Gasthof Tirol, o dezamăgire

Vorba aia, pensiunea-i frumoasă, păcat că-i locuită.

Asta ca să se afle și de aici.

Ce se mai întâmplă pe San Siro

San Siro nu se umple doar pentru Derby della Madonnina şi coregrafii spectaculoase.

Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.

Ameninţări

Cică eu nu scriu constant pe blog. Aşa mi s-a adresat cititorul. Aşadar în curând articolele unui oaspete special.

Când? N-aş putea spune. Dar m-a ameninţat că-mi va trimite materiale.

Ceasul lui Stephen Hendry

Campionatul mondial de snooker s-a încheiat cu victoria lui Robertson. Primul australian care a câştigat campionatul mondial, în epoca modernă.

Stephen Hendry a ieşit repede din joc, în turul 2, dar în timpul meciului de debut, cu Zhang Anda, cei doi comentatori români, Marius Ancuţa şi Daniel Bontea, au avut o discuţie despre ceasul lui, discuţie care a fost cam aşa:

Marius Ancuţa: Ai observat ceasul lui Hendry?
Daniel Bontea: Da... E... frumos... Nu mă pricep la ceasuri... Nu ştiu ce marcă e... (nu ştie ce să zică, dar Marius nu zice nimic)... dar sunt sigur că e unul foarte scump... (mai continuă un pic despre ceas) ...
Marius Ancuţa: Mi se pare foarte mare. Oare nu îl incomodează?

Snooker and UEFA Rankings

Mă gândeam ca nişte informaţii utile ar fi de folos, acum când am ajuns în semifinalele campionatului mondial de snooker şi acum când Intermerda a ajuns într-o finală de CL după mult timp, o finală în care miza este şi mai mare (rămâne de văzut şi ce face Hamburg totuşi, pt coeficienţi): care dintre Italia şi Germania vor avea 4 echipe în CL în sezonul 2011 - 2012.

Începem cu linkurile de Snooker, că tot îmi pierd vremea pe Eurosport cam mult în ultimul timp.

Semifinale: Selby - Dott şi Carter - Robertson.
Clasamentele actuale, provizorii, şi tot felul de statistici: http://www.snooker.org/rnk/
Precizare importantă, pentru cei care erau curioşi şi nu ştiau cum stă treaba. Clasamentul provizoriu devine clasament actual după campionatul mondial. Clasamentul actual, curent sau cum vreţi să îi spuneţi, rămâne valabil tot restul sezonului. Se schimbă doar o singură data pe an, după campionatul mondial, adică la sfârşitul fiecărui sezon competiţional.

În ce priveşte fotbalul lucrurile sunt puţin cam triste, în ceea ce priveşte coeficientul Italiei. Nici România nu are de ce să zâmbească.

Să vă spun şi de ce. Germania tocmai a trecut pe locul 3, în faţa Italiei. Doar dacă, Doamne fereşte!, Inter câştigă CL Italia va mai avea 4 echipe în CL în sezonul 2011-2012. Aici clasamentul pe 2010.

Şi chiar de reuşesc acest lucru, Doamne fereşte!, italienii vor trebui să tragă tare cu toate echipele în următoarea ediţie a cupelor europe. Cum stau lucurile pe 2011, puteţi vedea aici. Se observă că Italia are de recuperat 5 puncte în duelul cu Germania. Având în vedere că sezonul ăsta nemţii au făcut cu 3 puncte mai mult decât Italienii şi au făcut chiar mai multe puncte decât englezii sau spaniolii, aproape sigur din 2012 Italia va avea doar 3 echipe în CL.

România stă şi mai rău. După al cincilea an în top 10. Pornim sezonul de pe locul 13 la 6 puncte de locul 10. Văzând că exact 6 puncte am făcut în total în acest sezon, şi nu a fost un sezon aşa de rău cum se prefigurează următorul, lucrurile nu stau bine. Şi mai rău stă daca ne uităm pe cum vom sta la anu dacă nu începem să facem pe puncte. Suntem pe 20, priviţi aici.

Cam atâtat despre statistici.
Sâmbătă cică voi merge la lacul Tăuţ, un lac de acumulare despre care nu ştiu prea multe. Doar că din punct de vedere geografic şi geometric pare în mijlocul judeţului Arad, pe harta judeţului de aici.

Yeti

Duminică au venit nişte oameni la mine acasă şi ne-am jucat un joc:


Printre alte personaje de ghicit au fost Bela Lugosi, Charlize Theron, Caragiale, Hitler, Van Damme, DJ Bobo, Dan Diaconescu.

Pe lângă Yeti din filmuleţul de mai sus, Dan a mai avut de ghicit Papa Ştrumf. Acolo a avut o replică chiar mai bună decât am barbă şi nu am buletin: "Am barbă, pantaloni roşii şi nu-s Moş Crăciun?"

În legătură cu maratonul, voi reveni cu rezultatele, o analiză şi o întâmplare cu recepţionerul. Am scos sub două ore.

Amalgam

Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.

Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).

Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.

Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri).  "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.

Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am  putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.

Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".

Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.

În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.

Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!

Repet. Nu zăboviţi!

Mark Twain despre limba germană

Acum un an jumate (aşa de mult timp a trecut?) am încercat să mă uit peste limba germană. Nu am rezistat mult. Astăzi m-a bătut iarăşi puţin gândul şi am început cu analiza lui Mark Twain intitulată The Awful German Language. Tot cu ea am terminat, cred, defintiv cu limba germană, poate voi încerca pe viitor, cândva, cu franceza, dar ce a scris Mark Twain merită menţionat. S-ar putea să fie destul de multe paragrafe căci mi-e greu să selectez doar câteva.

Adjective
"One might better go without friends in Germany than take all this trouble about them. [...] Now there are more adjectives in this language than there are black cats in Switzerland, and they must all be elaborately declined. [...] Difficult? -- troublesome? -- these words cannot describe it. I heard a Californian student in Heidelberg say, in one of his calmest moods, that he would rather decline two drinks than one German adjective."

Substantive
"In German, all the Nouns begin with a capital letter. Now that is a good idea; and a good idea, in this language, is necessarily conspicuous from its lonesomeness. I consider this capitalizing of nouns a good idea, because by reason of it you are almost always able to tell a noun the minute you see it. You fall into error occasionally, because you mistake the name of a person for the name of a thing, and waste a good deal of time trying to dig a meaning out of it. German names almost always do mean something, and this helps to deceive the student. I translated a passage one day, which said that "the infuriated tigress broke loose and utterly ate up the unfortunate fir forest" (Tannenwald). When I was girding up my loins to doubt this, I found out that Tannenwald in this instance was a man's name."

Genuri
"In German, a young lady has no sex, while a turnip has
example:
Gretchen. Wilhelm, where is the turnip?
Wilhelm. She has gone to the kitchen.
Gretchen. Where is the accomplished and beautiful English maiden?
Wilhelm. It has gone to the opera."

Long words
"In my note-book I find this entry:
July 1. -- In the hospital yesterday, a word of thirteen syllables was successfully removed from a patient.
Some German words are so long that they have a perspective. Observe these examples:
Stadtverordnetenversammlungen. Wiedererstellungbestrebungen. Generalstaatsverordnetenversammlungen. Kinderbewahrungsanstalten.

These things are not words, they are alphabetical processions. [...] I take a great interest in these curiosities. Whenever I come across a good one, I stuff it and put it in my museum. In this way I have made quite a valuable collection. When I get duplicates, I exchange with other collectors, and thus increase the variety of my stock.
[...] it is a great distress to the new student [...] So he resorts to the dictionary for help, but there is no help there. The dictionary must draw the line somewhere -- so it leaves this sort of words out. And it is right, because these long things are hardly legitimate words, but are rather combinations of words, and the inventor of them ought to have been killed.

I wish to submit the following local item, from a Mannheim journal, by way of illustration:

"In the daybeforeyesterdayshortlyaftereleveno'clock Night, the inthistownstandingtavern called 'The Wagoner' was downburnt. When the fire to the onthedownburninghouseresting Stork's Nest reached, flew the parent Storks away. But when the bytheraging, firesurrounded Nest ITSELF caught Fire, straightway plunged the quickreturning Mother-Stork into the Flames and died, her Wings over her young ones outspread."

Even the cumbersome German construction is not able to take the pathos out of that picture -- indeed, it somehow seems to strengthen it. This item is dated away back yonder months ago. I could have used it sooner, but I was waiting to hear from the Father-stork. I am still waiting."

Concluzii
"If I had not shown that the German is a difficult language, I have at least intended to do so. [...] And if I have not also shown that German is a harassing and infuriating study, my execution has been at fault, and not my intent. "

"There are people in the world who will take a great deal of trouble to point out the faults in a religion or a language, and then go blandly about their business without suggesting any remedy. I am not that kind of person. I have shown that the German language needs reforming. Very well, I am ready to reform it. At least I am ready to make the proper suggestions. Such a course as this might be immodest in another; but I have devoted upward of nine full weeks, first and last, to a careful and critical study of this tongue, and thus have acquired a confidence in my ability to reform it which no mere superficial culture could have conferred upon me."

Câteva sugestii:
"In the first place, I would leave out the Dative case. It confuses the plurals; and, besides, nobody ever knows when he is in the Dative case, except he discover it by accident -- and then he does not know when or where it was that he got into it, or how long he has been in it, or how he is going to get out of it again. The Dative case is but an ornamental folly -- it is better to discard it."

"I would import some strong words from the English tongue -- to swear with, and also to use in describing all sorts of vigorous things in a vigorous ways"

Aici puteţi citi în întregime The Awful German Language de Mark Twain.

Cosaşu trebuie citat!

Recunosc că am renunţat, pe o perioadă nedeterminată, la duelul din fiece vineri anunţat cu surle şi trâmbiţe exact în vinerea în care fratele meu făcea 31 de ani.

L-am boicotat pe maestru după câteva articole nereuşite. Astăzi aveam multe articole de recuperat. Le iterez pe toate şi voi şi cita pe alocuri. Merită! (deja al doilea semn de exclamare după cel din titlu, Cosaşu ăsta mă entuziasmează)

Ultimul articol al său, cu un titlu ca pe vremuri de reuşit, Maturi şi neliniştiţi, este despre Urziceni, exact ca şi cel în care am început boicotul.

Penultimul articol, Cu sentimente melancolice, ar merita un premiu pentru paragraful al doilea din care voi cita câte ceva imediat (nu de alta dar nu multă lume face click pe linkuri, deşi eu recomand). Articolul este despre prestaţia de luat la şuturi a echipelor româneşti în cupa UEFA.
"Trec la întrebările apăsătoare: ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."
"Şi o a treia… dar s-o lăsăm, numai “a treia a lui Beethoveen” e eroică."

Merg mai departe. Un titlu ca Da, votez Bursucul nu mai are nevoie de nimic. E deja mai bun, oricât ar aştepta Ioaniţoaia să scrie un articol în care câte cinci-şase cuvinte sunt scrise cu majuscule fără nici un motiv anume.

Şi mai departe Cosaşu ne răspunde la întrebarea Ce fel de scor e 1-0 în Scorul cel mai obositor.

Cam astea ar fi ultimele patru. Mai reiau odată citatul despre Timişoara - Ajax. Dacă nu îl ştiţi pe Mateiaş, căci despre el e vorba, întrebaţi-mă.
"Ce face Timişoara cînd are un 1-0 uluitor în minutul 2? Face cu determinare pasul înapoi (nu am găsit altă rimă)."

Boicot

Nu m-am prezentat la duelul din fiecare vineri în semn de protest faţă de un articol fără gust, un articol în care cel mai bun lucru a fost o referire la tenis. Permanenta deziluzie, un titlu potrivit până la urmă, nici măcar nu e despre Ronaldinho. L-am tot îndemnat pe maestru să renunţe la tenis şi să scrie despre fotbal, dar nu despre acest fotbal despre care a scris el joia trecută. Evident îi dau dreptate în privinţa faptului că ar fi de prost gust să îi luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu. Îndrăznesc chiar să adaug că ar fi de prost gust să îl luăm la şuturi chiar pe Dan Petrescu nu doar pe băieţii lui.

Joia aceasta maestrul Cosaşu va scrie despre derby-ul din Manchester. Când mă gândesc că nu a scris nimic despre derby-ul din Milano, singurul oraş cu 2 câştigătoare de CL şi oraşul cu cele mai multe cupe ale campionilor, la egalitate cu Madridul, îmi vine un pic să îl tai de unde vreau eu pe maestru, dar apoi îmi trece şi îmi pare rău.

* Articolul lui Cosaşu pe care l-am boicotat e aici. Duelul se reia vinerea ce vine.

Despre "naţională" şi alte stele

Nu mă pot abţine, chiar dacă voi apărea plicticos, să nu observ o asemănare, tristă de tot, între România şi Milan. În vremurile bune ar fi fost o laudă cum nu se poate mai mare însă acele vremuri s-au dus încet. Sau să se fi dus brusc din ziua în care Ambrosini cânta cu bucurie "Lo scudetto metilo" ştiind că are asigurat un loc de titular?

Mă gândesc serios că şi Poli e în aceiaşi situaţie, în mare pentru că văd în Gigel Bucur un Pato mai bătrân, dar îndepărtez această previziune, care se prea poate să nu fie pe placul răţoiului.

Cu un mijloc care nu e în stare să ţină mingea şi un atacant care are nevoie să o primească în faţa porţii goale lucrurile vor sta foarte prost şi de acum încolo. Cum zicea Ancelotti când a vorbit prima oară cu Abramovici despre mijlocul lui Chelsea: "avem nevoie de mai multa calitate". Asta când acolo sunt Lampard, Ballack, Essien, Deco, Malouda, Joe Cole, Obi Mikel. Acum nu ştiu cât ştie Mikel dar mă gândesc că ţine mai bine de minge decât Tibi Ghioane al nostru. Ceilalţi mijlocaşi ai englezilor nu am nici o îndoială că se descurcă mai bine. Dar nu e nici o tragedie că Chelsea are un mijloc mai bun. Tragic e că Austria are un mijloc mai bun. Tragic e că Siena pare în multe cazuri să aibă un mijloc mai bun decât Milan chiar şi când Codrea e pe teren.

Sunt o grămadă de tragedii dar printre ele şi o comedie, o comedie neagră dacă se poate spune aşa, ca de obicei legată de transferuri. Se spune că Milan pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva. Ar fi putut la fel de bine să spună că Marian Iancu pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva.

Dar sunt şi lucruri mai puţin triste. Ancelotti, inventatorul pomului de crăciun proaspăt revenit la romb, i-a transmis lui Pato: "See you in Madrid". Dar parcă şi aste e tot trist nu-i aşa?

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot

Alb şi negru

Încă îmi mai amintesc de Irina Spârlea şi de Ruxandra Dragomir. Puţin de tot, nu mult. Ştiu că la un moment dat erau ambele jucătoare în WTA top 16. Îmi amintesc cu plăcere de Irina Spârlea, nu ştiu de ce, îi găseam un farmec aparte. După 10 ani avenit Sorana. I-am văzut doar un meci şi nu are deloc prestanţa Irinei. Mai are timp, însă un lucru nu va reuşi niciodată. Irina avea un rever cu o singură mână.

De cealaltă parte, la băieţi, evoluţia tenisului pare o glumă. Îndrăznesc să adresez infama întrebare: A avut cineva ochii în lacrimi după un meci a lui Voinea, Pescariu sau Hănescu? În afară de Voinea, Pescariu şi Hănescu.

Ca şi Cosaşu, în faţa căruia mă înclin, neinspirat fiind, trec brusc de la sportul alb la sportul rege, dar nu la sportul rege în splendoarea lui, ci la o reprezentare mai aproape de ceea ce reprezintă Voinea, Pescariu sau Hănescu în tenis, un fotbal în alb negru, mai mult negru. La Braşov Dinamo a pierdut un meci şi un campionat pe care aproape nimeni nu credea că îl va pierde. La Timişoara suporterii au aplaudat echipa adversă după ce a câştigat. Nu s-a mai întâmplat de când a pierdut cu 8-1 în faţa Stelei. Acum a pierdut doar cu 2-1 dar a pierdut şi campionatul, în sezonul când a fost poate cel mai aproape de titlu din... dintotdeauna. Adevărul e că dacă nu aplauzi când pierzi cu 8-1 sau când pierzi campionatul, când să aplauzi?

După meci Gabi Balint a fost demis de Marian Iancu, un om neaşteptat de gras de fiecare dată. Cred că petrolistul Marian Iancu, supranumit Jabba the Hutt, a băut tot Milkshake-ul pe care a putut să îl bea, dar nu va putea fi niciodată Daniel Plainview. Claudio Zambon, un alt nume greu, l-a numit pe Iancu "prostul numărul din fotbalul românesc". Deocamdată petrodolarii se văd doar în fotbalul color.

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot.

Maşinuţă

Miercuri seara am plecat spre Germania cu autocarul Pletl. Până la Nurnberg au fost mai mult sau mai puţin 1000 de km, mai mult sau mai puţin 17 ore. Seara ne-am uitat în autobuz la Flight of the Living Dead: Outbreak on a Plane, un film în care într-un avion ce trece prin turbulenţe oamenii se transformă în zombie. Vor fi mâncaţi, se vor prăbuşi sau vor fi aruncaţi în aer de armata americană? Un adevărat deliciu. Sau supliciu?

Dimineaţa la ora cinci, ora Germaniei am ajuns. Două zile ne-am plimbat pe la autohausuri unde a fost cu neputinţă să găsim o maşină serioasă, euro 4, diesel la sub 7000 de euro. Am cercetat şi anunţuri şi după căutări repetate am ajuns la un Ford Fusion pe care l-am şi cumpărat. Duminică am pornit spre casă. Distanţa exactă parcursă a fost de 1030 de km.

În drum spre casă după intrarea în România era să călcăm o căprioară şi să se facă praf maşina. Din fericire căprioara trecut strada la timp. După câteva minute un poliţist face nişte semnale ambigue. Noi ne continuăm drumul pentru ca imediat maşina de poliţie să ne someze să oprim şi să ne dovedească încă o dată că poate fi cumpărată. Poate ieşeam mai ieftin decât cu Ford-ul.

Informaţii utile:
Actele necesare înmatriculării în România: contractul de vânzare cumpărare (check), un brief mare (check), un brief mic. Pauză căci brieful mic îl voi primi mai târziu.

Acte necesare pentru numere provizorii: copie contract de vânzare cumpărare, copie brief mare, plată chitanţă la CEC (13 RON), plată chitanţă la poştă (7 RON), asigurare 30 de zile (37 RON la primul asigurator găsit), plată chitanţă, plăcuţe şi talon provizoriu (40 RON).

*Cosaşu a scris aici. Duelul va fi mâine. Astăzi am avut program liber ales.

Materiale rezistente la defecte

Preventiv e cuvântul cheie aici. Nici nu mai ţin minte ultima oară când umblam cu borcanul de 5 litri de castraveţi muraţi umplut, nu cu castraveţi muraţi, ci cu miere, prin staţiile de autobuz spunându-le oamenilor că asta ajută. Se spune că răceala poate fi prevenită cu o aspirină efervescentă baută atunci cand simţi că te paşte una. Dar cum poţi simţi exact când te paşte o răceala? Unii mai firavi sufleteşte, mai temători din fire, ar ajunge să ia aspirine în neştire.

Poe, nu poetul, unul strălucit de altfel...

Poe, modelul, model bioinspirat de altfel, ar putea fi de folos. Poate el ţi-ar putea spune mai exact când eşti mai predispus viruşilor. Dar şi aici apar o multitudine de întrebări. Cât de eficient poate fi un model Poe? Câţi viruşi ar putea tolera un astfel de model? Este modelul Poe infailibil? Nimeni nu ştie.

Pustnic. O soluţie pragmatică pentru evitarea tuturor metodelor, fie ele moderne, fie ele băbeşti. Ai vedea doar peştera ta şi nu reclame la medicamente, unelte de care nici nu ştiai că-ţi sunt necesare. Ţi se dovedeşte însă, foarte clar chiar, că în realitate cu siguranţă vei avea nevoie, şi nu e nimic mai rău decât să fii prins pe picior greşit. Dar sunt atâtea lucruri pentru care trebuie să fii pregătit încât e imposibil să le ai în vedere pe toate. E astfel lesne să te pierzi cu firea, să te blochezi, să refuzi orice ţi se oferă, să nu mai poţi tolera nimic. E greu să nu ştii din ce esti făcut dar şi mai greu e să realizezi că nu eşti făcut din materiale rezistente la defecte.

Proteza, proteza nu dentară... şi nici oculară. Proteza de lemn e soluţia cea mai fiabila şi fără nici un risc de blocare logică. Un picior de lemn doar pentru tine, propriul tău picior de lemn personal, un picior niciodată prins pe picior greşit. Decât să mă leg la cap cand nu mă doare, tot mai bine e o frecţie la picior de lemn.

p.s. Îl rog pe domnul dr. ing. Lucian Prodan să mă completeze eventual cu mai multe informaţii despre structurile Bilbo şi metodele Roth si Page, pe care, recunosc umil, nu le prea stăpânesc. Şi mai am o rugăminte tot la domnul dr. ing. Lucian Prodan, dacă se poate, ca pe viitor în cursurile lui să se regăsească analize mai profunde despre detectabilitatea şi redundanţa sistemelor Trif A şi Trif B. Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan.

Emerson

Pe Simion Bărnuţiu este o vitrină care mi-a dat mult de gândit. La începutul verii cred că am observat prima oară acolo un tricou deosebit, tricoul cu numărul 5 de la Milan. Oh nu, nu era Costacurta cum ar fi fost mai de aşteptat. Era tricoul lui Emerson, Emerson zis şi Puma.

Magazinul cu vitrina deosebită se află lângă magazinul cu haine pentru graşi şi grăsuţi. De mult timp vroiam sa trec pe acolo să aflu dacă mai au şi alte tricouri neobişnuite sau, dacă nu, să îl cumpăr pe acesta. Trebuia să fie original, ar avea şi noul sponsor (încă nu am tricou cu bwin), căci cine ar face tricouri contrafăcute tocmai cu Emerson? Se găsesc foarte greu tricouri cu unii titulari, nici cu atacanţii de pe bancă nu e usor, dar cu Puma... cu Puma nici nu-mi imaginam că există.

Vedeam tricoul de foarte multe ori din microbuzul care mă duce şi aduce de la lucru. De curând am fost însă pe acolo pe jos şi atunci am aflat în sfârşit răspunsul enigmei: era un magazin de piese auto.

Ah mi-am spus. Nu e de vânzare. O fi multe tricoul Pumei, dar cu siguranţă nu e o piesă auto.

Magazinul cu pricina merită totuşi o reclamă pentru expunere. Aşadar dacă aveţi nevoie de piese auto puteţi merge pe Simion Bărnuţiu nr. 37. Numele magazinului, dacă încă nu v-aţi prins, e Emerson. Harta şi numerele de telefon aici. E magazinul care are în vitrină un tricou cu Emerson.

Prin alte parti decat acasa

De cateva zile sunt prin Bucuresti si se pare ca voi ma ramane mai cateva. Prea multe parerea mea. Oscar Wilde, dar nu bag mana in foc de tot, ca bigamia inseamna sa ai o nevasta in plus iar monogamia la fel. Ce vreau sa spun e ca si o zi in Bucuresti e cu una prea mult. Inca nu sunt obisnuit cu orasul si pace.

Mi-a placut Crossroads, barul. In rest parca nimic deosebit. Tot Timisoara e fruncea.

Poate problema e ca am venit la Bucuresti direct dupa weekendul prelungit de ziua nationala petrecut la Arieseni. Acolo am esuat sa invat sa schiez dar am reusit sa cad de cateva ori. Acum una dintre rezolutiile pentru 2009 e de a schia. Poate va fi cea mai plauzibila dintre dorinte.

Despre criza economica

Se pare ca ne confruntam cu o adevarata criza economica. De fapt altora li se pare, oamenilor care se pricep, si de fapt lor nu li se pare, ci sunt siguri. Pe mine direct nu ma afecteaza decat daca se vor face reduceri de personal. Ma va afecta oare cand voi dori un imprumut la banca pentru o masina? Nu as putea spune. Eu pot sa doresc dar sa nu imprumut nimic. E o chestiune de alegere si ca mai toate alegerile care imi apartin si aceasta e a mea. Se vor gasi mereu oameni care sa profite si oameni care sa nu. Un lucru bun cu criza e ca parca se mai tempereaza putin piata imobiliara si sper, acum iar revin la masina, si piata de autoturisme.

Chris Gardner (jucat de Will Smith in Pursuit of Happyness) a avut succes ca si broker. Nu toti pot avea si numarul brokerilor era mult prea mare oricum. Pana la urma e o criza care ii afecteaza in primul rand pe cei bogati pentru ca pe cei saraci ii afecteaza oricum totul. Wall Street-ul lui Oliver Stone poate fi acum reluat intr-un alt tip de piata economica si cu o alta abordare, altfel nu vad cum mai ia Michael Douglas inca un Oscar.

De fapt ma intereseaza mai mult daca pe Berlusconi il afecteaza criza economica decat orice informatie despre Michael Douglas. Nu, nu sunt un fan al politicii lui de dreapta. Sau poate ca sunt dar asta nu are prea mult a face. Aici e vorba de banii pe care e dispus sa ii verse pentru a ii aduce pe noii Kaka (desi e numai unul), Baresi (astia au fost doi), Van Basten Rijkard si Gullit la un loc, si, de ce nu, pentru a-i putea plati un salariu onorabil celui de-al treilea Maldini chiar daca nu va fi la nivelul bunicului si tatalui sau.

Si superficialitatea asta ma omoara. Parlamentarii stiu cu adevarat si simt cu adevarat criza. Si doar ei au putut evita ca aceasta criza sa se abata si asupra Romaniei. Americanii cu toata laudarosenia lor au resimtit-o cu totii din plin ca si cum ar fi fost o noua gripa aviara. Tariceanu si ai nostrii ne tot promit ca o sa vina si la noi criza. Dar iarasi ne mint si parca vad ca n-o sa vina. Ca si in California Dreamin' cand celui care lucra la cfr i-au zis parintii ca o sa vina americanii in timpul razboiului sa ii ajute. Ei or venit? N-or venit da-i dracu. Sau cum zicea Tudor Chirila, ceva de genu cu ..tu-i in gura sa-i ..ut. Asa ca poa sa zica si Ciuhandu ca vine Criza eu unul nu il cred. Dar doar cand e vorba de criza, in rest Ciuhandu mi se pare un tip de treaba. Ca si brutarul de la prospero unde scrie mare "brutarul tau e un tip de treaba".

Si eu stau si imi bat joc si sunt oameni, oameni adevarati, care sufera si nu le place, nu stau pe intuneric pentru ca e o chestiune de moda sau de a fi rebel. Sunt 60.000 de oameni in Japonia care traiesc in internet cafe-uri pentru ca e mai accesibil si peste 300 de mii de oameni in California care nu au casa. E o situatie destul de urata dar au mai fost situatii urate si de cele mai multe ori daca iesi din ele ajungi mai castigat. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa realizezi ca exista. Cioran a zis "cum am pierdut totul. Si cand te gandesti ca undeva canta pasari si se deschid flori". A mai zis "nu exista argumente pentru a trai" si ca "traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta". Oamenii care pierd la bursa, nu isi mai permit ipoteca pe casa, ratele la jaguar se gandesc ca undeva canta pasari si se deschid flori? Nu se gandesc dar isi gasesc argumentele lor pentru a trai si in nici un caz, nu, oamenii aia nu traiesc pt ce a zis cioran acolo. Dar am asa o placere sa ii banalizez pe americanii bogati, sau pe afaceristii bogati, oameni de marekting, care orice ar zice zambesc si parca vor sa iti vanda ceva. Nu ii vad gandind prea multe, si poate ma insel, dar ma doare in cot, as vrea sa ii am pe toti in subordine, cum ziceau aia de la Vama Veche, ..tu-i in gura sa-i ..ut, si de pe tron sa racnesc "obey".

Pana la urma totul e mai mult sau mai putin o sinusoidala chiar daca pentru multi varful e sub nivelul marii si rar ajung sa ia aer.

daca...

ieri am vazut sliding doors. bun film. am vazut cateva parti si din my boss's daughter, prost film. uwe boll poate ar fi scos mai mult din filmul ala. david zucker, asta a regizat, facuse totusi naked gun cu leslie nielsen, baseketball cu tipii ce au creat south park, scary movie 3 si 4... oricum... revin la sliding doors care prezinta alternativa "what if" urmata de "nu as fi pierdut metroul. se poate adapta la "what if" "mutu nu ar fi ratat penalty-ul" sau la chestii mai puternice "what if" "marcel nu ar fi uitat gazul deschis si nu ar fi explodat el si toata casa lui". desigur asta nu il afecteaza decat pe marcel si casa lu dar parca e o chestie mai puternica.

ghiroda e o comuna langa timisoara care peste cativa ani va fi inghitita probabil de oras. ieri s-a ales primarul dintre cei doi candidati ramasi: o femeie de la pdl, directoarea de la scoala de acolo din comuna, si un barbat de la alianta timis (pnl-pntcd si forumul germanilor) care are ca slogan "un bun gospodar un bun primar" . si in ghiroda si recas a fost ruga ieri. nu e fain la ruga.

a castigat barbatul alegerile.

Fum colateral

Niciodata nu am putut spune cu siguranta de ce am construit o casa din mucava. Lutul mi se parea prea maleabil pentru a locui in el. Nu vroiam sa isi schimbe forma dupa mine. Unii spuneau ca mi-ar place restrictiile si nu adaptarea. De asta nu imi place lutul chipurile. Mucavaua putea fi distrusa in orice moment, dar cat timp exista era locuinta mea, ingusta si lunga.

I-am dat foc de mai multe ori si de fiecare data ardea toata. Nu imi placea sa o vad cum arde dar imi placea teribil sa o aprind. Apoi fugeam cu seninatate. Vecinii veneau fiecare cu apa dar eu nu puteam sa beau in ritmul in care o aduceau. Ce s-ar mai fi bucurat plantele din gradina de apa, mai ales acum cand focul ardea trainic. Vecinii haini insa devarsau intreaga apa pe mucavaua deja in stadiu irecuperabil.

Prima oara cand m-au facut piroman am parasit satul. Dupa trei ani m-am intors si ii auzeam soptindu-si unul altuia: S-a intors piromanul. Nu ii bagam in seama. Nu am clipit in alt mod decat normal atunci cand m-au facut a doua oara piroman.

Intotdeauna voi putea spune de ce am construit un aruncator de flacari.

Trei compuneri

Imparatia
Rosu imparat saliva in timp ce fata in casa facea curat. I se parea primejdios de atragataore infecta menajera. Faptul ca regina nu il mai putea ameninta, fiind moarta, i se parea o palida, dar palida consolare. Cand femeia ispravind treburile casei vru sa paraseasca incaperea. Imparatul cauta un pretext pentru a o face sa revina. Sa ceara din nou aripioare de pui i se parea deja penibil. Improviza. "Olga, sa imi aduci niste sirop de tuse!" si apoi tusi fals. Olga pleca dupa sirop. Imparatul ii privii mersul leganat. I se paru interesant. Ar fi vrut s-o futa in timp ce merge.

Ultimul pat
Nimic nu era interesant in incercarile lor de consolare. Statea intinsa privind neoanele albe a caror lumina ii strapungea ochii. Sangele se imbina cu saliva in gura micuta formand un lichid rosu vascos si dens in timp ce siropul amar pt evitarea exinderii primejdioase a infectiei ramanea neatins. Se simtea intr-un picaj nesfarsit cu aripile taiate cand tot ce dorea era o taietura curata de bisturiu. Avea parte de un sfarsit asemenea ei, mistuitor si voluptos.

Despre Liviu
Eu si prietenii mei mergeam in cadenta sa vedem bufnite la gradina zoologica. Unul mergea mai repede altul mai incet. Acesta din urma era la ananghie, iar cel dintai avea plasturi pentru nicotina. Moartea ne parea departe iar Liviu nu era cu noi. Carapacele broastelor testoase erau obisnuite dar locuintele lor lasate complet in paragina de ingrijitorii apatici. Ei aveau alta varianta, dadeau vina pe bietele testoase. Roci sedimentare deloc deloc pe acolo. Apoi am vrut sa vedem un film cu ghilotinarea unor oameni cheie din evul mediu dar mufa tata nu se potrivea in mufa mama. Erau diferite si una dintre ele era cu crom. Am scris mai multi un pamfelt despre intamplarea asta. Atata am mai ras. Liviu nu stia asta. El nu era cu noi.