Golden Boys, 2002

Prefață: Introducerea categoriei
Având în vedere că o poză valorează o mie de cuvinte, să mai adaug și eu poate aș îngreuna o lectură ce se dorește a fi scurtă. Și totuși. Priviți poza. Acele (presupuse) o mie de cuvinte nici măcar nu se leagă sau formează propoziții în care eu nu am încredere.

Așadar, să spunem povestea

Golden Boys, 2002

Întâi și întâi în acel liceu fiecare oră se făcea în altă sală. Locul elevilor era pe hol, la alimentară, la Renașterea, la Cașoni. După doi ani elevilor li s-a dat o sală, o sală doar a lor, pe care și-au aranjat-o după bunul lor plac (vezi foto). Încet, încet renașterea a dispărut și a apărut bastionul cu batălii din evul mediu. O ușoară întoarcere în timp, spuneau gurile rele, chiar mai rele decât cele care spuneau „dă-te-n gâtu mă-tii”, spuneau alții. Liceul s-a terminat în timpul campionatului mondial. Restul merge mai departe.

Postfață: detalii
După liceu am scris câte o catrenă de calitate îndoielnică despre fiecare om din clasă. Acum am șters ce am putut din acea catrenă fără sa adaug nimic nou. Au rămas câteva cuvinte despre fiecare. Pornind din stânga (vezi foto), apoi în sus și continuând în formă de 2, numerotați:
01. Osi, sau Armando mai nou, ascultă muzică de ghetou.
02. Pompieru, animăluţ, 2 Pap, l-a votat pe Iliescu.
03. Avea o unghie lungă, chiar mai multe, dar o singura soră.
04. La mate des la tablă ieşea, și tuturor, dar tuturor ne plăcea.
05. Avea porecla Shakira dar de unde… asta nu mai ştiu.
06. I se zicea gogoşar, folosea mai mult haine Timberland.
07. Nu a avut cu mulţi tangenţe după cum a spus, cred, chiar ea.
08. Se mai rădea în cap, se mai îmbăta, mai purta ochelari, că fără, bine nu vedea.
09. I se mai zicea şi Daniel-San.
10 Cu o lucrare despre box ne-a făcut pe toţi să râdem.
11. Curea i se mai zice, fiindcă porci avea unora li s-a părut o poreclă propice
12. E cam ciudat să spună ceva despre el, e destul de complicat.
13. Zis şi schijă, femei vroia să aibă multe şi nu ezita să ne spună.
14. A folosit stingătorul, foc nu era dar funcţiona extinctorul.
15. A râs mult la un banc cu unguri bun, la colegiu parcă spunea că nu e aşa de greu.
16. A avut conflicte bune şi rele. Odată o minge ne-a dat, s-a spart aproape imediat

Și, Bonus, în ordine alfabetică, restul personajelor care au lipsit din poză din motive complexe deloc lesne de explicat:
17. Calităţi de sclav mai are, mâini lungi, la fel şi picioare
18. Nu cred că ea vroia să pară asemenea unui pitbull.
19. Arăta bine, şi cred ca pentru mulţi doar asta a contat.
20. Butura, butura era un cuvânt ce a fost spus de el, cu gura.
21. Ia-o spre pădure mai zicea, dar el fotbal chiar nu ştie.
22. E cu difuri, amplifuri, pentru mulţi o adevărată bancă de împrumut.
23. Despre hip şi rap discuta destul de des

Simițiți-vă liberi să completați. Simțiți-vă bine în general. Acum cum vă simteți? 

Gasthof Tirol, o dezamăgire

Vorba aia, pensiunea-i frumoasă, păcat că-i locuită.

Asta ca să se afle și de aici.

defect 2046

Astăzi am rezolvat bugul cu numărul 2046.

Mă mai apucasem de el cu ceva vreme în urmă, în mare măsură din cauza numărului. Nu ajunsesem la nici o concluzie și l-am lăsat în voia sorții. ”Whenever someone asked why I left 2046, I always gave them some vague answer. It was easier.”

Tanti Auguri Pirlo

Și s-a dus și Pirlo, unul din cei care nu ar fi trebuit să plece niciodată.

Zece ani, 401 meciuri. Ce echipă aveam la jumătatea anilor 2000. Nu numai că eram cei mai buni, dar aveam și jucători pe care nu puteai să nu îi îndrăgești, pornind de la Pirlo.

Nu cred că îi va sta bine în alb negru dar nu cred că e el de vină. Galliani zicea: "Our coach is thinking of playing someone else in front of [Mark] Van Bommel. If [Massimo] Ambrosini signs his deal like I hope then he will alternate with Van Bommel". Numa gândul să îl compari pe Pirlo cu Ambro e nepământesc, dar să îl mai și alegi pe Ambro. Să îl văd pe Allegri când cântă ca și Carlo.


Astăzi Pirlo face 32 de ani,
Tanti Auguri Pirlo.

Din alte vremuri

Am primit de curând niște filmări mai vechi, din alte vremuri, de pe la inceputul mileniului.

În acei ani, în Plopi, înainte ca Bega să intre în oraș, se făcea baie, fără griji și fără probleme. Era deja sfârșitul unei epoci, copacii deja dispăruseră. Toți în afară de unul, personajul central din a doua filmare, căci da! Vă voi prezenta nu una, ci două filmări. Două filmări cu trei serii de sărituri. Era ultima vară a acelui copac dar nu și a noastră. Lol. E un ușor pustiu acum pe acolo și trebuie să mă credeți pe cuvânt că mai demult era tare frumos acolo. Și eu eram ceva mai suplu.

În prima filmare eu sunt cel care sare cel mai frumos:


În a doua filmare cameramana lasă de dorit:

Domnul inginer

- Bolkvadze să știi că CV-ul construit cu atâta migală nu mi-a adus nimic bun. Lucy și Tomy sunt încă supărați pe mine. Kromberg și Schubert sunt pe cale. Toți se întorc împotriva mea.
- Stankevicius tu l-ai cunoscut pe Mircea Popa?  îl întrebase Bolkvadze fără nici o intenție.
Stankevicius, luat prin suprindere, scăpă întreagul ulcior rămânând în ceea ce Mircea Popa ar numi o baltă.
- Și tu Bolkvadze? Și tu?

Trieste, T-minus 11 saptamani

Aceeași singurătate a alergătorului de cursă lungă
Fapte: Acum două săptămâni mi-am început pregătirea pentru semimaraton. În aceste două săptămâni am fugit după cum urmează: 1x6km, 2x8km, 3x10km. În jur de 56 de minute 10 km. În ritmul ăsta nu termin sub două ore. Ar fi să zicem neplăcut să termin al doilea semiraton mai slab decât primul. Dar dat fiind vremea potrivnică nu pot fugi așa de dezgolit cum aș dori. Fără căciulă și mănuși sunt în grafic. Eu sunt graficul.

Nu se mai bagă nimeni? Recomandări? În rest acum câteva zile mi-am cusut adidașii de alergat, Nike vechi de puțin mai mult de un an.

Din colecția Regele că recomanda să fugiți pe, aveți MK Ultra:

Trieste, T-minus 3 luni

Singurătatea alergătorului de cursă lungă
E o povestire scurtă și un film cu acest titlu, desi recunosc, nu am citit, nu am vazut. Dar titlul... titlul e bun.

Am început pregătirea pentru semimaratonul de la Trieste din 8 mai cu 6km în frig. Cine se mai bagă? Am schimbat cartea audio de Agatha Christie pe muzică dar nu mi-am îmbunătățit timpul cum se întâmpla pe vremuri. Măcar se contureaza un playlist de alinat singurătatea alergătorului de cursă lungă. Voi nota sporadic aici progresul și melodiile ce îl însoțesc.

Pe viitor poate o să încropesc o serie de articole Regele vă recomandă să fugiți de, dar până atunci, în debutul colecției Regele vă recomandă să fugiți pe, aveți Whiskey in the jar:

Negustorul de cepe

Mergea apăsat deși nu avea nimic în spate. Plasa, plină de obicei cu cepe din acelea mari, nu era în mâinile lui. Îi fusese furată după ce vânduse mai bine de jumătate din ele, jumătatea mai frumoasă căci întotdeauna oferea doritorilor posibiliatea de a-și alege singuri marfa iar clienții proaspătului negustor nu erau proști, alegeau întâi cepele mai frumoase și mai gustoase. Era târziu și era obosit. De obicei îl furau mult mai devreme. ”Așa le trebuie dacă au așteptat atât. Nici tocănița nu le va mai fi la fel de bună cu cepele ce le-au rămas”, gândi el în timp ce mergea apăsat deși nu avea nimic în spate.

Teatrul amator. Filmarea. Textul.

Iată (behold!) ce a ieșit din tentativa de piesă. Lumea s-a distrat la început, apoi pe măsură ce vodka s-a terminat oamenii erau tot mai obosiți. Textul poate fi găsit aici, iar totul a pornit de la acest articol. Neconcordanțe între ce s-a zis și s-a scris există dar cui îi pasă.

intro generic
prologul
scena1
intermezzo
scena2
scena3
caseta tehnica

Pentru că nu mi-a trecut în cap să pun în caseta tehnică voi face mulțumirile aici, enumerându-i:
Rujoni, Orlando Trandu - pentru numele lor
Toma Caragiu - pentru fabulă și despre brad
Monty Python - pentru funniest joke ever written
William Shakespeare - pentru că nu puteam să fac prologul fără el
Cel care caută fete și nu găsește - nu știu pentru ce
George Gordon - pentru că nu am găsit un alt membru mai de seamă căutând prin Ku Klux Klan
Stereophonics, Liquido - pentru muzică
Hrușcă - pentru colinde și pentru că e înaintea lui Moș Crăciun la producția de ler.

Și mai ales lui Ed Wood, care poate ar fi apreciat ce a ieșit cum nu mulți ar putea s-o facă.

La mulți ani!