La doua-trei vorbe spunea, imposibil de-nteles de ce si cu ce legatura, "cu urechile pe spate"...
Incepusem sa-i vorbesc despre poezie, ii si citeam niste versuri, la care ea, privind direct in halba de bere, imi raspunse: "Da.. Cu urechile pe spate!"
Am luat-o in brate si am sarutat-o pe fata ei rotunda si transpirata, apoi pe buzele de copil. "Cu urechile pe spate!", mi-a spus cand s-a desprins din bratele mele.
I-am spus ca sunt dispus sa ramanem prieteni si tot bla-bla-bla-ul care se spune in situatiile astea. Dupa ce-am terminat cu discursul meu stangaci si artificios, a tacut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. "Ce-ai spus?", am intrebat-o, uitandu-ma cum se formeaza lacrimile in ochii ei fara gene. "Cu urechile pe spate...", a soptit din nou, strangand din umeri.
Bucati din Mircea Cartarescu, De ce iubim femeile. Nu are legatura cu cartea, nu comentez cartea. Cu urechile pe spate!
2 comments:
Nu stiu daca e o semnificatie anume in cuvintele astea(?):). Eu una prefer ca un scriitor sa repete prin personajele sale ceva ce mi-ar stimula imaginatia, sau poate cultura..in caz ca ea exista:D
madi,
nici eu nu stiu ce semnificatie au. ma amuza totusi. suna funny. absurd.
si da ai dreptate cu scriitorul. de asta nu am comentat nimic despre carte. nu era o carte impresionanta, sa nu zic altceva:)
Post a Comment