30 Rock Is Back and Rocks

Season 5 just started last week and Alec Baldwin is on fire. Just a few quotes from Jack Donaghy in episode1 season 5:

It was so warm you could pick fully cooked lobsters out of the water.

No more making love on the beach surrounded by a privacy circle of English-trained butlers.

The Harry Potter theme park is a huge hit with both anglophiles and pedophiles. The movie division has a James Cameron movie the whole world will see, whether they like it or not.
 
A middle-aged woman saying "dude stuff"... is that on my sadness scavenger hunt? Why, yes, it is.

Personality

more on www.dilbert.com

Curriculum vitae

- Ştii Bolkvadze, lucrez la CV-ul acesta de atâta vreme şi încă e prea subţire. Mă simt nevoit să îl burţesc. Ce îmi recomanzi?
(Bolkvadze cercetează atent fiţuica pe care stătea scris cu litere mari, STANKEVICIUS)
- Ai putea scrie magistrala CAN.
- CAN!?!? Dar nici nu ştiu ce e Bolkvadze. Nici nu ştiu ce e şi nici măcar unde să o pun nu ştiu...
- Nici eu nu ştiu. Fii liniştit Stankevicius, nimeni nu ştie şi se poate pune oriunde, asta e minunăţia... Hmm... (tot cercetând) Dar tot e prea subţire, tot ar mai trebui ceva...
- Şi mai ce Bolkvadze? Şi mai ce? Dacă zici tu că nu e destul... 
(Bolkvadze gândeşte)
- Experienţa profesională e cam subţire. Acolo ar mai fi loc de adăugat.
- Exact gândul meu Bolkvadze, exact. Dar ce?
- Ai putea spune că ai lucrat la Lucy & Tomy
- Aş putea Bolkvadze. Aş putea nu-i aşa?
- Sigur că ai putea Stankevicius. Lucinivicius şi Tomilivicius sunt copiii mei.

Movie night stories (III)

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the last meeting. The single reasonable gathering. First gathering here, second gathering here. Final retrospection, before getting ready for reigniting the movie nights after the summer break.

The Date: 03.IV.2010

The Location: Castelul Regelui

The Time: 16:05
  * Time adjusted since the second gathering was better than the first. This way people didn't fall asleep too soon into the gathering. lol.
  
The Title: Outstanding Cinema

The Invitation:    
The third of its kind, this gathering is bound to be the greatest.

This time I have three more than ever carefully selected movies to keep the audience together for at least two of them. Westerns and dramas are out of the question, the audience is not (at least not yet) up for that.

So we'll have comedy at its finest, then proceed with films with a hint of comedy, and hopefully we'll be able to drop off comedy at one point but t...hat is not a must.

Three for Saturday, April 4th, double option for no. 3:

Plan 9 from Outer Space: A science fiction movie, made in 1959 by director Edward D. Wood Jr, that remained in the history as the worst movie ever made. Bela Lugosi died during the shooting of this film. Bela Lugosi is the actor who played Dracula in the first Dracula movie, back in 1931.

Ed Wood: A movie by Tim Burton (Edward Scissorhands, Big Fish, Sweeney Todd) with Johnny Deep about maybe the worst movie maker of all time, Edward D. Wood Jr. It takes something special to be considered the worst director of all time. We'll have a clue about that after seeing Plan 9 from Outer Space I assume.

After these movies we can go two ways:
1. The Party: A classic comedy from 1968 with Peter Sellers (Inspector Clouseau in the original Pink Panther movies) as Hrundi V. Bakshi, who gets invited to a party instead of getting fired after causing chaos on the movie set. And the chaos continues like in a good Caragiale play I might say. So they say.
2. A Fish Called Wanda: John Cleese (the tall guy from Monty Python) got a nomination for this script in 1988. This should be enough as reference. The director got also a nominee, it seams to me like a fun movie. We'll see!

Seen or not seen, the movies are worth rewatching.

I await you. The king awaits you. The kingdom awaits you. Bla bla bla.
* Since the guests never cast their vote, I again chose the movies. And I have to correct myself, Bela Lugosi actually died before Plan 9. Ed Wood had some footage of him which he used  for a small part and the rest of the character was played by a man that covers his face the entire movie. It is really something you wouldn't believe is possible. Like an alien invasion for that matter.

The Guests: Dan, Sile, Marce, Max, Trifa, Liuda.

The Outcome: We watched The Party first, since the usually late guest announced his lateness. We all had to be there to watch the worst movie of all time. Incredible movie. Then we watched Ed Wood, and we saw how that all happened. With long pauses between movies we managed to not interrupt any of the films. It all went well and we even passed midnight. So these was all three gathering. It is now time to setup another one. Soon... I am open to ideas, but not wide open.

Serialele

Lie to me, singurul serial pe care îl urmăresc şi rulează vara, are season finale pe 13 septembrie.Bună melodia de la intro. Monk s-a gătat.

Celelalte seriale revin după cum urmează, în ordine cronologică,

House M.D. - 20 septembrie
How I Met Your Mother- 20 septembrie
Glee - 21 septmebrie
şi, drums, drums and more drums,
30 Rock - 23 septembrie

Nu mai e mult. Până atunci am timp să mă gândesc dacă să mă apuc de Modern Family şi Doctor Who. Restul mai vedem, parcă mai erau câteva.

Peninsula 2010

La Peninsula am plecat cu Fordul, de dimineaţă şi am făcut 11 ore până la Târgu Mureş.


Drumul
Am ratat centura Lugojului dar până la Deva drumul a fost lin, ceilalţi pasageri consumând, pe nerăsuflate, o sticlă uşor răsuflată de 2l de bere rămasă de la Trei Ape. La Deva am studiat harta şi ei s-au aprovizionat cu două sticle de vin, sticle deschise abia în Sibiu, după ciorbă, sensibil multe ore mai târziu, Sebeşul fiind înconjurat de ambuteiaje. În Sibiu doar am trecut puţin prin centru, am mâncat, am căutat prin tomberoane şi am încercat de câteva ori să ieşim spre Mediaş, când drumul ne vroia tot spre Deva. Până la Mediaş pasagerii se simţeau iar bine şi sticlele erau goale. Din cele două opţiuni, Târnăveni şi Sighişoara, am luat-o spre Sighişoara, drumul mai lung către Târgu Mureş, totul în necunoştinţă de cauză ca şi până atunci.

Festivalul
Am intrat in incintă pe înserate şi am pus corturile pe întuneric. Am mai prins ceva din Ska-P, iar Therapy au fost, cum să zic, aşa... cumva de proastă calitate. Faceţi click cu încredere pe linkuri, sunt înregistrări chiar de la Peninsula, majoritatea, ce am putut şi eu găsi pe all mighty youtube. La cortul de house era Mark Knight iar la o terasă era muzică bună. Am alternat între ele, iar pe finalul serii l-am văzut şi DJ Adrian Eftimie, puţin şi neimpresionant. Cineva a stat pe un taur nărăvaş 10 secunde dar dacă ar fi stat 100 ar fi primit 6 minute de karting.  Restul stabilisem să facem un duel de rodeo zilele ce urmau, dar taurul nu s-a mai găsit într-o locaţie care să ne mai stea în cale tot restul festivalului. Am ajuns să dorm în maşină pentru că în cortul meu a dormit o persoană dintr-o ţară baltică ce nu are graniţă cu Belarus. Estonia ţara, Ave numele fetei.

Ştrandul gratuit, cu mai multe bazine, l-am descoperit abia a doua zi, o oază în deşert, un desert după o halcă de carne, o minunăţie ce mai. A treia zi am dormit acolo, o oră-două la prânz, pe iarbă la umbra unor copaci, undeva în fundul ştrandului, unde se dormea mai cu spor. Duşurile de la ştrand erau la fel de reci ca şi duşurile din zona de camping, dar apa din bazine, apa din bazine era plăcută. Doi oameni pe care îi cunosc au făcut şi bungee jumping, de pe o macara de 50 de metri, şi deşi ambii vroiau să sară ziua pentru a admira peisajul nici unul nu a mai admirat nimic când s-a văzut acolo sus. Au preferat să privească tot cerul, dar cu 50 de metri mai aproape de el. Se puteau practica şi sporturi dar noi am cerut doar ping pong şi volei pe nisip, voleiul (accentul se pune pe cealaltă silabă, cumva ca şi în poneiul) fiindu-ne refuzat. Inutil să mai spun că prima limbă în care te aborda cineva (din echipa festivalului) era maghiara. Util a fost că ştiau toţi şi română şi pot doar să sper că vorbeau ungureşte la fel de prost ca şi româna.

A doua zi dimineaţa ni s-au mai alăturat 5 persoane, 2 fete cu un cort, şi 3 tipi cu nici un cort ce dormeau la o pensiune. Unul din ei s-a vopsit pe faţă în ultima zi a festivalui. Ei beau whisky, dar noi nu, noi am ales varianta ieftină la tărie, ginul. Direcţia 5 nu a avut spectatori, Parov Stelar au fost faini, The Rasmus ok, unora le-a plăcut mai mult decât altora. Gorillaz Sound System au fost chiar buni. După, mai era timp până la Şuie, neam dus să golim ginul ăla de care v-am mai vorbit, ginul păstrat la maşină, la 5 minute de festival. L-am prins puţin pe Fedde Le Grand şi apoi Şuie Paparude. Ăştia cântau în cortul de house (imagini în linkuri), care la ora aceea, 3 şi ceva, era plin ochi, şi era o căldură ca într-un cuptor, deşi era sfârşitul lui august şi nicidecum luna lui cuptor. Până la urmă parcă am rămas doar trei şi de la Şuie am mers la terasa cu muzică bună şi apoi am jucat fussball (nu ştiu cum se scrie, or mai fi variante) în timp ce stropitori de gazon mă stropeau pe mine, pe spate, în timp ce luam bătaie. În cort a fost frig vreo două ore şi apoi brusc foarte cald, că aşa-i în corturi, în corturile plasate pe un câmp deschis.

Am văzut că a fost bine cu ştrandul, cu ginul, aşa că a treia zi am procedat la fel. La ştrand am mâncat cu toţii o pizza saşă kai şi apoi am mers la magazinul din apropierea festivalului pt gin. În timp ce goleam sticla nu am fost la nici un concert. Era ora şapte când am stabilit că ne mai trebuie o sticlă şi am luat una. De acolo ţin minte că am fost la Europe la ora 9 dar de acolo nu mai ştiu. Omega parcă nu am văzut, şi nici la Tricky nu am fost. Parcă am mers la terasa faină, unde acum cântau Butterflies in my stomach, o trupă faină, ascultaţi link-ul şi vă provoc să căutaţi şi alte melodii. Am plecat să mănânc şi când m-am întors eram iarăşi doar trei. Ceilalţi au plecat la Hernan Cattaneo. La un moment dat eram iarăşi în maşină iar cd playerul mi-a mâncat bucăţi din două cd-uri în timp ce se vorbea despre vise. Ploua aşa că am plecat înapoi spre terasă la adăpostul unei umbrele de plajă albastre. Am mai stat puţin la terasă, fetele şi-au schimbat polarele, dar cei ce puneau muzică alternau muzica bună cu cea ungurească şi am plecat. Polarul roz e acum la altcineva. He, he, ghiciţi la cine e polarul roz?

Ultima zi a fost înnorat şi nu a fost cald în cort. Am dormit până la trei. Festin de somn. La şape au cântat Zdob şi Zdub, reuşit concert, ne tot îndemnau să facem un jump, m-am băgat în cateva moşeli destul de reuşite, eram prin zona steagului din dreapta scenei dacă vă uitaţi la clip. Până la Korn am mers la maşină să terminăm sticla de gin rămasă, nu mai am cumpărat alta. Ceilalţi au băut tot whisky. S-a mers la NOHA şi la cort şi am ajuns singur la Korn, nu i-am găsit pe restu. Au cântat fain Korn, şi nu au revenit pe scenă, cum făcuse şi Tool, ce vremuri. Apoi am mers la Above & Beyond în timp ce alţii au mers la Dub FX. După era deja frig, cineva dormea în maşină pentru că la 5 trebuia să ia un taxi către aeroport pentru a prinde un avion spre Bucureşti. He, he, ghiciţi cine a zburat cu Korn la Bucureşti? Am mai jucat fussball, ne-au făcut praf nişte oameni ce păreau localnici. Eram iarăşi trei, am mai stat puţin în frig şi apoi am zis să îi punem capăt distracţiei.

Întoarcerea
Am plecat pe la 10 jumate din Târgu Mureş. Parcă înainte de 5 eram la Ana Lugojana şi mâncam ciorbe de burtă sau ciorbă de văcuţă, depinde la care din cei ce mâncam vreau să fac referire. După încă o oră eram acasă cu două etichete de gin lipite pe maşină în jurul rezervorului şi mă chinuiam să ghicesc cine zburase cu Korn la Bucureşti în acea dimineaţă.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi ţări baltice, durata drumurilor, etc.

Ce se mai întâmplă pe San Siro

San Siro nu se umple doar pentru Derby della Madonnina şi coregrafii spectaculoase.

Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.

Trei Ape şi un munte

Mergeam la Văliug cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra. Fiindcă în apropiere de Chizdia, la ieşirea din Brestovăţ, cu câteva zile înainte, Dan se accidentase, bicicleta mea era deasupra în timp ce a lui rămăsese acasă. Tot acasă rămăseseră şi micii mei.

Celelalte două maşini cu care mergeam la lac ajunseseră ceva mai devreme. Una din ele, cea cu Trifa, a pornit spre Trei Ape, negăsind loc bun de pus cortul la Văliug. Cealaltă maşină, plină de necunoscuţi, ne-a aşteptat. Eu şi Dan am făcut o baie cum am ajuns. Apoi Max şi Liuda şi-au luat bicicletele şi am pornit spre Trei Ape cu toţii, două maşini şi două biciclete. După ce am ocolit lacul, ne-am pus corturile în apropiere de baraj, pe un deal. Moldovenii (cei cu bicicletele) au ajuns şi ei după câteva ore, să fie în jur de 20 de km, din care mai mulţi în urcare? Să fie. Din boxele casetofonului se auzea Immortal Technique.

Nimeni nu a vrut să bea decât bere pe lumină. Am făcut o tură cu Dan până la un ponton (ceilalţi s-au dus abia mai târziu), distanţa de mal neputând fi determinată. Sile nu era cu noi. Să fi fost măcar 200 de metri. Se sărea fain de pe el. Am jucat cărţi la barul cu bere la preţ de complex şi seminţe aduse de acasă de o prietenă de-a unei verişoare de-a lui Dan, fostă colegă de facultate cu Max şi cine mai ştie cu câţi alţii. Adevărul e că dacă faci două facultăţi ai mai mulţi foşti colegi de faculate. Grătarul a fost obişnuit. Focul la fel.

O vodcă adusă din Moldova, republica, purificată de şase sau şapte ori în tot felul de cristale, era pregătită când s-a lăsat întunericul. Oamenii din jurul focului consumau vin. Deşi nu păreau foarte înclinaţi spre vodcă, cele 2 pahare micuţe din sticlă şi siropul plasat pe fundul lor înainte de fiecare vodcă, i-a mai îmbunat. Doi oameni au testat-o şi seacă. S-a băut toată foarte repede. La fel şi prima ţuică, ceva mai slabă şi fără aromă de diluant. Cea de-a doua, cu aromă de diluant nu a avut atâta trecere, a avut trecere zero. În jurul focului (poza nu e cea mai bună, doară eu am făcut-o), se făceau încercări de combinaţii chiar şi cu cărţile de chimie lăsate acasă, nu se vroia datul cu băţul în baltă, ţările baltice nefiind reprezentate, înfrigurări şi încălziri, bancuri bune şi bancuri proaste, la care s-a râs sau nu s-a râs independent de calitatea lor. Codruţa, prietena Roxanei, vara lui Dan, a recomandat bancul cu ţiganii la divorţ, ca link, fără să ni-l spună. Am învăţat cuvinte noi, jăregai (jar), răgace (rădaşcă), cuvinte olteneşti, cuvinte pe care le-am repetat în exces. Max se învârtea de colo colo, şi în timp ce aduna lemne conversaţia stagna. Se apropie şi, într-un moment de linişte, în timp ce arunca grămada de crengi din braţe-i spune ceva de genul: Dragostea-i ca focul. Dacă nu pui băţul se stinge.

A doua zi am făcut gulaş, apreciat de nota 9 de singura persoană care l-a notat, două ceaune, folosind acelaşi ceaun, pe rând. Oameni s-au plimbat cu bărcile, majoritatea. Când al doilea ceaun de gulaş era gata am pornit, moldovenii şi cu mine, spre Semenic. Am aflat apoi cu stupoare că jumătate din el a fost deşertată undeva pe acel deal în loc de burţile noastre sau ale altora. Liuda avea ceva probleme la genunchi şi a renunţat la căţărarea pe Semenic, rămânând pe drumul Trei Ape - Văliug, unde se porneşte cel spre Semenic. Indicatorul arăta ca mai erau 6 km, dar să fi fost ceva mai mulţi, i-am parcurs cu Max în puţin mai mult de o oră. Singur poate ar fi ajuns mai repede, dar oricum în vârf pare şi el destul de obosit nu? Am fost silit să îmi fac nevoile undeva pe traseu, vârful părea undeva prea departe. Coborârea în schimb a durat sub 10 minute, dacă nu chiar mai puţin. De acolo am continuat, cu Liuda cu tot, tot pe biciclete până în centrul Reşiţei. Codruţa, relocată în maşina lui Dan pe durata coborârii, i-a reproşat acestuia folosirea greşită a ambreiajului. Pentru noi, cei fără ambreiaj, a fost un festin de coborâre, cu excepţia a 2-3 km de căţărare în care Liuda a suduit mai mulţi oameni, incluzându-i pe cei prezenţi şi cei absenţi deopotrivă. Abia în apropiere de Reşiţa era să o calce cineva. 


Mergeam acasă cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi folosirea greşită ambreiajului, puţina băutură, plasarea corturilor pe un deal, etc.