Și te întorci acasă de la lucru sau de oriunde și te crezi obosit, căci ce treabă ai făcut, și abia aștepți să îți bagi mașina în curte și să intri în casă. Și trebuie să aștepți după el pentru că trage de timp cât poate, pentru că e tot timpul ce îl are cu tine. Și el încearcă. Încearcă. Și tu îl strigi. Și el te evită. Dar întotdeauna se întoarce. Dacă întârzie prea mult te cheamă să îi deschizi. Și tu revii. Când îl auzi, căci ce știi tu când nu îl auzi... Dacă uiți îți spui că ai uitat nu că ești rău. Ce să îți spui. Ca într-o dimineață când nu îl aștepți să revină în curte. O să îi deschidă altcineva, se descurcă el... De parcă îi place să îi deschidă altcineva. De parcă zăbovește pentru că vrea să îi deschidă altcineva. Căci îi place să îl aștepți. Să stai cu el. Și îți spui că îți vei face timp. Cândva. Îți vei face. Da... îți vei face...Și acum îți toți repeți... Dar el trebuie să știe. El trebuie să fi știut toate astea. Trebuie să fi știut. Trebuie să fi fost mai deștept decât tine căci își făcea mereu timp pentru tine. Și e numai vina ta dacă ai dubii dacă a știut că l-ai iubit.
Of Johnnny... Cel mai tare câine dintotdeauna...
