Pages

Friday, May 29, 2009

Naşul

A mai trecut o finală. Mă cam obişnuisem să îl văd pe Ancelotti din doi în doi ani dar anul acesta a lipsit şi nu oriunde, ci tocmai la Roma, oraşul care îi place atât de mult. Îi plăcea mult lui Ancelotti în liga campionilor, dovadă şi titlul autobiografiei sale: "Preferisco la coppa", o carte ce nu trebuie să lipsească din nici o bibliotecă.

Prima finală a fost la Manchester, pe terenul finalistei de deunăzi. Cea mai urâtă finală s-a scris atunci în presa străină. Inepţiile obişnuite ale presei care astăzi exultă după victoria Barcelonei. În acea seară Ancelotti a auzit un cântec al tribunei, cântec ce nu l-a uitat şi patru ani mai târziu l-a cântat pe San Siro alături de întreg stadionul.

Au urmat două finale cu Liverpool, apoi două sezoane ratate complet şi o ligă a campionilor tristă cu Milan absentă. În semifinale Guus are încă o dată ghinion (nu cred că l-a uitat încă pe Ambrosini). Nu mai există rivali, Barcelona câştigă iar Guardiola îi dedică victoria lui Maldini. Ar fi fost a şasea lui cupă.

Despre finală nu pot fi spuse multe. Ioaniţoaia a tratat exhaustiv problema exaltării în timpul meciul fiind sedus peste puterea lui de aşa numita ţesătură de pase a scunzilor mijlocaşi catalani. Finala a fost cel mult captivantă, să folosesc termenul reţinut al lui Cosaşu. Totuşi având în vedere că pentru el finala a avut o miză, el fiind un fan Manchester autodenunţat, mă simt nevoit să revin şi să îmi retrag adjectivul alăturat finalei mai devreme, mai ales când cel mai captivant moment al finalei mi-a părut a fi la decernarea medaliilor învinşilor. Atunci dintre cei toţi douăzeci şi ceva de învinşi şi cei câţiva oficiali, doar Cristiano Ronaldo şi Silvio Berlusconi s-au pupat pe obraji.

Ce finală ar fi fost cu Ancelotti. Sau Maldini. Ar fi fost a şasea lui cupă.

Dar aşa... A mai trecut o finală şi atât.

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu.

Thursday, May 28, 2009

Maşinuţă

Miercuri seara am plecat spre Germania cu autocarul Pletl. Până la Nurnberg au fost mai mult sau mai puţin 1000 de km, mai mult sau mai puţin 17 ore. Seara ne-am uitat în autobuz la Flight of the Living Dead: Outbreak on a Plane, un film în care într-un avion ce trece prin turbulenţe oamenii se transformă în zombie. Vor fi mâncaţi, se vor prăbuşi sau vor fi aruncaţi în aer de armata americană? Un adevărat deliciu. Sau supliciu?

Dimineaţa la ora cinci, ora Germaniei am ajuns. Două zile ne-am plimbat pe la autohausuri unde a fost cu neputinţă să găsim o maşină serioasă, euro 4, diesel la sub 7000 de euro. Am cercetat şi anunţuri şi după căutări repetate am ajuns la un Ford Fusion pe care l-am şi cumpărat. Duminică am pornit spre casă. Distanţa exactă parcursă a fost de 1030 de km.

În drum spre casă după intrarea în România era să călcăm o căprioară şi să se facă praf maşina. Din fericire căprioara trecut strada la timp. După câteva minute un poliţist face nişte semnale ambigue. Noi ne continuăm drumul pentru ca imediat maşina de poliţie să ne someze să oprim şi să ne dovedească încă o dată că poate fi cumpărată. Poate ieşeam mai ieftin decât cu Ford-ul.

Informaţii utile:
Actele necesare înmatriculării în România: contractul de vânzare cumpărare (check), un brief mare (check), un brief mic. Pauză căci brieful mic îl voi primi mai târziu.

Acte necesare pentru numere provizorii: copie contract de vânzare cumpărare, copie brief mare, plată chitanţă la CEC (13 RON), plată chitanţă la poştă (7 RON), asigurare 30 de zile (37 RON la primul asigurator găsit), plată chitanţă, plăcuţe şi talon provizoriu (40 RON).

*Cosaşu a scris aici. Duelul va fi mâine. Astăzi am avut program liber ales.

Wednesday, May 27, 2009

Un august pe un bloc de gheaţă

Aşa cum am promis, în prima dintre miercurile dedicate cărţilor voi prezenta o carte scrisă de maestrul Radu Cosaşu: Un august pe un blog de gheaţă. Cartea poate fi citită integral pe liternet dacă faceţi click aici.

Cartea prezintă paragrafe scurte, scrise pentru câteva zile din fiecare lună, începând din august ‘68 şi terminând în august '69. Unele sunt sub forma de ştiri, altele sub formă de jurnal dar şi ştirile legate de încercarea lui Donald Crowhurst de a face ocolul pământului. Despre Crowhurst puteţi citi şi aici, dar recomand cartea lui Cosaşu care conţine şi fragmente din jurnalul de bord.

Nu am reuşit să citesc întreaga carte dar vă voi prezenta câteva dintre paragrafele ei pentru a înţelege mai bine în ce constă:

August '68
30 :
La Paris, are loc Congresul Internaţional de magie - dacă asta-i mai lipsea omenirii în acest sfârşit de august.
Septembrie
10 :
Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe perete, lângă poza lui Rebreanu.
Octombrie
25 :
Milioane de omizi japoneze ocupă calea ferată de la Kumi - întrerupând circulaţia o zi. Explicaţia nu poate fi decât poetică, metaforică - dar nu mă interesează. Eu vreau explicaţii ştiinţifice într-un secol ştiinţific, care a dezlegat până şi enigma care-l obseda pe Cervantes: de ce castorii îşi mănâncă testiculele în clipa când simt că au fost prinşi de vânătorii lor. Ce s-a întâmplat pe linia ferată de la Kumi - înţeleg: mai întâi trenurile au strivit sute de mii de omizi şi şinele au devenit alunecoase, pe urmă trenurile nu au mai circulat, pericolul deraierii fiind mare; s-au aruncat tone de insecticid pe şine, zadarnic, omizile vii nu se retrăgeau; atunci autorităţile au vărsat petrol şi i-au dat foc; omizile s-au speriat şi au dispărut. De câte ori autorităţile dau foc - înţeleg. Cum se ajunge la incendii între oameni - iar pricep. Dar de ce au invadat, omizile, linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară şi acolo fenomenul de iraţionalism în masă, să ne învârtim şi în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea.
Decembrie
25 :
În timp ce nevasta îmi încălzeşte cu propria-i răsuflare cizmele îngheţate peste noapte, eu mă întind bine pe blană (o pătură multicoloră confecţionată de orbii din Rio de Janeiro) şi hotărăsc că din '69 voi vâna altfel.
Martie '69
3 :
Îmi cumpăr ghete, - 338 lei perechea.
5 :
Mă uit îndelung la ghetele mele. Mă gândesc la cele scrise în urmă cu 16 ani. Caut în mine - uitarea. N-o găsesc. Ştiu foarte bine ce scriam acum 16 ani.
28 :
La New-York, femei-poliţişti (în civil) îl prind pe hoţul cu pantalon verde care fura în metrou pălăriile de vizon ale doamnelor. Bărbatul nu poate explica ce făcea cu pălăriile furate.
August '69
Cerbii sunt slăbiţi - constată un congres de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii sunt slăbiţi.
Oamenii sunt obosiţi, ce e oboseala? - se întreabă un congres psiho la Paris (psihologi, psihosomaticieni, psihiatri şi, fireşte, cardiologi).
De ce slăbesc cerbii? Din ce vine oboseala (la oameni)? Cerbii sunt obosiţi? Slăbiciunea lor vine din migrene? Există mai multe tipuri de oboseală (la oameni)? La cerbi există mai multe tipuri de slăbiciune? De ce sunt cerbii mai puţin viguroşi? Dar oboseala e legată de insomnie? Cerbii au insomnie? Insomnia are rădăcini în inconştient (la oameni). Cerbii au inconştient? Unii dintre cei fără somn sunt înfricoşaţi că somnul înseamnă moarte. Există unii cerbi fără somn? Poate că cerbii nu dorm şi de aceea slăbesc. Sunt oameni care suferă de boala numită de dr. Held "comportamentul cititorilor lui Le Monde". Ca să nu adoarmă, bolnavul se sileşte să citească toată noaptea Le Monde, de la articolul de fond până la ultima pagină, până la ştirea minusculă cu unul care s-a înecat într-un râu de munte. Nu, cerbii nu citesc Le Monde. Dar ce citesc? Din de ce slăbesc? De ce nu mai au putere?
Ipoteza cea mai serioasă, reţinută de biologi, e următoarea: cerbii slăbesc din cauză că în pădurile Ucrainei numărul lupilor scade. Nu mai are cine să-i atace, să-i sfâşie, să-i devoreze. Dacă nu-s lupi - de unde putere la cerbi? E logic. Pentru cerbi, cerbul nu e lupul cerbului.

Tuesday, May 26, 2009

The Car

In this mere fictional story my father gave me the perfect gift to celebrate my eighteenth birthday. He gave me a beautiful car, a Ford and he told me that whenever I would want to go somewhere important I should take that car.

Only years later I understood what my father was trying to say back then. I was driving my Ford with some friends of mine. Destination: football. This was on 26th April and there was a big game in town. Our team played against our biggest rivals. I parked the car in the parking lot outside the stadium and after we bought the tickets we entered the arena. The stadium yelled with excitement and when the teams appeared on the field the crowd exploded: yelling, petards and all kinds of stuff that produce smoke. It was the perfect atmosphere and the players did the rest, played as the fans expected and won comfortably. While the Red Fighters remained speechless, that's the name of the other team's fans, the losers' fans, the remaining forty thousand spectators made waves and standing ovations for the home team. In fictional stories I love standing ovations and the good teams win comfortably.

I didn't learn many things that day. Only one: If the destination is football, Ford will take me there.

*Adapted from a story written for a friend for English class on 21th May 2003

**Based on the following commercial:



Tuesday, May 19, 2009

Maşină

Merg în Germania să îmi caut maşină. Voi reveni săptămâna viitoare cu o maşină faină. Aşa ar fi frumos. Aşadar povestea din această zi de marţi se va amâna pe marţea viitoare, nu că ar exista oameni nerăbdători.

Aşadar, pe curând.

Monday, May 18, 2009

2001: A Space Odyssey

2001: A Space Odyssey, film regizat de Stanley Kubrick (The Shining, Eyes Wide Shut, A Clockwork Orange, Dr. Strangelove).
L-am revăzut integrat acum 3 zile, după ce îl văzusem mai demult aproape complet, pe o casetă video înregistrată de fratele meu de pe televizor. Lipseau atunci câteva momente de la final pe acea casetă din cauza încercării de a nu înregistra şi pauzele publicitare. Ţin minte că nu înţelesesem finalul.

Filmul este cu adevărat reuşit deşi s-ar putea să se desfăşoare prea lent pentru anumite firi. Un film cu foarte puţin dialog, unul dintre cele mai bune personaje negative din istorie şi nişte imagini în care navele spaţiale se mişcă foarte armonios pe Dunărea albastră a lui Johan Strauss.

Odiseea începe de la omul maimuţă pentru a continua apoi cu călătoriile pe lună, pe Jupiter şi dincolo de infinit. Finalul m-a aruncat în aer de-a dreptul, deşi, cum spunea regizorul "I don't believe that anyone is terribly far from understanding it. What people sometimes mean is that they want some confirmation of what they've seen happen, and what they think". Kubrick, spre deosebire de David Lynch care nici dacă l-am tăia de unde vrem nu ne-ar povesti ce se întâmplă de fapt în Mulholland Drive, e mult, dar mult mai de treabă. Pe imdb la secţiunea faq a filmului, click aici, el răspunde întrebărilor prezentând pe scurt plotul dacă aveţi nevoie de confirmări.

2001: A Space Odyssey (1968)
directed by Stanley Kubrick
awards: Oscar nominee for direction and screenplay (1969)

I recommend

-----------------------------------------------

Şi pe scurt filmele de săptămâna trecută, ceva mai multe pentru că am avut timp:
Platoon, (Oscar pt regie şi film 1986, #141 pe idbm), de Oliver Stone. Un film ce urmăreşte câteva luni din viaţa unui pluton în războiul din Vietnam. Un film bun dar nu deosebit. Nota 7-8.
There Will Be Blood, (Oscar rol principal), de Paul Thomas Anderson (Magnolia e unul din filmele mele preferate). Povestea unui magnat al ţiţeiului foarte bine întruchipat de Daniel Day Lewis. Un personaj foarte interesant. Nota 7-8.
The Incredible Hulk. Mi s-a părut un foarte comun film de acţiune. Nota maxim 6.
History of the World, de Mel Brooks. O comedie în stilul, dar sub, ulterioarele realizări ale regizorului Spaceballs, Robin Hood: Men in Tights, Dracula: Dead and Loving It. Nota 7.
Revanche un film austriac nominalizat la Oscar pentru film străin. Mi-a plăcut. Îl recomand. Nota 8.
Singin' in the Rain, un film plăcut. Mi-a plăcut mult de Debbie Reynolds. Nota 7.
Down With Love. O comedie romantica obişnuită cu Renee Zellweger şi Ewan McGregor. Nota 6-7.

Saturday, May 16, 2009

Vinerea

Am ajuns şi la finari. Destinaţia de vineri: fotbal, şi se va lăsa şi cu un poll. Aşa cum am mai repetat, exasperant de-a dreptul, joia scria Radu Cosaşu. Eu am decis joia să am un program liber ales dar nu sunt un laş pentru a evita duelul.â, aveam doar nevoie de ceva mai mult timp.

Duelul va fi în fiecare vineri între mine şi maestrul Cosaşu: Articolul meu sau articolul lui. Fiindcă valoarea maestrului este indiscutabilă mi-am acordat fără remuşcări 24 de ore în plus în care să încerc să echilibrez balanţa.

În fiecare vineri voi posta un link cu articolul lui Radu Cosaşu scris o zi mai devreme şi apoi va urma articolul meu. Voi posta şi un poll în care unii dintre voi, aşa ar fi frumos, veţi alege care articol v-a plăcut cel mai mult. Voi vota şi eu şi, pot să vă spun de pe acuma, toate voturile mele vor merge la maestrul Cosaşu. Strict valoric. Dacă te gândeşti puţin aşa ar fi şi etic, căci dacă eu mi-am îngăduit o zi în plus, pot să îi îngădui şi lui un vot avans.

Până la urmă nu-i nici o ruşine să scrii mai prost decât Radu Cosaşu. Toată lumea o face.

Thursday, May 14, 2009

Joia

M-am gândit mult despre ce să scriu Joia. M-am gândit mult pentru că joia scrie şi Radu Cosaşu şi nu ştiam cum aş putea concura cu el. A venit şi această joi şi totuşi nu m-a găsit nepregătit.

Joia voi avea program artistic liber ales. Nu există limite. Joia voi putea scrie de ce maşina nu porneşte într-o intersecţie sau de ce mi-am cumpărat un aparat de tuns barba, despre frumuseţea sufletului sau despre găurile negre, despre ultimele isprăvi ale mele sau ale câinelui meu.

Joia voi vorbi despre mine, despre oameni şi lucruri care au legătură cu mine. Totuşi duelul mi se pare inegal, duelul între mine şi maestrul Cosaşu zic, atât tematic cât şi valoric. Pentru că valoric mi-e greu să echilibrez balanţa singura variantă ar fi tema. Tema trebuie să fie aceiaşi. Duelul va fi în fiecare vineri, dar mai multe detalii veţi primi mâine. Proiectul este cel puţin ambiţios şi asta nu e puţin lucru.

Wednesday, May 13, 2009

Miercurea

Din când în când, miercurea, voi recomanda nişte cărţi. Uneori mă voi arăta nemulţumit de anumiţi scriitori, alteori îi voi lăuda pe alţii. Câteodată voi vorbi şi despre poeţi, cu preponderenţă de Nichita, Bukowski şi Brautigan. Am mai scris câte ceva despre cărţi sub Books. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Nu pot face recenzii tocmai joia. Dar să aşteptăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Anul acesta, din nefericire, nu prea am îndemn la citit. Aş fi bucuros dacă aş reuşi să citesc o carte pe lună. Dar şi aşa ar mai rămâne 2-3 miercuri libere. Am, din fericire, câteva resurse nesecate la care pot să recurg oricând. Numele lor? Dumitru Solomon, Mircea Horia Simionescu, Slawomir Mrozek şi mai sus numiţii poeţi.

Ar mai fi următoarea precizare: Radu Cosaşu, pe lângă articolele din fiecare joi (şi altele din alte publicaţii), este şi scriitor. Voi inaugura acestă rubrică de miercuri cu mai multe detalii despre cel puţin una din cărţile lui. Rămâneţi vigilenţi.

Tuesday, May 12, 2009

Marţea

Marţea voi spune poveşti, voi face compuneri sau voi continua seria Absurd, o serie de care încă sunt mândru şi de care ar trebui să fiţi şi voi. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Nu pot să scriu poveşti tocmai atunci. Dar să aşteptăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Pentru o scurtă recapitulare despre ce vă poate aştepta în fiecare marţi, vă prezint câteva din scrierile mai vechi, unele mai reuşite decât altele, unele mai puţin, altele de-a dreptul:

1. Povestea lui Baba Chagaloo şi întâlnirea acestuia cu Orlando Trandu
2. Fum colateral, o povestire despre un piroman
3. Un super erou îşi schimbă mantia în Fidelio
4. De ce Pleskaviţa are două capete?

Monday, May 11, 2009

Lunea

Aproape în fiecare luni voi scrie despre filme. Despre ce am am văzut în săptămâna trecută sau dacă nu găsesc nimic de menţionat poate voi vorbi despre filme mai vechi, marcante, sau despre noua peliculă a lui Sergiu Nicolaescu, Carol I.

Aş fi putut alege mai lesne să scriu despre fotbal lunea, după etapă, dar Serie A nu mai are miză decât pentru Di Vaio, Abate si poate pentru Tiribocchi. Trebuie să mă gândesc despre ce voi scrie joia, căci atunci scrie şi maestrul Cosaşu. Deci nici joia nu va fi despre fotbal. Dar să aşetpăm să îi vină fiecărei zi rândul ei.

Deocamdată lunea va fi despre filme. Ce va fi marţi veţi vedea mâine. Săptămâna asta doar trasez liniile terenului. Apoi voi pune mult mult îngrăşământ pentru a-l face propice şi demn de numele pe care îl poartă: Bullshit Three Ring Circus.

Thursday, May 7, 2009

Replici celebre

"Life is like a box of chocolates", "You can't handle the truth", "I'm gonna make an offer he can't refuse", dar trebuie să spun că cel mai mult m-a amuzat "It's not a tumour".

Un video găsit pe http://movieaddicted.dacaeastae.ro, prezintă în sub 4 minute 100 dintre cele mai celebre replici din filme. E un calup minunat mai ales dacă ai văzut acele filme. Dacă ţi-au şi plăcut mai că l-aş cita iarăşi pe Radu Cosaşu... dar să rămânem la filme. Javier Bardem, Kevin Spacey, Al Pacino, Robert de Niro, Clint Eastwood, Jack Nicholson, Marlon Brando.

Enjoy:


linkul: http://www.youtube.com/watch?v=9QUT0tweX1M