Era o petrecere la lucru (și, după, un om ce rezolvă, sau încearcă, integrame, lângă tine, în stația de metrou). Când nu poți deschide o bere cu o lingură e primul semn.
Sinceritatea îmi este o piedică, nu mai știu exact propoziția. Sundown și morning în aceeași propoziție suna greșit. M-am hazardat, din singurătate, și am zis "sunrise". Era cuvântul ce se căuta.
Mă îndepărtez. Am întâlnit un om. Nu am înțeles ce făcea, pe lângă că lucra unde lucrez eu, dar era un fel de freestyler. Cânta versuri, uneori din senin. Cică erau ale lui. Nu știu cum m-a convins să ies afară (o capcană precum camera de muzică!?) și o băgat niște rime. Părea germană. Mai pe urmă nu mai eram sigur. Nu știu de ce s-o oprit. Rimă lipsă sau eu, ca ascultător. Nu era ușor să fii ascultător.
Undeva la începutul petrecerii îi urasem lui taică-miu la mulți ani și am aflat că votase cu Ponta. A mai fost o discuție despre taxe, în care toată lumea se gândea cum să o ducă ea mai bine. Uneori mă întristează asemenea lucruri.
În rest pizza, bere și muzică. Cred că s-a și dansat la un moment dat.
