Pages

Friday, December 2, 2016

Lovitura fatală

Lovitura fatală nu a venit. Mai târziu și
-ar fi dorit să-i fi venit, dar, bineînțeles, era deja prea târziu.

Totul a început firesc, ca în orice după amiază plăcută, cu un nemaipomenit pui de somn. L-a luat pe nerăsuflate de cum s-a tolănit în pat.

Dar, ca orice pui de somn, a fost scurt, cu vise trecătoare ca și el. Pe urmă se pomeni din nou în capul oaselor cu toată neliniștea de adineaori și, pe deasupra, murdar din cap până-n picioare cu funingine și cine mai știe,  dracu știe, ce. Ar fi vrut să își aducă aminte, numai Dumnezeu știe cât ar fi vrut să își aducă aminte, dar atât de doritul pui de somn în loc să îi șteargă neliniștea, sau măcar sa i-o aline un pic, i-a încețoșat doar amintirile. Cu toate astea nu l-a regretat. Nu regreta niciodată un pui de somn. Se gândea că avea oricum suficiente regrete, și prea putine bucurii, dacă mi-e îngăduit să adaug, deși el nu ar fi recunoscut asta niciodată. 

Să se spele îi era lene, mai ales că ii era foame. Știind că oricum trebuia să le facă pe amândouă se repezi la frigider ca un flămând, lăsând nespălatul să se îmbăieze cu burta plină puțin mai tarziu.

Și dormit, și mâncat, și curat, s-ar fi părut că totul îi merge ca pe roate eroului nostru, dar neliniștea era acolo și duelul tot avea să vină. 

Era un laș și nu îi era frică s-o arate dar, vrând nevrând, o iubea, și tot vrând nevrând se trezi în situația asta, când  cel mai mult ar fi vrut să se trezească dintr-un pui de somn, sau să ia, da, mai ales să ia, unul.

Nu era pregatit. Oricine cu o minte, sau măcar o inimă, ar fi de acord. Nici el nu știa ce îi tine lașitatea subjugată.

Se pomeni pe câmp îmbrăcat ridicol. În cămașă maro și  pantaloni verzi. Ar fi trebuit să vedeți multimea. Nimeni nu știa ce caută acolo.

Încurcase iar, Doamne, pentru a câta oară,  locul duelului.  Lașitatea nu îl lăsase baltă,  îi era încă prietenul lui cel bun.

Se întoarse acasă. Seara va dormi, după ce va fi mâncat, iar apoi va dejuna după ce se va fi trezit. Fără rost, își zise amestecând ouăle pentru a face omleta perfectă. 

Monday, October 24, 2016

Lecturile mi-au lipsit

Citisem recent o notă la o povestire de Mrozek, cu ocazia citirii povestirii, o notă de-a mea, la un articol de-al meu, chiar de aici, de pe acest blog lăsat de izbeliște: "A trecut încă o săptămână în care nu am citit nimic, nu am început nici o carte, darămite să termin una". 

Cât de multe s-au schimbat din iunie 2009. Cum s-a... cum naiba s-a întâmplat? Nici nu mai știu cât citeam, dar chiar și în perioadele proaste (sau fericite) cred că tot dădeam gata o carte pe lună. Măcar o carte pe lună. Nu mi-a picat bine să citesc nota aia, mai ales pusă alături de minunata povestire a lui Mrozek.

L-am găsit pe Nabokov uitat într-un colț pe etajeră (Regal pe germană, un nume bun pentru locul unde îți ții cărțile). L-am luat și l-am citit. Glorie, numele cărții. Stilul a fost bun, nici nu m-aș fi așteptat la mai puțin de la Nabokov, dar cam atât. 

Apoi l-am luat pe Balzac. Moș Goriot. Asta a mers mult mai bine. Sărmanul Moș Goriot. Mi-a plăcut și a fost ce aveam nevoie. Se povestea frumos în secolul 19.

Știam că mai am o carte de-a lui Nabokov pe undeva. A urmat Invitație la eșafod. Oricât ar da-o Nabokov în altă parte, pentru că se pare că nu se știau și nu se citeau, tot aduce a Kafka. Îmi place Kafka, mi-a plăcut și asta, versatil Nabokov. Trebe să mă uit și peste cărțile lui mai celebre.

Și cum pofta vine mâncând, F. Scott Fitzgerald era la rând. Marele Gatsby a fost foarte bună și, deși nu mă așteptam la ceva peste ea de la prima lui carte, Dincoace de paradis, am fost oarecum dezamăgit. El era după facultate, după război, se învârteau multe în capul lui, iar eu... eu am cam lăsat-o mai moale, așa cum v-am mai zis. Parcă m-a făcut să mă simt și mai prost decât nota mea, dar el e Fitzgerald, eu sunt eu.


Dar cum pauza a fost mare trebe să amintesc două cărți mari, uriașe. Cred că anul trecut a fost 1984, v-o recomand, cu mare căldură. Tot anul trecut, sau poate s-a revărsat și peste anul ăsta, a fost Moby Dick. Mi-a luat mult. Cred că dacă nu ar fi încercat să facă și o clasificare zoologică a balenelor ar fi fost ceva mai bine.

Sper că seceta s-a terminat.

Tuesday, September 27, 2016

Wednesday, June 29, 2016

Football goes its own way

Among other facts,

Football in England: With over 40,000 association football clubs, England has more clubs involved in the code than any other country

Football in Iceland: There are 20,000 players (men and women) registered at clubs.

Euro 2016: England - Iceland 1 -2

Wiki links:
https://en.wikipedia.org/wiki/Football_in_England
https://en.wikipedia.org/wiki/Football_in_Iceland

Thursday, April 7, 2016

Good old Tool!

Am dat iarăși peste Tool. Nici nu mai știu cum de m-am îndepărtat de ei. Altfel se scria blogul când se asculta Tool. Iată cântecul care a dat titlul. Și, dacă nu ați învățat încă, learn to swim e întotdeauna un sfat bun.


Friday, February 19, 2016

Grozăvie

Ascultând muzică, îmi aduc aminte de blog, de parcă în niște vremuri, de mult apuse, ar fi fost fain, sau măcar interactiv, să scriu aici. Și mai ales să ascult Nightwish, când nu îmi aduc aminte sa îi fi ascultat la vremea lor. NIN cu we're in this together da. Oh da. Ce melodie.

Și ce nostalgie. Doar pentru vremuri trecute când mă gândeam la alte vremuri trecute. Tot cu nostalgie. De fiecare dată crezând, sau sperând, după caz, sau după timp, că atunci, sau cândva, a fost sau va fi bine. Niciodată este. Sau măcar aproape niciodată acum. Căci cine, pardon, cine dracu scrie lucruri când viața e frumoasă.  Și totuși e. Viața e frumoasă. Ce grozăvie.