Se gândi la prezent în timp ce mergea spre casă dar nu desluşea mare lucru și nu îi placea deloc să se simtă neputincios. La trecut se tot gândi, mereu amintiri, îi plăcea trecutul. Nu știa multe, dar știa trecutul.
Ar fi vrut să rămână acolo, unde știa, unde nu se schimbă niciodată nimic și totul se desfășoară la fel. Dar și trecutul e păgubos, căci, lucrurile se întâmplă după bunul lor plac, nu al tău. Greșelile și alegerile, nici măcar nu știa dacă greșise sau dacă ar fi putut fi făcut altfel, sau să fi făcut să fie altfel, el sau oricine. De ar fi fost altfel se gândi el... tot spre alte posibilități aș contempla?
Dacă s-ar gândi la viitor. Oh. Da. Acolo ar putea să facă ceva. Sau mai curând. Acum. Acum se joacă viața. Dar tot ce știa el era trecutul.
