Maşină

Merg în Germania să îmi caut maşină. Voi reveni săptămâna viitoare cu o maşină faină. Aşa ar fi frumos. Aşadar povestea din această zi de marţi se va amâna pe marţea viitoare, nu că ar exista oameni nerăbdători.

Aşadar, pe curând.

2001: A Space Odyssey

2001: A Space Odyssey, film regizat de Stanley Kubrick (The Shining, Eyes Wide Shut, A Clockwork Orange, Dr. Strangelove).
L-am revăzut integrat acum 3 zile, după ce îl văzusem mai demult aproape complet, pe o casetă video înregistrată de fratele meu de pe televizor. Lipseau atunci câteva momente de la final pe acea casetă din cauza încercării de a nu înregistra şi pauzele publicitare. Ţin minte că nu înţelesesem finalul.

Filmul este cu adevărat reuşit deşi s-ar putea să se desfăşoare prea lent pentru anumite firi. Un film cu foarte puţin dialog, unul dintre cele mai bune personaje negative din istorie şi nişte imagini în care navele spaţiale se mişcă foarte armonios pe Dunărea albastră a lui Johan Strauss.

Odiseea începe de la omul maimuţă pentru a continua apoi cu călătoriile pe lună, pe Jupiter şi dincolo de infinit. Finalul m-a aruncat în aer de-a dreptul, deşi, cum spunea regizorul "I don't believe that anyone is terribly far from understanding it. What people sometimes mean is that they want some confirmation of what they've seen happen, and what they think". Kubrick, spre deosebire de David Lynch care nici dacă l-am tăia de unde vrem nu ne-ar povesti ce se întâmplă de fapt în Mulholland Drive, e mult, dar mult mai de treabă. Pe imdb la secţiunea faq a filmului, click aici, el răspunde întrebărilor prezentând pe scurt plotul dacă aveţi nevoie de confirmări.

2001: A Space Odyssey (1968)
directed by Stanley Kubrick
awards: Oscar nominee for direction and screenplay (1969)

I recommend

-----------------------------------------------

Şi pe scurt filmele de săptămâna trecută, ceva mai multe pentru că am avut timp:
Platoon, (Oscar pt regie şi film 1986, #141 pe idbm), de Oliver Stone. Un film ce urmăreşte câteva luni din viaţa unui pluton în războiul din Vietnam. Un film bun dar nu deosebit. Nota 7-8.
There Will Be Blood, (Oscar rol principal), de Paul Thomas Anderson (Magnolia e unul din filmele mele preferate). Povestea unui magnat al ţiţeiului foarte bine întruchipat de Daniel Day Lewis. Un personaj foarte interesant. Nota 7-8.
The Incredible Hulk. Mi s-a părut un foarte comun film de acţiune. Nota maxim 6.
History of the World, de Mel Brooks. O comedie în stilul, dar sub, ulterioarele realizări ale regizorului Spaceballs, Robin Hood: Men in Tights, Dracula: Dead and Loving It. Nota 7.
Revanche un film austriac nominalizat la Oscar pentru film străin. Mi-a plăcut. Îl recomand. Nota 8.
Singin' in the Rain, un film plăcut. Mi-a plăcut mult de Debbie Reynolds. Nota 7.
Down With Love. O comedie romantica obişnuită cu Renee Zellweger şi Ewan McGregor. Nota 6-7.

Vinerea

Am ajuns şi la finari. Destinaţia de vineri: fotbal, şi se va lăsa şi cu un poll. Aşa cum am mai repetat, exasperant de-a dreptul, joia scria Radu Cosaşu. Eu am decis joia să am un program liber ales dar nu sunt un laş pentru a evita duelul.â, aveam doar nevoie de ceva mai mult timp.

Duelul va fi în fiecare vineri între mine şi maestrul Cosaşu: Articolul meu sau articolul lui. Fiindcă valoarea maestrului este indiscutabilă mi-am acordat fără remuşcări 24 de ore în plus în care să încerc să echilibrez balanţa.

În fiecare vineri voi posta un link cu articolul lui Radu Cosaşu scris o zi mai devreme şi apoi va urma articolul meu. Voi posta şi un poll în care unii dintre voi, aşa ar fi frumos, veţi alege care articol v-a plăcut cel mai mult. Voi vota şi eu şi, pot să vă spun de pe acuma, toate voturile mele vor merge la maestrul Cosaşu. Strict valoric. Dacă te gândeşti puţin aşa ar fi şi etic, căci dacă eu mi-am îngăduit o zi în plus, pot să îi îngădui şi lui un vot avans.

Până la urmă nu-i nici o ruşine să scrii mai prost decât Radu Cosaşu. Toată lumea o face.

Joia

M-am gândit mult despre ce să scriu Joia. M-am gândit mult pentru că joia scrie şi Radu Cosaşu şi nu ştiam cum aş putea concura cu el. A venit şi această joi şi totuşi nu m-a găsit nepregătit.

Joia voi avea program artistic liber ales. Nu există limite. Joia voi putea scrie de ce maşina nu porneşte într-o intersecţie sau de ce mi-am cumpărat un aparat de tuns barba, despre frumuseţea sufletului sau despre găurile negre, despre ultimele isprăvi ale mele sau ale câinelui meu.

Joia voi vorbi despre mine, despre oameni şi lucruri care au legătură cu mine. Totuşi duelul mi se pare inegal, duelul între mine şi maestrul Cosaşu zic, atât tematic cât şi valoric. Pentru că valoric mi-e greu să echilibrez balanţa singura variantă ar fi tema. Tema trebuie să fie aceiaşi. Duelul va fi în fiecare vineri, dar mai multe detalii veţi primi mâine. Proiectul este cel puţin ambiţios şi asta nu e puţin lucru.

Miercurea

Din când în când, miercurea, voi recomanda nişte cărţi. Uneori mă voi arăta nemulţumit de anumiţi scriitori, alteori îi voi lăuda pe alţii. Câteodată voi vorbi şi despre poeţi, cu preponderenţă de Nichita, Bukowski şi Brautigan. Am mai scris câte ceva despre cărţi sub Books. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Nu pot face recenzii tocmai joia. Dar să aşteptăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Anul acesta, din nefericire, nu prea am îndemn la citit. Aş fi bucuros dacă aş reuşi să citesc o carte pe lună. Dar şi aşa ar mai rămâne 2-3 miercuri libere. Am, din fericire, câteva resurse nesecate la care pot să recurg oricând. Numele lor? Dumitru Solomon, Mircea Horia Simionescu, Slawomir Mrozek şi mai sus numiţii poeţi.

Ar mai fi următoarea precizare: Radu Cosaşu, pe lângă articolele din fiecare joi (şi altele din alte publicaţii), este şi scriitor. Voi inaugura acestă rubrică de miercuri cu mai multe detalii despre cel puţin una din cărţile lui. Rămâneţi vigilenţi.

Marţea

Marţea voi spune poveşti, voi face compuneri sau voi continua seria Absurd, o serie de care încă sunt mândru şi de care ar trebui să fiţi şi voi. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Nu pot să scriu poveşti tocmai atunci. Dar să aşteptăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Pentru o scurtă recapitulare despre ce vă poate aştepta în fiecare marţi, vă prezint câteva din scrierile mai vechi, unele mai reuşite decât altele, unele mai puţin, altele de-a dreptul:

1. Povestea lui Baba Chagaloo şi întâlnirea acestuia cu Orlando Trandu
2. Fum colateral, o povestire despre un piroman
3. Un super erou îşi schimbă mantia în Fidelio
4. De ce Pleskaviţa are două capete?

Lunea

Aproape în fiecare luni voi scrie despre filme. Despre ce am am văzut în săptămâna trecută sau dacă nu găsesc nimic de menţionat poate voi vorbi despre filme mai vechi, marcante, sau despre noua peliculă a lui Sergiu Nicolaescu, Carol I.

Aş fi putut alege mai lesne să scriu despre fotbal lunea, după etapă, dar Serie A nu mai are miză decât pentru Di Vaio, Abate si poate pentru Tiribocchi. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Deci nici joia nu va fi despre fotbal. Dar să aşetpăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Deocamdată lunea va fi despre filme. Ce va fi marţi veţi vedea mâine. Săptămâna asta doar trasez liniile terenului. Apoi voi pune mult mult îngrăşământ pentru a-l face propice şi demn de numele pe care îl poartă: Bullshit Three Ring Circus.

Replici celebre

"Life is like a box of chocolates", "You can't handle the truth", "I'm gonna make an offer he can't refuse", dar trebuie să spun că cel mai mult m-a amuzat "It's not a tumour".

Un video găsit pe http://movieaddicted.dacaeastae.ro, prezintă în sub 4 minute 100 dintre cele mai celebre replici din filme. E un calup minunat mai ales dacă ai văzut acele filme. Dacă ţi-au şi plăcut mai că l-aş cita iarăşi pe Radu Cosaşu... dar să rămânem la filme. Javier Bardem, Kevin Spacey, Al Pacino, Robert de Niro, Clint Eastwood, Jack Nicholson, Marlon Brando.

Enjoy:


linkul: http://www.youtube.com/watch?v=9QUT0tweX1M

Nine Inch Nails

Nine Inch Nails vor cânta la Târgu Mureş la peninsula. Peninsula se desfăşoară între 23 şi 26 iulie. Pe lângă Nine Inch Nails vor mai urca pe scenă şi the Prodigy. Sună foarte bine şi poate lista va fi întregită armonios. Eu unul deja sunt mulţumit.

Pe NIN i-am mai văzut o singură dată în 2007, la Sziget. Despre acel concert am scris aici.

Nu ştiu cum sunt alţii dar mie, şi puteţi să mă tăiaţi de unde vreţi, problema banilor nu îmi place. Nu îmi place şi pace. În 10 mai la Milano se joacă cu Juve, la Sziget, la Eindhoven şi la Bucureşti vor cânta cei de la Placebo, mâine la Cluj joacă alb-violeţii cu alb roşii. Singurele oferte cu adevărat valabile sunt făcute de Trifa, la un grătar în apropiere de Simei, şi de Şefu Clasei, să văd meciul în piaţa unirii alături de galerie cu tot arsenalul necesar. Măcar Istanbul a ieşit din cărţi. Oare câţi turci ar vrea să vadă un duel germano-ucrainian? Toţi, dar absolut toţi zice-vor, ce perfectă ar fi fost acea finală dacă ucraineanul ăla nu ar fi ratat. Oare nu joacă şi acum omul acela? se vor întreba unii, amatori desiguri. Cine să îi cunoască şi pe ucrainieni... chiar şi pe nemţi dacă e până acolo, toţi turcii cărora le-a plăcut Germania sunt deja acolo, cu familie, cu copii. Cel mai cunoscut om de pe teren ar putea fi chiar Il Luce. Asta da grozăvie.

Pe NIN îi puteţi asculta aici. Merită. Poză cu Il Luce aici.

Introducing Shottky, the Speechmakerman

Stankevicius met Shottky at his brother's funeral. He was utterly impressed by Shottky's words and since that day he mentions his name to anyone who is struggling to find his sentences. "You should seek Shottky, he says, I'll introduce you to him. He is a great spokesman and a great man." This is how Stankevicius speaks about Shottky.

Sometimes, but only sometimes, when he feels he faces a worthy listener, he shares what happened at the funeral. "After Danilevicius' body has been lowered 6 feet under ground it was time for me to say a few words about him. I tried to speak but no words were coming out my mouth. I was incapable of expressing anything. The people were staring at me. Then Shottky came to me and asked to step aside. Considering the situation and knowing that Shottky was a good friend of my brother I accepeted. His words were not many but meaningful. He said that Danilevicius was a good man and friend, the best one man can find. He also added he doesn't want to talk from a woman's point of view. Then he said something about the universe I didn't quite grasp but I realised it was only an introduction for his grand finale: "Your death is proof enough that the universe is flawed".

Since that day Stankevicius sees in Shottky the man that can speak the unspeakeable, the man that can express the ineffable, he sees Shottky the Speechmakerman.