nu a avut atâta trecere, a avut trecere zero. În jurul focului (poza nu e cea mai bună, doară eu am făcut-o), se făceau încercări de combinaţii chiar şi cu cărţile de chimie lăsate acasă, nu se vroia datul cu băţul în baltă, ţările baltice nefiind reprezentate, înfrigurări şi încălziri, bancuri bune şi bancuri proaste, la care s-a râs sau nu s-a râs independent de calitatea lor. Codruţa, prietena Roxanei, vara lui Dan, a recomandat bancul cu ţiganii la divorţ, ca link, fără să ni-l spună. Am învăţat cuvinte noi, jăregai (jar), răgace (rădaşcă), cuvinte olteneşti, cuvinte pe care le-am repetat în exces. Max se învârtea de colo colo, şi în timp ce aduna lemne conversaţia stagna. Se apropie şi, într-un moment de linişte, în timp ce arunca grămada de crengi din braţe-i spune ceva de genul: Dragostea-i ca focul. Dacă nu pui băţul se stinge.
A doua zi am făcut gulaş, apreciat de nota 9 de singura persoană care l-a notat, două ceaune, folosind acelaşi ceaun, pe rând. Oameni s-au plimbat cu bărcile, majoritatea. Când al doilea ceaun de gulaş era gata am pornit, moldovenii şi cu mine, spre Semenic. Am aflat apoi cu stupoare că jumătate din el a fost deşertată undeva pe acel deal în loc de burţile noastre sau ale altora. Liuda avea ceva probleme la genunchi şi a renunţat la căţărarea pe Semenic, rămânând pe drumul Trei Ape - Văliug, unde se porneşte cel spre Semenic. Indicatorul arăta ca mai erau 6 km, dar să fi fost ceva mai mulţi, i-am parcurs cu Max în puţin mai mult de o oră. Singur poate ar fi ajuns mai repede, dar oricum în vârf pare şi el destul de obosit nu? Am fost silit să îmi fac nevoile undeva pe traseu, vârful părea undeva prea departe. Coborârea în schimb a durat sub 10 minute, dacă nu chiar mai puţin. De acolo am continuat, cu Liuda cu tot, tot pe biciclete până în centrul Reşiţei. Codruţa, relocată în maşina lui Dan pe durata coborârii, i-a reproşat acestuia folosirea greşită a ambreiajului. Pentru noi, cei fără ambreiaj, a fost un festin de coborâre, cu excepţia a 2-3 km de căţărare în care Liuda a suduit mai mulţi oameni, incluzându-i pe cei prezenţi şi cei absenţi deopotrivă. Abia în apropiere de Reşiţa era să o calce cineva.
Mergeam acasă cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra.
p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi folosirea greşită ambreiajului, puţina băutură, plasarea corturilor pe un deal, etc.
Celelalte două maşini cu care mergeam la lac ajunseseră ceva mai devreme. Una din ele, cea cu Trifa, a pornit spre Trei Ape, negăsind loc bun de pus cortul la Văliug. Cealaltă maşină, plină de necunoscuţi, ne-a aşteptat. Eu şi Dan am făcut o baie cum am ajuns. Apoi Max şi Liuda şi-au luat bicicletele şi am pornit spre Trei Ape cu toţii, două maşini şi două biciclete. După ce am ocolit lacul, ne-am pus corturile în apropiere de baraj, pe un deal. Moldovenii (cei cu bicicletele) au ajuns şi ei după câteva ore, să fie în jur de 20 de km, din care mai mulţi în urcare? Să fie. Din boxele casetofonului se auzea Immortal Technique.
Nimeni nu a vrut să bea decât bere pe lumină. Am făcut o tură cu Dan până la un ponton (ceilalţi s-au dus abia mai târziu), distanţa de mal neputând fi determinată. Sile nu era cu noi. Să fi fost măcar 200 de metri. Se sărea fain de pe el. Am jucat cărţi la barul cu bere la preţ de complex şi seminţe aduse de acasă de o prietenă de-a unei verişoare de-a lui Dan, fostă colegă de facultate cu Max şi cine mai ştie cu câţi alţii. Adevărul e că dacă faci două facultăţi ai mai mulţi foşti colegi de faculate. Grătarul a fost obişnuit. Focul la fel.
O vodcă adusă din Moldova, republica, purificată de şase sau şapte ori în tot felul de cristale, era pregătită când s-a lăsat întunericul. Oamenii din jurul focului consumau vin. Deşi nu păreau foarte înclinaţi spre vodcă, cele 2 pahare micuţe din sticlă şi siropul plasat pe fundul lor înainte de fiecare vodcă, i-a mai îmbunat. Doi oameni au testat-o şi seacă. S-a băut toată foarte repede. La fel şi prima ţuică, ceva mai slabă şi fără aromă de diluant. Cea de-a doua, cu aromă de diluant nu a avut atâta trecere, a avut trecere zero. În jurul focului (poza nu e cea mai bună, doară eu am făcut-o), se făceau încercări de combinaţii chiar şi cu cărţile de chimie lăsate acasă, nu se vroia datul cu băţul în baltă, ţările baltice nefiind reprezentate, înfrigurări şi încălziri, bancuri bune şi bancuri proaste, la care s-a râs sau nu s-a râs independent de calitatea lor. Codruţa, prietena Roxanei, vara lui Dan, a recomandat bancul cu ţiganii la divorţ, ca link, fără să ni-l spună. Am învăţat cuvinte noi, jăregai (jar), răgace (rădaşcă), cuvinte olteneşti, cuvinte pe care le-am repetat în exces. Max se învârtea de colo colo, şi în timp ce aduna lemne conversaţia stagna. Se apropie şi, într-un moment de linişte, în timp ce arunca grămada de crengi din braţe-i spune ceva de genul: Dragostea-i ca focul. Dacă nu pui băţul se stinge.
A doua zi am făcut gulaş, apreciat de nota 9 de singura persoană care l-a notat, două ceaune, folosind acelaşi ceaun, pe rând. Oameni s-au plimbat cu bărcile, majoritatea. Când al doilea ceaun de gulaş era gata am pornit, moldovenii şi cu mine, spre Semenic. Am aflat apoi cu stupoare că jumătate din el a fost deşertată undeva pe acel deal în loc de burţile noastre sau ale altora. Liuda avea ceva probleme la genunchi şi a renunţat la căţărarea pe Semenic, rămânând pe drumul Trei Ape - Văliug, unde se porneşte cel spre Semenic. Indicatorul arăta ca mai erau 6 km, dar să fi fost ceva mai mulţi, i-am parcurs cu Max în puţin mai mult de o oră. Singur poate ar fi ajuns mai repede, dar oricum în vârf pare şi el destul de obosit nu? Am fost silit să îmi fac nevoile undeva pe traseu, vârful părea undeva prea departe. Coborârea în schimb a durat sub 10 minute, dacă nu chiar mai puţin. De acolo am continuat, cu Liuda cu tot, tot pe biciclete până în centrul Reşiţei. Codruţa, relocată în maşina lui Dan pe durata coborârii, i-a reproşat acestuia folosirea greşită a ambreiajului. Pentru noi, cei fără ambreiaj, a fost un festin de coborâre, cu excepţia a 2-3 km de căţărare în care Liuda a suduit mai mulţi oameni, incluzându-i pe cei prezenţi şi cei absenţi deopotrivă. Abia în apropiere de Reşiţa era să o calce cineva.
Mergeam acasă cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra.
p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi folosirea greşită ambreiajului, puţina băutură, plasarea corturilor pe un deal, etc.
Tuesday, August 17, 2010
Ameninţări
Cică eu nu scriu constant pe blog. Aşa mi s-a adresat cititorul. Aşadar în curând articolele unui oaspete special.
Când? N-aş putea spune. Dar m-a ameninţat că-mi va trimite materiale.
Când? N-aş putea spune. Dar m-a ameninţat că-mi va trimite materiale.
Monday, August 9, 2010
Movie night stories (II)
With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the second meeting. Another failure. First gathering here. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero due:
The Date: 20.III.2010
The Location: Castelul Regelui
The Time: 16:45
* Time adjusted since the first gathering, to not have people falling asleep too soon into the gathering. lol.
The Title: Master filmmakers
The Invitation:
Many of you are not familiar with actor names, directors, award winning movies and some new information couldn't do you any harm. There are movies that made history, movies that brought the cinema to a new level, controversial movies, bla bla, pretty lame introduction.
So, after the Woody Allen night felt short, the next movie gathering will be much earlier. There will be different type of movies that might have only one thing i...n common: they all can be described as Marvelous, Fabulous, Art, Memorable or Overrated.
Three movies for Saturday 20th:
The Big Lebowski (1998): Maybe the funniest comedy of the Coen brothers with Jeff Bridges, John Goodman and Steve Buscemi.
Once Upon a Time in the West (1968): After the trilogy of the man with no name, Sergio Leone comes with this western starring Henry Fonda and Claudia Cardinale.
Dead Man Walking (1995): Tim Robbins does a very very good job directing this movie. Sean Penn and Susan Sarandon are great, as they always are in every movie they starred.
You should check these guys out on imdb. Great directors and great actors.
Parcă văd că nu interesează pe nimeni da ar fi fain să veniţi măcar câţiva. Filme extraordinare.
* After the first meeting I realised I am dealing with ammateurs. Therefore I tried something different, with no choices from their part. Initially the list had Volver, but somebody saw the movie and Pedro Almodovar's film was replaced by Dead Man Walking.
The Guests: Dan, Sile, Max, Trifa, Liuda, Roxi, Tania
The Outcome: We decided to start with The Big Lebowski. I really like this movie. One of the best comedies ever made. It took us more than 4 hours to watch this 2 hours movie, with one of the guests, Trifa, not event catching the ending. Besides him leaving, Pizza was delivered in the middle of the movie and delayed the viewing. After the first movie it was already late. We tried to watch Dead Man Walking (nobody wanted to see the western) but nobody was in the mood (the same people that didn't want the western) and we stopped it after twenty minutes. So at gathering number two we still weren't able to watch more than a movie and half. I think we barely passed midnight, again, but the third time was better. To be continued...
The Date: 20.III.2010
The Location: Castelul Regelui
The Time: 16:45
* Time adjusted since the first gathering, to not have people falling asleep too soon into the gathering. lol.
The Title: Master filmmakers
The Invitation:
Many of you are not familiar with actor names, directors, award winning movies and some new information couldn't do you any harm. There are movies that made history, movies that brought the cinema to a new level, controversial movies, bla bla, pretty lame introduction.
So, after the Woody Allen night felt short, the next movie gathering will be much earlier. There will be different type of movies that might have only one thing i...n common: they all can be described as Marvelous, Fabulous, Art, Memorable or Overrated.
Three movies for Saturday 20th:
The Big Lebowski (1998): Maybe the funniest comedy of the Coen brothers with Jeff Bridges, John Goodman and Steve Buscemi.
Once Upon a Time in the West (1968): After the trilogy of the man with no name, Sergio Leone comes with this western starring Henry Fonda and Claudia Cardinale.
Dead Man Walking (1995): Tim Robbins does a very very good job directing this movie. Sean Penn and Susan Sarandon are great, as they always are in every movie they starred.
You should check these guys out on imdb. Great directors and great actors.
Parcă văd că nu interesează pe nimeni da ar fi fain să veniţi măcar câţiva. Filme extraordinare.
* After the first meeting I realised I am dealing with ammateurs. Therefore I tried something different, with no choices from their part. Initially the list had Volver, but somebody saw the movie and Pedro Almodovar's film was replaced by Dead Man Walking.
The Guests: Dan, Sile, Max, Trifa, Liuda, Roxi, Tania
The Outcome: We decided to start with The Big Lebowski. I really like this movie. One of the best comedies ever made. It took us more than 4 hours to watch this 2 hours movie, with one of the guests, Trifa, not event catching the ending. Besides him leaving, Pizza was delivered in the middle of the movie and delayed the viewing. After the first movie it was already late. We tried to watch Dead Man Walking (nobody wanted to see the western) but nobody was in the mood (the same people that didn't want the western) and we stopped it after twenty minutes. So at gathering number two we still weren't able to watch more than a movie and half. I think we barely passed midnight, again, but the third time was better. To be continued...
Thursday, July 29, 2010
Monday, July 26, 2010
Movie night stories (I)
With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the first one. A failure. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero uno:
The Date: 26.II.2010
The Location: Castelul Regelui
*cineva a cautat pe google pentru a afla unde e castelul regelui. doar atât şi a meritat totul.
The Time: 22:30
* marce: de ce e atât de târziu?!
eu: ca să nu plecaţi acasă înainte de miezul nopţii
marce: lol, păi dacă ne uităm la 2 filme nu plecăm înainte de 12
The Title: Movie Night with a Theme
The Invitation:
I have three themes in mind that most likely nobody will like but hopefully somebody will attend. I have a question for the ones who will attend. What theme would you prefer (we will watch two movies and see what we do from there):
1. Alfred Hitchcock
2. Spanish Horror
3. Woody Allen
I am available for details undefinitely.
* The selected movies were the following. Before criticizing the selection, note that films that I had already seen were excluded.
Zelig, Bullets Over Broadway, Whatever Works
North by Northwest, Dial M for Murder, Strangers on a Train
Cronos, Los Sin Nombre, Tesis
The Guests: Eu, Cris, Marce, Max, Sile (şi posibil să fi fost şi Dan)
The Votes: We had 1 definite vote for Woody and the others didn't bother. I didn't vote.
The Outcome: So we went with Woody Allen. We watched Zelig, which was good, then we went to see Bullets Over Broodway, one of Woody's really good movies as I later found out. The night fell short when one or two of the guests fell asleep in the first 10 minutes of the film. We called it a night. The third movie, Whatever Works, was never in question. I think we barely passed midnight.
The Date: 26.II.2010
The Location: Castelul Regelui
*cineva a cautat pe google pentru a afla unde e castelul regelui. doar atât şi a meritat totul.
The Time: 22:30
* marce: de ce e atât de târziu?!
eu: ca să nu plecaţi acasă înainte de miezul nopţii
marce: lol, păi dacă ne uităm la 2 filme nu plecăm înainte de 12
The Title: Movie Night with a Theme
The Invitation:
I have three themes in mind that most likely nobody will like but hopefully somebody will attend. I have a question for the ones who will attend. What theme would you prefer (we will watch two movies and see what we do from there):
1. Alfred Hitchcock
2. Spanish Horror
3. Woody Allen
I am available for details undefinitely.
* The selected movies were the following. Before criticizing the selection, note that films that I had already seen were excluded.
Zelig, Bullets Over Broadway, Whatever Works
North by Northwest, Dial M for Murder, Strangers on a Train
Cronos, Los Sin Nombre, Tesis
The Guests: Eu, Cris, Marce, Max, Sile (şi posibil să fi fost şi Dan)
The Votes: We had 1 definite vote for Woody and the others didn't bother. I didn't vote.
The Outcome: So we went with Woody Allen. We watched Zelig, which was good, then we went to see Bullets Over Broodway, one of Woody's really good movies as I later found out. The night fell short when one or two of the guests fell asleep in the first 10 minutes of the film. We called it a night. The third movie, Whatever Works, was never in question. I think we barely passed midnight.
Tuesday, July 20, 2010
Caransebeş, Radna 2008
Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360. Chiar nu mai sunt multe. Asta de mai jos, şi încă una.
În locul oamenilor optimişti, super pozitivi, prefer nu oamenii deprimaţi care vor să se taie ca pe pizza, iarbă, tăieţei, pepene, castraveţi… ci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea. Oameni nemulţumiţi, sătui, şi care ar putea spune: “Şi când mă gândesc că undeva se deschid flori şi cântă păsări. Cât de departe sunt toate.”
Deşi nu am o părere bună despre Caransebeş nu voi vorbi despre el. Mă gândesc să folosesc tot mai mult asemenea fraze, în parte contradictorii, în parte peiorative în ce-l priveşte pe Caransebeş. Nu de alta dar aş mai merge acolo dacă nu ar fi îngrădit extratereştrii totul într-un ovoid gigantic de celuloid transparent inodor.
La Surduc, un lac de printre dealuri şi munţi mici, ca în Elveţia şi orice ţară care are lacuri printre dealuri şi munţi mici, în zilele însorite, de reală caniculă şi nu numai, e plin de lume. În toată mulţimea nu am văzut nici un clovn aşa că am intrat în apă în pantaloni scurţi. Poate vom reveni acolo în această vară. Ar fi frumos de înnoptat în zona mai puţin populată a lacului, ar fi mai liniştit şi acolo am putea auzi păsările care cântă liric.
Cu câteva luni în urmă am fost şi la Radna, o cetate construită de un rege cu un nume nemţesc şi apoi al treilea. Am luat masa la un restaurant din Lipova unde chelneriţa a spart o bere. Eu am mâncat creier dar de data asta nu mai am nici o justificare. Pe drumul nesănătos spre Radna, evitând ruta Arad, înainte să aflăm că drumul spre Topolovăţ, dinspre Lipova, e şi mai nesănătos, era un câmp imens, dar imens, de flori. Ok nu chiar imens, dar era mare, foarte mare câmpul, plin cu flori galbene. O mulţime de flori galbene, acelea şi nu altele, care cândva s-au deschis, acolo.
Caransebeş nu cântă ca o pasăre, nu se deschide ca o floare. Caransebeş se închide într-un ovoid gigantic de celuloid inodor şi în curand va fi transfomrat într-o uriaşă gaură neagră absolută, căci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea, ar putea spune “Probably the closest things to perfection are the huge absolutely empty holes that astronomers have recently discovered in space. If there’s nothing there, how can anything go wrong?” iar extratereştrii sunt perfecţionişti.
Undeva cântă păsări şi se deschid flori.
Deşi nu am o părere bună despre Caransebeş nu voi vorbi despre el. Mă gândesc să folosesc tot mai mult asemenea fraze, în parte contradictorii, în parte peiorative în ce-l priveşte pe Caransebeş. Nu de alta dar aş mai merge acolo dacă nu ar fi îngrădit extratereştrii totul într-un ovoid gigantic de celuloid transparent inodor.
La Surduc, un lac de printre dealuri şi munţi mici, ca în Elveţia şi orice ţară care are lacuri printre dealuri şi munţi mici, în zilele însorite, de reală caniculă şi nu numai, e plin de lume. În toată mulţimea nu am văzut nici un clovn aşa că am intrat în apă în pantaloni scurţi. Poate vom reveni acolo în această vară. Ar fi frumos de înnoptat în zona mai puţin populată a lacului, ar fi mai liniştit şi acolo am putea auzi păsările care cântă liric.
Cu câteva luni în urmă am fost şi la Radna, o cetate construită de un rege cu un nume nemţesc şi apoi al treilea. Am luat masa la un restaurant din Lipova unde chelneriţa a spart o bere. Eu am mâncat creier dar de data asta nu mai am nici o justificare. Pe drumul nesănătos spre Radna, evitând ruta Arad, înainte să aflăm că drumul spre Topolovăţ, dinspre Lipova, e şi mai nesănătos, era un câmp imens, dar imens, de flori. Ok nu chiar imens, dar era mare, foarte mare câmpul, plin cu flori galbene. O mulţime de flori galbene, acelea şi nu altele, care cândva s-au deschis, acolo.
Caransebeş nu cântă ca o pasăre, nu se deschide ca o floare. Caransebeş se închide într-un ovoid gigantic de celuloid inodor şi în curand va fi transfomrat într-o uriaşă gaură neagră absolută, căci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea, ar putea spune “Probably the closest things to perfection are the huge absolutely empty holes that astronomers have recently discovered in space. If there’s nothing there, how can anything go wrong?” iar extratereştrii sunt perfecţionişti.
Undeva cântă păsări şi se deschid flori.
Thursday, July 15, 2010
Fotbal de calitate
Nu e uşor să găseşti un titlu bun, dar cumva cumva eu mă descurc. Lol. Imagini mai jos:
Monday, July 12, 2010
Casillas, după finală
Spania a caştigat prima ei finală de campionat mondial cu 1-0.
Iker Casillas, portarul şi căpitanul Spaniei, este intervievat după finală de jurnalista Sara Carbonero, care, printre altele, este şi logodnica lui.
De caracatiţe nu are rost să mai vorbesc.
Iker Casillas, portarul şi căpitanul Spaniei, este intervievat după finală de jurnalista Sara Carbonero, care, printre altele, este şi logodnica lui.
De caracatiţe nu are rost să mai vorbesc.
Subscribe to:
Posts (Atom)