Fum colateral

Niciodata nu am putut spune cu siguranta de ce am construit o casa din mucava. Lutul mi se parea prea maleabil pentru a locui in el. Nu vroiam sa isi schimbe forma dupa mine. Unii spuneau ca mi-ar place restrictiile si nu adaptarea. De asta nu imi place lutul chipurile. Mucavaua putea fi distrusa in orice moment, dar cat timp exista era locuinta mea, ingusta si lunga.

I-am dat foc de mai multe ori si de fiecare data ardea toata. Nu imi placea sa o vad cum arde dar imi placea teribil sa o aprind. Apoi fugeam cu seninatate. Vecinii veneau fiecare cu apa dar eu nu puteam sa beau in ritmul in care o aduceau. Ce s-ar mai fi bucurat plantele din gradina de apa, mai ales acum cand focul ardea trainic. Vecinii haini insa devarsau intreaga apa pe mucavaua deja in stadiu irecuperabil.

Prima oara cand m-au facut piroman am parasit satul. Dupa trei ani m-am intors si ii auzeam soptindu-si unul altuia: S-a intors piromanul. Nu ii bagam in seama. Nu am clipit in alt mod decat normal atunci cand m-au facut a doua oara piroman.

Intotdeauna voi putea spune de ce am construit un aruncator de flacari.