De duzina (Pulp in original) este ultimul roman scris de Charles Bukowski.
Nick Belane este cel mai mare detectiv din LA care este insarcinat mai intai de Doamana Moartea sa verifice daca un tip este Celine (desi Celine fi trebuit sa aiba 100 de ani iar tipul arata de 40). Apoi de catre un sot gelos pentru a verifica daca sotia lui il insala iar Nick ii promite de fiecare data ca ii va prinde curul in pioneze lui Cindy (asta era sotia). De fiecare data ii promite ca ii prinde curul in pioneze. Mai vine si un imbalsamator de cadavre care ii cere sa il scape de o extraterestra pe nume Jeannie Nitro in timp ce un alt tip, cel care l-a recomandat de fapt tuturor celorlalti, ii cere sa gaseasca Vrabia Rosie.
Toate povestile se dovedesc a fi legate pana la urma dar nu povestile acelea fac cartea. Dialogurile o fac. Fiecare intrare in bar. Doua fragmente urmeaza si fac mai mult decat orice as putea povesti eu.
Imi amintesc si e posibil sa fi fost chiar ultimul bar din carte in care a intrat. Era impreuna cu Doamnea Moartea.
"- Ce s-a intamplat cu pleaopele tale? - l-a intrebat doamna Moartea
- Azi dimineata mi-a explodat bucataria...
- Si cum vei dormi in seara asta?
- Imi voi infasura capul intr-un prosop.
- Nu ai putea sa faci asta acum? - am intrebat.
- Pentru ce? - m-a intrebat
- Nu conteaza... - am spus si i-am platit. "
Sau intr-un alt bar cand chelnerita, mereu fara expresie, vine sa ii ia comanda:
"- Cu ce te servesc, draga? - a spus cu o voce scartaitoare
- Doua sticle de bere. Fara pahar.
- Doua beri, draga?
- Da.
- Ce tip?
- Ceva din China.
- Din China?
- Doua sticle de bere chinezeasca. Fara pahar.
- Pot sa te intreb ceva?
- Da.
- Vei bea tu singur berile astea doua?
- Asa ma astept.
- Atunci de ce nu o bei intai pe prima si apoi mai tarziu pe a doua? Asa va ramane rece.
- Dar vreu sa faca asta asa. Am motivele mele, prespun.
- Cand le afli sa mi le spui si mie daraga...
- De ce ar trebui sa ti le spun tie? Poate vreau sa le tin pentru mine.
- Stii ceva, gentleman? Nu avem obligatia sa te servim. Ne-am rezervat dreptul acesta.
- Imi spui ca nu ma serviti pentru ca am cerut doua sticle de bere chinezeasca si nu am explicat de ce?
- Nu am spus ca nu te servim. Am spus ca avem dreptul sa nu o facem.
- Uite, motivul principal este siguranta, o nevoie inconstienta de siguranta. Am avut o copilarie de cacat. Doau sticle vor umple un gol care trebuie umplut. Poate. Nu sunt sigur.
- Am sa iti spun ceva draga. Ce ai tu nevoie e un psihiatru.
- Foarte bine. Dar pana gasescu unul, poti sa imi aduci doua sticle de bere chinezeasca?
S-a apropiat un tip urias cu un sort alb murdar.
- Betty, care e problema?
- Tipul asta vrea doua sticle de bere chinezeasca. Fara pahar.
- Lasa-l, probabil asteapta un prieten Betty.
- Nu asteapta nici un prieten Blinky.
Blinky s-a uitat la mine. Alt tip gras si mare. Era ca doi tipi grasi si mari.
- Nu astepti un prieten? - m-a intrebat
- Nu - am raspuns
- Atunci de ce vrei doua sticle de bere chinezeasca?
- Ca sa le beau.
- N-am vazut niciodata asa ceva.
- De ce nu pot sa o fac? E impotriva legii?
- Nu, e doar rar, nimic mai mult.
- I-am spus deja ca are nevoie de un psihiatru - a spus Betty
Mi-am scos un trabuc si l-am aprins.
- Pute - spuse Blinky.
- Si excrementele tale - am spus eu.
- Ce?
- Adu-mi trei sticle de bere chinezeasca. Fara pahar."
I recommend.
Tuesday, November 18, 2008
Tuesday, November 11, 2008
Despre criza economica
Se pare ca ne confruntam cu o adevarata criza economica. De fapt altora li se pare, oamenilor care se pricep, si de fapt lor nu li se pare, ci sunt siguri. Pe mine direct nu ma afecteaza decat daca se vor face reduceri de personal. Ma va afecta oare cand voi dori un imprumut la banca pentru o masina? Nu as putea spune. Eu pot sa doresc dar sa nu imprumut nimic. E o chestiune de alegere si ca mai toate alegerile care imi apartin si aceasta e a mea. Se vor gasi mereu oameni care sa profite si oameni care sa nu. Un lucru bun cu criza e ca parca se mai tempereaza putin piata imobiliara si sper, acum iar revin la masina, si piata de autoturisme.
Chris Gardner (jucat de Will Smith in Pursuit of Happyness) a avut succes ca si broker. Nu toti pot avea si numarul brokerilor era mult prea mare oricum. Pana la urma e o criza care ii afecteaza in primul rand pe cei bogati pentru ca pe cei saraci ii afecteaza oricum totul. Wall Street-ul lui Oliver Stone poate fi acum reluat intr-un alt tip de piata economica si cu o alta abordare, altfel nu vad cum mai ia Michael Douglas inca un Oscar.
De fapt ma intereseaza mai mult daca pe Berlusconi il afecteaza criza economica decat orice informatie despre Michael Douglas. Nu, nu sunt un fan al politicii lui de dreapta. Sau poate ca sunt dar asta nu are prea mult a face. Aici e vorba de banii pe care e dispus sa ii verse pentru a ii aduce pe noii Kaka (desi e numai unul), Baresi (astia au fost doi), Van Basten Rijkard si Gullit la un loc, si, de ce nu, pentru a-i putea plati un salariu onorabil celui de-al treilea Maldini chiar daca nu va fi la nivelul bunicului si tatalui sau.
Si superficialitatea asta ma omoara. Parlamentarii stiu cu adevarat si simt cu adevarat criza. Si doar ei au putut evita ca aceasta criza sa se abata si asupra Romaniei. Americanii cu toata laudarosenia lor au resimtit-o cu totii din plin ca si cum ar fi fost o noua gripa aviara. Tariceanu si ai nostrii ne tot promit ca o sa vina si la noi criza. Dar iarasi ne mint si parca vad ca n-o sa vina. Ca si in California Dreamin' cand celui care lucra la cfr i-au zis parintii ca o sa vina americanii in timpul razboiului sa ii ajute. Ei or venit? N-or venit da-i dracu. Sau cum zicea Tudor Chirila, ceva de genu cu ..tu-i in gura sa-i ..ut. Asa ca poa sa zica si Ciuhandu ca vine Criza eu unul nu il cred. Dar doar cand e vorba de criza, in rest Ciuhandu mi se pare un tip de treaba. Ca si brutarul de la prospero unde scrie mare "brutarul tau e un tip de treaba".
Si eu stau si imi bat joc si sunt oameni, oameni adevarati, care sufera si nu le place, nu stau pe intuneric pentru ca e o chestiune de moda sau de a fi rebel. Sunt 60.000 de oameni in Japonia care traiesc in internet cafe-uri pentru ca e mai accesibil si peste 300 de mii de oameni in California care nu au casa. E o situatie destul de urata dar au mai fost situatii urate si de cele mai multe ori daca iesi din ele ajungi mai castigat. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa realizezi ca exista. Cioran a zis "cum am pierdut totul. Si cand te gandesti ca undeva canta pasari si se deschid flori". A mai zis "nu exista argumente pentru a trai" si ca "traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta". Oamenii care pierd la bursa, nu isi mai permit ipoteca pe casa, ratele la jaguar se gandesc ca undeva canta pasari si se deschid flori? Nu se gandesc dar isi gasesc argumentele lor pentru a trai si in nici un caz, nu, oamenii aia nu traiesc pt ce a zis cioran acolo. Dar am asa o placere sa ii banalizez pe americanii bogati, sau pe afaceristii bogati, oameni de marekting, care orice ar zice zambesc si parca vor sa iti vanda ceva. Nu ii vad gandind prea multe, si poate ma insel, dar ma doare in cot, as vrea sa ii am pe toti in subordine, cum ziceau aia de la Vama Veche, ..tu-i in gura sa-i ..ut, si de pe tron sa racnesc "obey".
Pana la urma totul e mai mult sau mai putin o sinusoidala chiar daca pentru multi varful e sub nivelul marii si rar ajung sa ia aer.
Chris Gardner (jucat de Will Smith in Pursuit of Happyness) a avut succes ca si broker. Nu toti pot avea si numarul brokerilor era mult prea mare oricum. Pana la urma e o criza care ii afecteaza in primul rand pe cei bogati pentru ca pe cei saraci ii afecteaza oricum totul. Wall Street-ul lui Oliver Stone poate fi acum reluat intr-un alt tip de piata economica si cu o alta abordare, altfel nu vad cum mai ia Michael Douglas inca un Oscar.
De fapt ma intereseaza mai mult daca pe Berlusconi il afecteaza criza economica decat orice informatie despre Michael Douglas. Nu, nu sunt un fan al politicii lui de dreapta. Sau poate ca sunt dar asta nu are prea mult a face. Aici e vorba de banii pe care e dispus sa ii verse pentru a ii aduce pe noii Kaka (desi e numai unul), Baresi (astia au fost doi), Van Basten Rijkard si Gullit la un loc, si, de ce nu, pentru a-i putea plati un salariu onorabil celui de-al treilea Maldini chiar daca nu va fi la nivelul bunicului si tatalui sau.
Si superficialitatea asta ma omoara. Parlamentarii stiu cu adevarat si simt cu adevarat criza. Si doar ei au putut evita ca aceasta criza sa se abata si asupra Romaniei. Americanii cu toata laudarosenia lor au resimtit-o cu totii din plin ca si cum ar fi fost o noua gripa aviara. Tariceanu si ai nostrii ne tot promit ca o sa vina si la noi criza. Dar iarasi ne mint si parca vad ca n-o sa vina. Ca si in California Dreamin' cand celui care lucra la cfr i-au zis parintii ca o sa vina americanii in timpul razboiului sa ii ajute. Ei or venit? N-or venit da-i dracu. Sau cum zicea Tudor Chirila, ceva de genu cu ..tu-i in gura sa-i ..ut. Asa ca poa sa zica si Ciuhandu ca vine Criza eu unul nu il cred. Dar doar cand e vorba de criza, in rest Ciuhandu mi se pare un tip de treaba. Ca si brutarul de la prospero unde scrie mare "brutarul tau e un tip de treaba".
Si eu stau si imi bat joc si sunt oameni, oameni adevarati, care sufera si nu le place, nu stau pe intuneric pentru ca e o chestiune de moda sau de a fi rebel. Sunt 60.000 de oameni in Japonia care traiesc in internet cafe-uri pentru ca e mai accesibil si peste 300 de mii de oameni in California care nu au casa. E o situatie destul de urata dar au mai fost situatii urate si de cele mai multe ori daca iesi din ele ajungi mai castigat. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa realizezi ca exista. Cioran a zis "cum am pierdut totul. Si cand te gandesti ca undeva canta pasari si se deschid flori". A mai zis "nu exista argumente pentru a trai" si ca "traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta". Oamenii care pierd la bursa, nu isi mai permit ipoteca pe casa, ratele la jaguar se gandesc ca undeva canta pasari si se deschid flori? Nu se gandesc dar isi gasesc argumentele lor pentru a trai si in nici un caz, nu, oamenii aia nu traiesc pt ce a zis cioran acolo. Dar am asa o placere sa ii banalizez pe americanii bogati, sau pe afaceristii bogati, oameni de marekting, care orice ar zice zambesc si parca vor sa iti vanda ceva. Nu ii vad gandind prea multe, si poate ma insel, dar ma doare in cot, as vrea sa ii am pe toti in subordine, cum ziceau aia de la Vama Veche, ..tu-i in gura sa-i ..ut, si de pe tron sa racnesc "obey".
Pana la urma totul e mai mult sau mai putin o sinusoidala chiar daca pentru multi varful e sub nivelul marii si rar ajung sa ia aer.
Subscribe to:
Posts (Atom)