Bună prieteni ("Prieteni" e o formulă de adresare tot mai des utilizată de comentatorii TV, radio, de ziarişti sau orice tip de jurnalişti. Tot "prieteni" e numele unui director (aveţi grijă la accent) din interiorul directorului poze de pe calculatorul meu personal. De fiecare dată când, fie eu, fie alţi prieteni în căutare de poze compromiţătoare, intrăm în el descoperim că e gol şi are capacitatea de a smulge un zâmbet. Ce tâmpenie, am încheiat paranteza)
Nu înţeleg cum unii oameni pot scrie chestii serioase, de exemplu despre situaţia din Coreea de Nord. Găsesc articolul de aici destul de interesant şi situaţia din Coreea de Nord destul de gravă dar cam atât. Poate voi mai încerca nişte 2046 based stories, un fel de deus ex machina stories, la modul neserios şi măcar din când în când comice.
Anul acesta filmele de la Oscar îmi par slăbuţe. Pe scurt nişte păreri personale despre filmele văzute cu cel puţin o nominalizare, aprecieri nenecesare aş putea adăuga. Poate dezbatem ceva.
Faceţi click de vreţi a continua.
Friday, February 26, 2010
Tuesday, February 23, 2010
Thursday, February 18, 2010
Aseară am făcut mâncare
Să încep de un pic mai devreme. Alaltăieri Milanul, cândva mare, nu a reuşit să treacă de Manchester United iar Cosaşu se bucură fără jenă şi pe faţă de triumful lui Rooney. A curs destulă cerneală (l-am auzit pe Gabi Popescu, lol, folosind expresia asta la un studio CL, nici nu se compara cu Ilie, puţini se compară, poate nimeni, până şi Dinu e altceva).
A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.
Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).
Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).
Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.
Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.
Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici). Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.
Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "Atît - cum ar spune Cornel Dinu", "Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare azi cel mai bun fotbalist din lume?" (asta zicea în 5 noiembrie) sau exemple de-ale mele, "În schimb Trifa...", "Aştept recomandări de baruri.", "Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!", "Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan."
Sile şi-a luat motor.
A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.
Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).
Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).
Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.
Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.
Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici). Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.
Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "
Sile şi-a luat motor.
Monday, February 15, 2010
Monday, February 8, 2010
Amalgam
Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.
Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).
Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.
Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.
Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.
Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".
Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.
În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.
Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!
Repet. Nu zăboviţi!
Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).
Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.
Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri). "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.
Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.
Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".
Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.
În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.
Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!
Repet. Nu zăboviţi!
Tuesday, February 2, 2010
Nudge nudge script
Info: One of the best sketches ever. From Monty Python's Flying Circus, season 1, episode 3: How to recognise different types of trees from quite a long way away. A classic.
| Norman | Is your wife a...goer...eh? Know what I mean? Know what I mean? Nudge nudge. Nudge nudge. Know what I mean? Say no more...know what I mean? |
| Him | I beg your pardon? |
| Norman | Your wife...does she, er, does she 'go' - eh? eh? eh? Know what I mean, know what I mean? Nudge nudge. Say no more. |
| Him | Well, she sometimes goes, yes. |
Monday, February 1, 2010
În curând la Bucureşti
Ce va fi în curând la Bucureşti e o întrebare greşită. Reformulez. Cine va fi în curând la Bucureşti?
Ştie cineva?
Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.
Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.
Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.
Aştept recomandări de baruri.
Ştie cineva?
Eu voi fi în curând la Bucureşti. Mai am un articol când am fost la Bucureşti în decembrie 2008 aici (de remarcat comentariul cu rezoluţiile mele pentru 2009, toate îndeplinite, nu şi cea cu schiatul din articol, dar nu le putem avea pe toate), şi încă două când am fost în 2007 cu ocazia LaserTag aici şi aici.
Adevărul e că am fost de mai multe ori la Bucureşti, de fiecare dată legat de lucru, dar nu ştiu exact ce naiba scriu pe blog. Şansele fiind să nu scriu pe blog despre cum a fost în capitală după ce voi fi venit de la Bucureşti m-am gândit să spun acum câteva cuvinte.
Aşadar eu voi fi în curând la Bucureşti pentru câteva zile pentru a-mi fi prezentate, de către un coleg, nişte cunoştinţe dobândite, de acelaşi coleg, la un curs.
Aştept recomandări de baruri.
Subscribe to:
Posts (Atom)