200

Notă: Nu am mai scris de ceva vreme. Articolul 200 merită ceva deosebit chiar dacă deosebit nu înseamnă neapărat ceva reuşit. O să mă chinui un pic cu linkurile aşa că faceţi click, mai vedeţi şi voi ce am scris în tot timpul ăsta, irosit de-a dreptul. Irosirea timpului pierdut, Marecel Proust ăla nu era prost, ştia el ce căuta. Aştept mai multe comentarii de la voi, mai ales de la tine Chiţule!

Nu ştiu ce aveam de gând când am început chestia asta la începutul lui 2007 dar pare-mi-se mie că nu prea mi-a ieşit.

Să le luăm pe rând. Am creat o categorie Mock Me, şi am început printr-un articol în care era prezentată o poză cu o burtă, burta mea. O poză cu păreri diferite de genul: "mă ce păr mare ai şi burtă", "mă poza asta îi genială rege", "mă da ai burtă mai mare decât oamenii normali. Guşa aş fi fost mai interesat să o văd", sau chiar "-Bună ziua băbutzo! -Castravetzi maică". Articolul cel mai productiv din această categorie. După un timp am retras acea poză cu burta, o burtă care a crescut sau a rămas aceiaşi de cele mai multe ori, de ceva mai puţine ori a şi scăzut. Articolul cu retragerea pozei cu deja notoria burtă nu a avut nici pe departe acelaşi succes, înregistrând un mare şi rotund "0" în dreptul numărului de comentarii.

Nu m-am lăsat descurajat. Am postat în continuare poezii (selecţie: Telefono, Poesia di cronaca sau Lascivia, Nu trebuie mai ales să înţelegem, această ultimă poezie bazată pe linkurile de aici), am scris despre filme (selecţie: Scarecrow, Little Miss Sunshine, The Fountain, Sweeney Todd, In Bruges, toate filme aici), am comentat un pic şi despre cărţi aici, am supus atenţiei melodii precum Cat Power - The Greatest, Comandante Che Guevara şi altele găsite sub eticheta Music aici.

Am scris şi despre Milan, despre transformarea nereuşită din romb în pom de crăciun, despre aducerea lui Oddo (semnalată recunosc, cu prea mult entuziasm din partea-mi), despre întreaga poveste a eşecului începută nu cu mult înainte de începutul acestui blog. Tot pe acest blog l-am rugat pe Kaka să nu plece aici, şi am avut chiar şi neruşinata speranţă să scriu un articol cu următorul conţinut: "Anul asta in 28 septembrie se joaca Milan - Inter. Ar fi ceva daca as ajunge la meci." şi nimeni nu şi-a bătut joc de mine. Trebuia făcut ceva!

La un moment dat am încercat să mă organizez. Să scriu chestii mai personale pe yahoo 360. Apoi am încercat să mă organizez altfel. Să scriu lunea despre filme, marţea povestiri, miercurea despre cărţi, joia ceva liber ales, şi vinerea, proiectul meu cel mai ambiţios, vinerea urma să fie duelul meu cu Radu Cosaşu. M-am duelat de câteva ori, apoi Cosaşu a intrat în concediu, apoi a început să scrie despre tenis, nu reuşeam să mă lupt cu el cu nici un chip. Nu se implica nimeni în acest duel, ba unii mă mai şi întrebau dacă maestrul Cosaşu (ei nu îi zic maestrului maestru, şi de fapt nu e vorba de ei, o singură persoană m-a întrebat) ştie că mă duelez cu el. Am încercat să revin la duel în septembrie sforţându-mă cu greu să scriu ceva despre naţională, apoi l-am boicotat după un articol nemulţumitor al maestrului despre unirea urziceni. Atunci maestrul Cosaşu a început să joace murdar. Mai întâi un articol despre retragerea lui Andrei Pavel, pe care nu îl cunosc aşa cum îl cunoscuse el, apoi cu un articol în care îi cita pe cei care comentează la el pe blog când ştia foarte bine, sau cel puţin ar fi trebuit să ştie, că eu nu prea am comentarii pe blog. A treia lovitură a fost cea mai letală, un articol cu subtitlul "Vai, protestul batistei albe nu e de nasul bucureşteanului!". Era clar că nu îi pasă de protestul meu. Nu eram pregătit să mă duelez cu el, dar acum mă pregătesc şi voi reveni.

S-au întâmplat multe de când am început acest blog, unele întâmplări semnalate, alte nesemnalate desigur. Am terminat facultatea, Chiţu a rupt orice legătură cu lumea pe care o cunosc, am fost la Rock la Mureş în 2007, primul festival serios la care am fost, apoi am fost la Sziget o lună mai târziu (link1, link2), prima oară când am ieşit din ţară. În 31 decembrie 2007 am încercat să mergem la Viena dar nu am reuşit să ajungem nici măcar la Budapesta, şoferul pierzând controlul vehiculului pe autostrada înzăpezită. A fost singurul meu revelion petrecut în Ungaria şi totodată singurul într-un spital. M-am combinat cu Christine şi nu, nu la cartelă (o glumă proastă şi acum când încă lumea ştie de reclamă), Andra (rockeritza din povestea de la rock la mureş) s-a mutat la Koln şi cu ocazia asta am ajuns şi altundeva decât în Ungaria. De la Koln am plecat spre Amsterdam (aici eram eu, Christine, Andra şi Sebi) unde am fumat Laughing Buddha sau cum s-o fi numit într-o cafenea şi apoi ne-am plimbat prin Red Light District unde fetele (sau să zic curvele???) se mişcau în vitrine iar lebedele numeroase (lebede lebede) se plimbau pe unul din nenumăratele canale din Amsterdam. Altceva... Alex e prin Cipru, Trifa a fost în China, Pinkie a fost în State, Chiţu a fost tocmai în Polonia. Eu am fost până în apropiere de Nurnberg să iau maşină, am fost la un festival de film la Cluj, şi acesta primul festival de film la care am fost (mai fusese un cenaclu de scurtmetraje sau reclame de la care am fugit dar nu cred că trebe numărat). Vara asta am mai fost o dată la Sziget şi de acolo am mers prin Slovenia (am fumat ţigări mentolate în Maribor) spre Veneţia. Am făcut baie în mare la Jesolo (prima oară când am făcut baie conştient în mare, deşi cineva ar putea dezbate că la patru ani eram mai conştient decât acum), apoi am făcut baie la Balaton şi ne-am întors. Cred că a fost o recapitulare suficientă dar nu necesară. Întrebare în afara concursului: Vi-l mai aduceţi aminte pe Lipovan?

Pentru ca articolul să fie unul circular vreau să readuc în discuţie burta de la început, burta mea. De câteva săptămâni merg la sală pentru a o păstra în dimensiuni rezonabile. Am fost şi sâmbătă la sală şi cred că în acea zi s-a căsătorit Pap. Nu l-am văzut. Aş vrea să îl văd pe Chiţu când se căsătoreşte totuşi. Măcar o secundă. Dar cum am mai spus, Chiţu pare că a rupt orice legătură cu lumea cunoscută.

Un articol 200 masiv. Articolul 100 a fost cam scurt dar închei în acelaşi spirit.

Aştept comentarii.
and you can also mock me!

Tess d'Urberville, de Thomas Hardy

O carte care mi-a plăcut destul de mult. Am terminat-o cam acum două săptămâni şi de atunci am mai terminat o carte, însă toate la timpul lor.

Tess mi-a adus aminte, într-o oarece măsură, de Doamna Bovary şi, mai ales de Roşu şi negru. Desfăşurarea relaţiilor din acele vremuri are farmecul ei.

Tess Durbeyfield face parte dintr-o familie săracă care descoperă chiar de la începutul cărţii că de fapt se trage dintr-o familie nobilă, d'Urberville. Desigur că asta nu îi ajută foarte mult însă e o hrană sufletească pentru tatăl ei. Când le moare calul, o resursă importantă a famliei, Tess se lasă convinsă să meargă la familia d'Urberville la câteva mile depărtare, o familie bogată care s-ar putea îndupleca să îşi ajute rudele mai sărace.

Înainte de această decizie care se va dovedi a avea o grămadă de consecinţe, are loc o scenă asemănătoare cu cea din Ciuleandra, cartea lui Liviu Rebreanu. La un dans al fetelor din sat, cu ocazia nu ştiu cărei sărbători, un tânăr străin se decide să li se alăture. Este pus în situaţia de a-şi alege ca parteneră de dans pe oricare dintre fete. Alege o fată la întâmplare şi abia la sfârşitul dansului, când pleacă o observă pe Tess. Deşi se gândeşte de câteva ori să se întoarcă tânărul îşi continuă drumul încercând să îşi ajungă din urmă tovarăşii de călătorie, Tess rămânând privindu-l până ce umbra acestui dispare în depărtare.

Nu vreau să dezvălui mai multe din ce se petrece în carte, aceste întâmplări au suficiente repercusiuni în desfăşurarea celorlalte evenimente.

Finalul cărţii, fără să îl dezvălui desigur, a fost excelent, mult mai bun decât mi-aş fi imaginat în timp ce citeam. Aveam impresia unei cărţi bune care se va termina nereuşit. Cât de mult m-am înşelat, dar doar în ce priveşte finalul.

Recomand.

Boicot

Nu m-am prezentat la duelul din fiecare vineri în semn de protest faţă de un articol fără gust, un articol în care cel mai bun lucru a fost o referire la tenis. Permanenta deziluzie, un titlu potrivit până la urmă, nici măcar nu e despre Ronaldinho. L-am tot îndemnat pe maestru să renunţe la tenis şi să scrie despre fotbal, dar nu despre acest fotbal despre care a scris el joia trecută. Evident îi dau dreptate în privinţa faptului că ar fi de prost gust să îi luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu. Îndrăznesc chiar să adaug că ar fi de prost gust să îl luăm la şuturi chiar pe Dan Petrescu nu doar pe băieţii lui.

Joia aceasta maestrul Cosaşu va scrie despre derby-ul din Manchester. Când mă gândesc că nu a scris nimic despre derby-ul din Milano, singurul oraş cu 2 câştigătoare de CL şi oraşul cu cele mai multe cupe ale campionilor, la egalitate cu Madridul, îmi vine un pic să îl tai de unde vreau eu pe maestru, dar apoi îmi trece şi îmi pare rău.

* Articolul lui Cosaşu pe care l-am boicotat e aici. Duelul se reia vinerea ce vine.

Lapte de mamă, de Edward St. Aubyn

Tocmai ce am terminat această carte. Reiterez că ar trebui să citesc ceva mai mult.

E greu să găsesc cuvinte despre o carte care nici nu mi-a plăcut prea mult, nici nu prea mi-a displăcut. Pot să spun că prima pagină m-a cam enervat, dar apoi pe parcurs a fost ok însă nu a avut un punct culminant iar finalul nu a adus nimic deosebit, aşa cum îmi place mie să aducă orice carte sau film.

În carte este vorba de încă o familie disfuncţională cum sunt atâtea, o familie din patria celor de la Monty Python. Pe scurt alcătuirea familiei în ordinea numerelor de pe tricouri, vorba celor mulţi, Sorin Hobana, Dumitru Graur, Ionel Stoica, Cristian Ţopescu sau, de ce nu, chiar a lui Ilie Dobre.

Soţul, Patrick Melrose, care este mereu nemulţumit şi nesatisfăcut, din cauza soţiei, mamei şi sau chiar a lui. Are mereu replici sarcastice la adresa tuturor, cochetează cu adulterul şi începe să bea destul de mult.
Soţia, Mary Melrose, este dedicată 24 de ore din 24 noului născut, pe toată durata cărţii, 3 sau 4 ani, apetitul ei sexual fiind inexistent. Mama lui Patrick lasă moştenire casa unei fundaţii şi îl enervează peste măsură pe fiul ei.
Copiii: Robert, copilul lor de 5 ani, din perspectiva căruia începe cartea pentru ca mai apoi să treaca la perspectiva adulţilor, pare a avea nişte gânduri neaşteptate pentru un copil. Thomas, noul născut, stă mereu cu mama lor şi foloseşte şi el nişte cuvinte neaşteptate când începe să vorbească, cum ar fi traducerea în franceză a mistreţului.

E a patra carte despre această familie, nu ştiu însă nimic despre primele trei.

LaserTag Bucureşti 2007

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am nimic nou de povestit continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost în Bucureşti la un team building IBM la LaserTag. De notat ultima frază puternic marcată de filmul cunoscut sub numele de 2046.

Microundele ucigaşe

Echipa noastră era formată iniţial din patru persoane, dar la al doilea meci am fost cinci (eram cei mai tari) . După ce Prunele Electrice, Lucky Strike, Viola, Milka sau Maşina de spălat trăieşte mai mult au fost propuse, ne-am intitulat Microundele ucigaşe (în poză).

Primul meci a fost frumos. Happiness and loneliness… I kill you with za laser… Loneliness kills my work… I got killed by za lasers… Loneliness kills my world… Dj Tomcraft ăsta o fost şi la Periam Port. Cert e că i-am nimicit (eram cei mai tari), eu jucând un rol nesemnificativ.

Al doilea meci a fost ok. A fost şi ultimul. Ăştia erau mai experimentaţi (noi eram cei mai tari) ceea ce ar putea insemna că noi, Microundele Ucigaşe, ne-am distrat mai bine, judecând după descensiunea atmosferei din battlefield. Muzica de afară a fost simţitor mai bună, am avut Carlsberg pe voucher, sună prost dar să tot fie, and we had cookies.

Who won the so called Intelligent Battle Mission? Irrelevant.

If someone would ask me why I left the Intelligent Battle Mission, like Intelligent Battle Mission was some sort of year you get out of using a futuristic train, I would want to laugh like a god.

Filme de început de septembrie

Săptămâna asta nu am văzut decât două filme, în rest am văzut sau revăzut multe episoade din 30 Rock precum şi două episoade din sezonul nou din Monk.

Ghosts of Girlfriends Past (2009) - o abordare "modernă" la A Christmas Carol a lui Dickens, o altă comedie romantică a lui Matthew, nu cea mai bună a lui. Pe vremuri când avea roluri mai minore, apărea în filme mult mai bune, A Time to Kill, Contact sau Amistad fiind filme care ar trebui văzute de toată lumea. Un rol bun în Ghosts of Girlfriends Past îl are Michael Douglas pe care nu l-am mai văzut de multă vreme. Nota 6-7.

Monsters vs. Aliens - o animaţie-comedie bunicică şi un film plăcut de urmărit dar ar fi putut fi mult mai mult. Nota 7-8.

Despre "naţională" şi alte stele

Nu mă pot abţine, chiar dacă voi apărea plicticos, să nu observ o asemănare, tristă de tot, între România şi Milan. În vremurile bune ar fi fost o laudă cum nu se poate mai mare însă acele vremuri s-au dus încet. Sau să se fi dus brusc din ziua în care Ambrosini cânta cu bucurie "Lo scudetto metilo" ştiind că are asigurat un loc de titular?

Mă gândesc serios că şi Poli e în aceiaşi situaţie, în mare pentru că văd în Gigel Bucur un Pato mai bătrân, dar îndepărtez această previziune, care se prea poate să nu fie pe placul răţoiului.

Cu un mijloc care nu e în stare să ţină mingea şi un atacant care are nevoie să o primească în faţa porţii goale lucrurile vor sta foarte prost şi de acum încolo. Cum zicea Ancelotti când a vorbit prima oară cu Abramovici despre mijlocul lui Chelsea: "avem nevoie de mai multa calitate". Asta când acolo sunt Lampard, Ballack, Essien, Deco, Malouda, Joe Cole, Obi Mikel. Acum nu ştiu cât ştie Mikel dar mă gândesc că ţine mai bine de minge decât Tibi Ghioane al nostru. Ceilalţi mijlocaşi ai englezilor nu am nici o îndoială că se descurcă mai bine. Dar nu e nici o tragedie că Chelsea are un mijloc mai bun. Tragic e că Austria are un mijloc mai bun. Tragic e că Siena pare în multe cazuri să aibă un mijloc mai bun decât Milan chiar şi când Codrea e pe teren.

Sunt o grămadă de tragedii dar printre ele şi o comedie, o comedie neagră dacă se poate spune aşa, ca de obicei legată de transferuri. Se spune că Milan pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva. Ar fi putut la fel de bine să spună că Marian Iancu pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva.

Dar sunt şi lucruri mai puţin triste. Ancelotti, inventatorul pomului de crăciun proaspăt revenit la romb, i-a transmis lui Pato: "See you in Madrid". Dar parcă şi aste e tot trist nu-i aşa?

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot

The Day Before LaserTag Bucureşti 2007

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost prima zi prin Bucureşti unde am ajuns cu ocazia unui team building IBM la LaserTag.

Solilocviu

De câte ori te-ai jucat cu laserele? De câteva ori m-am jucat cu laserele. Dar nu din prima zi. În prima zi m-am trezit devreme cu o pleşkaviţa la pachet pe masă, luată cu o seară înainte. Da aşa s-a întamplat, cu toate că nu îmi aduc prea bine aminte, pesemne mă calomniase cineva în dimineaţa aceea. Pesemne. Zău.

Am luat pleşkaviţa la pachet şi am făcut-o pachet într-unul din ghiozdane (să fie oare cel cu ciocolata cu alune? aş paria că nu). Era frig iar eu eram îmbracat, îmi place când se întâmplă, gol ar fi fost cu totul altfel.

În tren era ceva mai cald şi urma, fără să ştiu, să învăţ un joc cu chibrite, jocul marinarilor din Arai, hmm dar nu se poate să se fi numit aşa nu? Acelaşi bărbat mai în vârstă decât mine, eu fiind tânăr atunci (la dracu!), a încercat să imi explice şi cum să interconectez 6 cilindri între ei. Nu am înţeles prea bine problema, aveam un gât ce necesita masaj, atenţia unui copil de 6 ani (cineva fusese în Irak astă vară), o pleşkaviţa la pachet într-unul din ghiozdane şi ciocolată cu alune în celălalt. Aveam multe iar aproape bătrânul a renunţat căci fără să fi făcut nimic se pomeni undeva prin Oltenia.

Ar mai fi Palatul Viselor şi Solilocvii, orice ar însemna. Dunărea şi decorul din jurul ei printre pagini. Uitasem de solilocviu, dar acum că mi-am amintit, am un titlu. Am şi un exemplu. Iona. Am şi cognomenul celei care citea Solilocvii. Pesemne că aş fi fost un marinar mai bun decât ea. (Still, she probably would’ve had more fun sailing.), (Sile, Dan cântaţi ceva?).

Nu te-ai jucat cu laserele în prima zi? Nu m-am jucat cu laserele în prima zi. La început am fost cu trenul, Palatul viselor, apoi am fost printr-un parc cu rezonanţă maghiară pentru că nu am rezistat în apartament, Dictatorul şi hamacul (Daniel Pennac da), iar apoi, în apartament căci se făcuse frig de-a dreptul (revoltător!), Poarta păcii celeste (o tipă, Shana Sa).

P.S. Pleşkaviţa (cu pulpe de pui rece) am mâncat-o după o călătorie cu metroul. Undeva pe lângă Cora. Cora era numele surorii personajului feminin important dintr-o povestire ce vroiam s-o scriu şi se desfăşura prin Lugoj. Şi cineva mi-a spus că e patetic să copiezi un corp…

My August Movie Awards

Best movie:
Field of Dreams (1989) - De mult nu mai văzusem un film care să mă impresioneze aşa de mult. If you build it he will come. Asta îi spune o voce lui Kevin Costner şi acesta construieşte un teren de baseball punându-şi în pericol chiar locuinţa. Dar lucruri ciudate încep să se întâmple, chiar mai ciudate decât vocea. Avea o soţie foarte de treabă Kevin Costner. Nota 9.

Best drama:
Shattered Glass (2003) - Hayden Christensen (the young Darth Vader) este un tânăr jurnalist care merge prea departe doar pentru a scrie ceva interesant. O poveste reală. Nota 8.

Best horror:
The Thing (1982) - Kurt Russel se luptă cu the Thing într-un film de John Carpenter. But what is the Thing? It is a shape-shifting alien found in Antarctica that assumes the appearance of the people that it kills. Nota 8-9.

Best comedy:
The Hangover (2009) - A very fun movie to see. După o petrecere a burlacilor unul dintre tipi, chiar viitorul soţ, este pierdut. Nimeni nu îşi mai aminteşte ce s-a întamplat. Dar vai, câte s-au mai întâmplat. Pomenesc doar tigrul lui Mike Tyson. Nota 8.

Best documentary:
March of the Penguins (2005) - Nu îmi găsesc cuvintele aici. Nota 9.

Alte filme care merită menţionate, pozitiv: Defiance, Angels & Demons, Noel, Death at a Funeral, Talladega Nights, 12 Angry Men (şi originalul şi variante pt TV din 1997), Penelope, etc

Filmul care m-a dezamagit: Terminator 4: Salvation

Cel mai prost film: Delgo

Notă: Am luat în considerare cele aproximativ 40 de filme, filme văzute între mijlocul lui iulie şi azi.

Sziget 2007 (2)

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. A doua şi ultima povestire de la Sziget 2007, referitoare la ultima zi a festivalului. Despre cum a fost în acest an la Sziget, poate curând.

1408

Aveam un sentiment ciudat. Nici măcar nu aveam poftă de pui uriaş, o stare de pustnic în vârtejul de oameni, măcar necunoscuţi, atât puteam face, dar mai mulţi ca oricând. Fără vodkă azi, azi nu vreau nimic, azi nu, azi doar aştept să treacă.

Pe alee, dimineaţă sau după amiază, sau mai târziu, atemporal, era în vârtejul de oameni. Hey, hey am spus. Hello. I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut cu mâna contrariată. Nici unul dintre noi nu s-a oprit din mers. Azi vor cânta ucigaşii. Oare ce au ucis? Mai avem timp de ucis. Mai avem timp de un cola.

Abatere: bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

Explicaţie: 6 zile am repetat asta, pe toate intonaţiile greşite. Tool au cântat ieri, cândva, demult… Nu au cântat asta, doar “i know the pieces fit cause i watched them fall away”, dar “i know the pieces fit”.

Aşteptam nimicul cu răbdarea arcuită, arcuită cum doar Ziyi se poate arcui. Ce mai era de făcut, nişte ucigaşi, bere, terasă, şi apoi… apoi acasă. Hausen careva? But isn’t hausen a town’s name? lol. Vergogna.

Noaptea am băut prea multă bere. “How did you enjoyed the festival?”, “what do you think about romania entering the european union?”, “is everything alright?”… Să încerc şi eu măcar în ultima seară mi-am zis… “what country are you from? hungary? oh fuck!”

E posibil să fi şi fumat, adică cel puţin am tuşit. Dar ce observ când intru în cort, piept de pui, uriaş şi rece. Bine bine nu era pui uriaş dar era rece. Nu am tuşit de la pui, l-am mâncat fără oase, ca pe porc.

Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa. Am adormit şi m-am trezit cu zidul cortului pe obrazul meu, între noi fiind doar barbă şi transpiraţie. Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa.

Bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

p.s. pe terasă au pus Muse, Toxicity, Placebo şi Guano Apes, Rancid şi chiar şi Mando Diao, dar pe scenă tool nu au vrut Aenema. Nu le înţeleg videoclipul dar melodia e… care înţelege videoclipul?