Monday, February 15, 2010
Monday, February 8, 2010
Amalgam
Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.
Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).
Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.
Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.
Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.
Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".
Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.
În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.
Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!
Repet. Nu zăboviţi!
Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).
Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.
Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.
Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.
Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".
Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.
În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.
Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!
Repet. Nu zăboviţi!
Tuesday, February 2, 2010
Nudge nudge script
Info: One of the best sketches ever. From Monty Python's Flying Circus, season 1, episode 3: How to recognise different types of trees from quite a long way away. A classic.
| Norman | Is your wife a...goer...eh? Know what I mean? Know what I mean? Nudge nudge. Nudge nudge. Know what I mean? Say no more...know what I mean? |
| Him | I beg your pardon? |
| Norman | Your wife...does she, er, does she 'go' - eh? eh? eh? Know what I mean, know what I mean? Nudge nudge. Say no more. |
| Him | Well, she sometimes goes, yes. |
Monday, February 1, 2010
În curând la Bucureşti
Ce va fi în curând la Bucureşti e o întrebare greşită. Reformulez. Cine va fi în curând la Bucureşti?
Ştie cineva?
Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.
Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.
Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.
Aştept recomandări de baruri.
Ştie cineva?
Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.
Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.
Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.
Aştept recomandări de baruri.
Wednesday, January 27, 2010
Hey, Eugenii
Notă: O postare scrisă pe 360 (tre să le mut pe toate aici într-un final, mai sunt vreo 5) în decembrie 2007, după o vizită în vizuina/bârlogul lui Trifa. Prezenţe neobişnuite acolo au fost Alin Mariş, lol, şi Lore zaruffkiss, rofl. Mama lui Trifa a auzit poate pentru prima dată în viaţa ei cuvântul random iar eu băusem prea mult vin pentru a putea juca fotbal.
Eugenie Grandet este personajul unei cărţi de Balzac care a avut mult de suferit de pe urma avariţiei tatălui ei. Asta era scuza ei. Here is Pink Martini with Hey, Eugene.
Eugenie Grandet nu are nici o legatură cu eugeniile. Eu voi vorbi despre vinuri.
One.
An elegant red wine, full bodied flavor, dry, with a hint of vanilla from the French oak barrel. And you should copy paste this in a text to speech software for the full taste of it. Random software here. Someone spilled the wine and it formed a fish like sort of figure on the carpet.
Two.
Vin sec fiert de casă. Vinul era pe masă iar sunetul predominant de pe fundal era ăsta. Eugeniile erau pe pat. Cred că atunci am primit primul mesaj. Alin a plecat cu mama gazdei, care ne făcuse sandviciuri mai devreme, spre Timişoara, dar nu înainte, ca într-un zvon, să şteargă sunetul predominant.
Three.
Roz demidulce. O recomandare greşită. Cineva bea apă. Venise deja al doilea mesaj, al treilea era blocat pe drum. Am sunat. Apoi am băut vinul prost ca pe apă. Nu se simţea gustul prost în felul ăsta. Eugeniile erau pe pat. La un moment dat a fost Pink Floyd a doua oară, o variantă live aici. Am încercat zadarnic să resuscitez telefonul. Era mort ca şi un bec oarecare de lângă robinetul de apă caldă.
Accesorii.
O pereche de adidaşi cu 3 numere mai mari şi nişte bermude turcoaz. Sala de fotbal era luminată difuz. Primul şut la poartă la încălzire a fost o imitare a lui Rivaldo. Clip cu Rivaldo aici. Restul nu mai contează. Auzeam urale din tribune. Am plecat înainte să se termine meciul. Eugeniile erau într-o geantă neagră.
Home.
Telefonul a recepţionat şi al treilea mesaj. Mi-am dat seama că mai era nevoie de o sticlă de vin. Dar era târziu şi nici să caut un poster nu prea mi-era la îndemână.
p.s. Pentru poza Strumenti di precisione aici. Pentru ce înseamnă puteţi folosi asta.
Eugenie Grandet este personajul unei cărţi de Balzac care a avut mult de suferit de pe urma avariţiei tatălui ei. Asta era scuza ei. Here is Pink Martini with Hey, Eugene.
Eugenie Grandet nu are nici o legatură cu eugeniile. Eu voi vorbi despre vinuri.
One.
An elegant red wine, full bodied flavor, dry, with a hint of vanilla from the French oak barrel. And you should copy paste this in a text to speech software for the full taste of it. Random software here. Someone spilled the wine and it formed a fish like sort of figure on the carpet.
Two.
Vin sec fiert de casă. Vinul era pe masă iar sunetul predominant de pe fundal era ăsta. Eugeniile erau pe pat. Cred că atunci am primit primul mesaj. Alin a plecat cu mama gazdei, care ne făcuse sandviciuri mai devreme, spre Timişoara, dar nu înainte, ca într-un zvon, să şteargă sunetul predominant.
Three.
Roz demidulce. O recomandare greşită. Cineva bea apă. Venise deja al doilea mesaj, al treilea era blocat pe drum. Am sunat. Apoi am băut vinul prost ca pe apă. Nu se simţea gustul prost în felul ăsta. Eugeniile erau pe pat. La un moment dat a fost Pink Floyd a doua oară, o variantă live aici. Am încercat zadarnic să resuscitez telefonul. Era mort ca şi un bec oarecare de lângă robinetul de apă caldă.
Accesorii.
O pereche de adidaşi cu 3 numere mai mari şi nişte bermude turcoaz. Sala de fotbal era luminată difuz. Primul şut la poartă la încălzire a fost o imitare a lui Rivaldo. Clip cu Rivaldo aici. Restul nu mai contează. Auzeam urale din tribune. Am plecat înainte să se termine meciul. Eugeniile erau într-o geantă neagră.
Home.
Telefonul a recepţionat şi al treilea mesaj. Mi-am dat seama că mai era nevoie de o sticlă de vin. Dar era târziu şi nici să caut un poster nu prea mi-era la îndemână.
p.s. Pentru poza Strumenti di precisione aici. Pentru ce înseamnă puteţi folosi asta.
Friday, January 22, 2010
Apă proaspătă de Blaj
Uneori am impresia că Bergenbier are gust de săpun, cum aveau şi paharele de plastic din barul facultăţii, însă au reuşit o reclamă bună. Intonaţia de la Apă proaspătă de Blaj este memorabilă.
Voi ce părere aveţi?
lol.
Voi ce părere aveţi?
lol.
Monday, January 18, 2010
Pictoriale I (Primul pictorial)
Lansez o componentă nouă a blogului, divertismentul comun. Motivul e unul banal: cel puţin deocamdată, colecţia Absurd se află în impas iar comicul povestirilor mele scurte nu mă da afară din casă. Motto-ul nici o glumă fără Baba Chagaloo nu prinde, deşi pe mine unul mă amuză. Un personaj din Dilbert spunea: It's not art if nobody likes it. Problema e că unii nu înţeleg.
Revenind la divertismentul comun, vă ofer primul pictorial. Şase poze atent selectate pentru amuzamentul general. Voi încerca şi eu să însoţesc pozele cu inevitabilele mele comentarii inutile.
Prima poză cred că o ştie toată lumea. În televiziunile noastre portretele robot sunt arătate mult prea rar.
Şi pălăriele au instrucţiuni de folosire. Variantele doi şi trei mi se par inovative.
Data viitoare când îmi fac poză nu mai merg singur, ca omul de rând, ci cu încă cineva, ca şi Jose Pacheco.
Aici chiar s-a nimerit frumos. Totuşi ce fac animalele alea în spate?
Computer mastermind at work. At home. Casual.
Păcat că nu vedem şi celelalte două variante. O variantă ar fi putut fi the computer mastermind above. Jose Pacheco nu ar fi avut nevoie de fifty fifty. Tipul din Africa nici atât, elefanţii fiind de văzut prin Africa şi ziua, pe când luna, luna doar noaptea.
Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!
Revenind la divertismentul comun, vă ofer primul pictorial. Şase poze atent selectate pentru amuzamentul general. Voi încerca şi eu să însoţesc pozele cu inevitabilele mele comentarii inutile.
Prima poză cred că o ştie toată lumea. În televiziunile noastre portretele robot sunt arătate mult prea rar.
Şi pălăriele au instrucţiuni de folosire. Variantele doi şi trei mi se par inovative.
Data viitoare când îmi fac poză nu mai merg singur, ca omul de rând, ci cu încă cineva, ca şi Jose Pacheco.
Aici chiar s-a nimerit frumos. Totuşi ce fac animalele alea în spate?
Computer mastermind at work. At home. Casual.
Păcat că nu vedem şi celelalte două variante. O variantă ar fi putut fi the computer mastermind above. Jose Pacheco nu ar fi avut nevoie de fifty fifty. Tipul din Africa nici atât, elefanţii fiind de văzut prin Africa şi ziua, pe când luna, luna doar noaptea. 
Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!
Tuesday, January 5, 2010
Mark Twain despre limba germană
Acum un an jumate (aşa de mult timp a trecut?) am încercat să mă uit peste limba germană. Nu am rezistat mult. Astăzi m-a bătut iarăşi puţin gândul şi am început cu analiza lui Mark Twain intitulată The Awful German Language. Tot cu ea am terminat, cred, defintiv cu limba germană, poate voi încerca pe viitor, cândva, cu franceza, dar ce a scris Mark Twain merită menţionat. S-ar putea să fie destul de multe paragrafe căci mi-e greu să selectez doar câteva.
Adjective
"One might better go without friends in Germany than take all this trouble about them. [...] Now there are more adjectives in this language than there are black cats in Switzerland, and they must all be elaborately declined. [...] Difficult? -- troublesome? -- these words cannot describe it. I heard a Californian student in Heidelberg say, in one of his calmest moods, that he would rather decline two drinks than one German adjective."
Substantive
"In German, all the Nouns begin with a capital letter. Now that is a good idea; and a good idea, in this language, is necessarily conspicuous from its lonesomeness. I consider this capitalizing of nouns a good idea, because by reason of it you are almost always able to tell a noun the minute you see it. You fall into error occasionally, because you mistake the name of a person for the name of a thing, and waste a good deal of time trying to dig a meaning out of it. German names almost always do mean something, and this helps to deceive the student. I translated a passage one day, which said that "the infuriated tigress broke loose and utterly ate up the unfortunate fir forest" (Tannenwald). When I was girding up my loins to doubt this, I found out that Tannenwald in this instance was a man's name."
Genuri
"In German, a young lady has no sex, while a turnip has
example:
Gretchen. Wilhelm, where is the turnip?
Wilhelm. She has gone to the kitchen.
Gretchen. Where is the accomplished and beautiful English maiden?
Wilhelm. It has gone to the opera."
Long words
"In my note-book I find this entry:
July 1. -- In the hospital yesterday, a word of thirteen syllables was successfully removed from a patient.
Some German words are so long that they have a perspective. Observe these examples:
Stadtverordnetenversammlungen. Wiedererstellungbestrebungen. Generalstaatsverordnetenversammlungen. Kinderbewahrungsanstalten.
These things are not words, they are alphabetical processions. [...] I take a great interest in these curiosities. Whenever I come across a good one, I stuff it and put it in my museum. In this way I have made quite a valuable collection. When I get duplicates, I exchange with other collectors, and thus increase the variety of my stock.
[...] it is a great distress to the new student [...] So he resorts to the dictionary for help, but there is no help there. The dictionary must draw the line somewhere -- so it leaves this sort of words out. And it is right, because these long things are hardly legitimate words, but are rather combinations of words, and the inventor of them ought to have been killed.
I wish to submit the following local item, from a Mannheim journal, by way of illustration:
"If I had not shown that the German is a difficult language, I have at least intended to do so. [...] And if I have not also shown that German is a harassing and infuriating study, my execution has been at fault, and not my intent. "
Adjective
"One might better go without friends in Germany than take all this trouble about them. [...] Now there are more adjectives in this language than there are black cats in Switzerland, and they must all be elaborately declined. [...] Difficult? -- troublesome? -- these words cannot describe it. I heard a Californian student in Heidelberg say, in one of his calmest moods, that he would rather decline two drinks than one German adjective."
Substantive
"In German, all the Nouns begin with a capital letter. Now that is a good idea; and a good idea, in this language, is necessarily conspicuous from its lonesomeness. I consider this capitalizing of nouns a good idea, because by reason of it you are almost always able to tell a noun the minute you see it. You fall into error occasionally, because you mistake the name of a person for the name of a thing, and waste a good deal of time trying to dig a meaning out of it. German names almost always do mean something, and this helps to deceive the student. I translated a passage one day, which said that "the infuriated tigress broke loose and utterly ate up the unfortunate fir forest" (Tannenwald). When I was girding up my loins to doubt this, I found out that Tannenwald in this instance was a man's name."
Genuri
"In German, a young lady has no sex, while a turnip has
example:
Gretchen. Wilhelm, where is the turnip?
Wilhelm. She has gone to the kitchen.
Gretchen. Where is the accomplished and beautiful English maiden?
Wilhelm. It has gone to the opera."
Long words
"In my note-book I find this entry:
July 1. -- In the hospital yesterday, a word of thirteen syllables was successfully removed from a patient.
Some German words are so long that they have a perspective. Observe these examples:
Stadtverordnetenversammlungen. Wiedererstellungbestrebungen. Generalstaatsverordnetenversammlungen. Kinderbewahrungsanstalten.
These things are not words, they are alphabetical processions. [...] I take a great interest in these curiosities. Whenever I come across a good one, I stuff it and put it in my museum. In this way I have made quite a valuable collection. When I get duplicates, I exchange with other collectors, and thus increase the variety of my stock.
[...] it is a great distress to the new student [...] So he resorts to the dictionary for help, but there is no help there. The dictionary must draw the line somewhere -- so it leaves this sort of words out. And it is right, because these long things are hardly legitimate words, but are rather combinations of words, and the inventor of them ought to have been killed.
I wish to submit the following local item, from a Mannheim journal, by way of illustration:
"In the daybeforeyesterdayshortlyaftereleveno'clock Night, the inthistownstandingtavern called 'The Wagoner' was downburnt. When the fire to the onthedownburninghouseresting Stork's Nest reached, flew the parent Storks away. But when the bytheraging, firesurrounded Nest ITSELF caught Fire, straightway plunged the quickreturning Mother-Stork into the Flames and died, her Wings over her young ones outspread."
Even the cumbersome German construction is not able to take the pathos out of that picture -- indeed, it somehow seems to strengthen it. This item is dated away back yonder months ago. I could have used it sooner, but I was waiting to hear from the Father-stork. I am still waiting."
Concluzii"If I had not shown that the German is a difficult language, I have at least intended to do so. [...] And if I have not also shown that German is a harassing and infuriating study, my execution has been at fault, and not my intent. "
"There are people in the world who will take a great deal of trouble to point out the faults in a religion or a language, and then go blandly about their business without suggesting any remedy. I am not that kind of person. I have shown that the German language needs reforming. Very well, I am ready to reform it. At least I am ready to make the proper suggestions. Such a course as this might be immodest in another; but I have devoted upward of nine full weeks, first and last, to a careful and critical study of this tongue, and thus have acquired a confidence in my ability to reform it which no mere superficial culture could have conferred upon me."
Câteva sugestii:
"In the first place, I would leave out the Dative case. It confuses the plurals; and, besides, nobody ever knows when he is in the Dative case, except he discover it by accident -- and then he does not know when or where it was that he got into it, or how long he has been in it, or how he is going to get out of it again. The Dative case is but an ornamental folly -- it is better to discard it."
"I would import some strong words from the English tongue -- to swear with, and also to use in describing all sorts of vigorous things in a vigorous ways"
Aici puteţi citi în întregime The Awful German Language de Mark Twain.
Wednesday, December 16, 2009
Cosaşu trebuie citat!
Recunosc că am renunţat, pe o perioadă nedeterminată, la duelul din fiece vineri anunţat cu surle şi trâmbiţe exact în vinerea în care fratele meu făcea 31 de ani.
L-am boicotat pe maestru după câteva articole nereuşite. Astăzi aveam multe articole de recuperat. Le iterez pe toate şi voi şi cita pe alocuri. Merită! (deja al doilea semn de exclamare după cel din titlu, Cosaşu ăsta mă entuziasmează)
Ultimul articol al său, cu un titlu ca pe vremuri de reuşit, Maturi şi neliniştiţi, este despre Urziceni, exact ca şi cel în care am început boicotul.
Penultimul articol, Cu sentimente melancolice, ar merita un premiu pentru paragraful al doilea din care voi cita câte ceva imediat (nu de alta dar nu multă lume face click pe linkuri, deşi eu recomand). Articolul este despre prestaţia de luat la şuturi a echipelor româneşti în cupa UEFA.
"Trec la întrebările apăsătoare: ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
"Şi o a treia… dar s-o lăsăm, numai “a treia a lui Beethoveen” e eroică."
Merg mai departe. Un titlu ca Da, votez Bursucul nu mai are nevoie de nimic. E deja mai bun, oricât ar aştepta Ioaniţoaia să scrie un articol în care câte cinci-şase cuvinte sunt scrise cu majuscule fără nici un motiv anume.
Şi mai departe Cosaşu ne răspunde la întrebarea Ce fel de scor e 1-0 în Scorul cel mai obositor.
Cam astea ar fi ultimele patru. Mai reiau odată citatul despre Timişoara - Ajax. Dacă nu îl ştiţi pe Mateiaş, căci despre el e vorba, întrebaţi-mă.
"Ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
L-am boicotat pe maestru după câteva articole nereuşite. Astăzi aveam multe articole de recuperat. Le iterez pe toate şi voi şi cita pe alocuri. Merită! (deja al doilea semn de exclamare după cel din titlu, Cosaşu ăsta mă entuziasmează)
Ultimul articol al său, cu un titlu ca pe vremuri de reuşit, Maturi şi neliniştiţi, este despre Urziceni, exact ca şi cel în care am început boicotul.
Penultimul articol, Cu sentimente melancolice, ar merita un premiu pentru paragraful al doilea din care voi cita câte ceva imediat (nu de alta dar nu multă lume face click pe linkuri, deşi eu recomand). Articolul este despre prestaţia de luat la şuturi a echipelor româneşti în cupa UEFA.
"Trec la întrebările apăsătoare: ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
"Şi o a treia… dar s-o lăsăm, numai “a treia a lui Beethoveen” e eroică."
Merg mai departe. Un titlu ca Da, votez Bursucul nu mai are nevoie de nimic. E deja mai bun, oricât ar aştepta Ioaniţoaia să scrie un articol în care câte cinci-şase cuvinte sunt scrise cu majuscule fără nici un motiv anume.
Şi mai departe Cosaşu ne răspunde la întrebarea Ce fel de scor e 1-0 în Scorul cel mai obositor.
Cam astea ar fi ultimele patru. Mai reiau odată citatul despre Timişoara - Ajax. Dacă nu îl ştiţi pe Mateiaş, căci despre el e vorba, întrebaţi-mă.
"Ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
Monday, December 14, 2009
Ştire bombă (Laitmotive)
Baba Chagaloo aşteptat mai devreme anul acesta!
Adrian Georgescu, în articolul Aşteptând miracolul, ne spune, cu acelaşi ton cu care Radu Banciu ne anunţa anul trecut că Moş Crăciun a fost văzut în ofsaid, că Moş Crăciun este aşteptat de conducerea clubului să vină mai devreme şi să rezolve meciul de la Atena. Este vorba de conducerea clubului Dinamo, căci ei aşteaptă miracolul şi la fel ca Orlando Trandu, şi ei la rândul lor, îl aşteaptă pe Baba Chagaloo să vină să facă lucrurile să fie altfel.
Prima întâlnire a lui Orlando cu Baba Chagaloo aici, putem observa cum Orlando Trandu se schimbă încet deoarece se uită la tenis aici, despre bătrâneţea lui Orlando, în care încă aşteaptă ca lucrurile să fie altfel, puteţi citi aici.
Nu ştiu de ce am trasat aşa o dungă brutală pestea soarta lui Orlando, ca să îl parafrazez pe Liviu Rebreanu. Bag mâna în sac şi scot un citat, "citatul", unul din "citatele", din 2046. "I also like the story to have a happy ending but I don't know how to write it. Some years back I had a happy ending in my grasp but I let it slip away".
Adrian Georgescu, în articolul Aşteptând miracolul, ne spune, cu acelaşi ton cu care Radu Banciu ne anunţa anul trecut că Moş Crăciun a fost văzut în ofsaid, că Moş Crăciun este aşteptat de conducerea clubului să vină mai devreme şi să rezolve meciul de la Atena. Este vorba de conducerea clubului Dinamo, căci ei aşteaptă miracolul şi la fel ca Orlando Trandu, şi ei la rândul lor, îl aşteaptă pe Baba Chagaloo să vină să facă lucrurile să fie altfel.
Prima întâlnire a lui Orlando cu Baba Chagaloo aici, putem observa cum Orlando Trandu se schimbă încet deoarece se uită la tenis aici, despre bătrâneţea lui Orlando, în care încă aşteaptă ca lucrurile să fie altfel, puteţi citi aici.
Nu ştiu de ce am trasat aşa o dungă brutală pestea soarta lui Orlando, ca să îl parafrazez pe Liviu Rebreanu. Bag mâna în sac şi scot un citat, "citatul", unul din "citatele", din 2046. "I also like the story to have a happy ending but I don't know how to write it. Some years back I had a happy ending in my grasp but I let it slip away".
Subscribe to:
Posts (Atom)