Se pare ca ne confruntam cu o adevarata criza economica. De fapt altora li se pare, oamenilor care se pricep, si de fapt lor nu li se pare, ci sunt siguri. Pe mine direct nu ma afecteaza decat daca se vor face reduceri de personal. Ma va afecta oare cand voi dori un imprumut la banca pentru o masina? Nu as putea spune. Eu pot sa doresc dar sa nu imprumut nimic. E o chestiune de alegere si ca mai toate alegerile care imi apartin si aceasta e a mea. Se vor gasi mereu oameni care sa profite si oameni care sa nu. Un lucru bun cu criza e ca parca se mai tempereaza putin piata imobiliara si sper, acum iar revin la masina, si piata de autoturisme.
Chris Gardner (jucat de Will Smith in Pursuit of Happyness) a avut succes ca si broker. Nu toti pot avea si numarul brokerilor era mult prea mare oricum. Pana la urma e o criza care ii afecteaza in primul rand pe cei bogati pentru ca pe cei saraci ii afecteaza oricum totul. Wall Street-ul lui Oliver Stone poate fi acum reluat intr-un alt tip de piata economica si cu o alta abordare, altfel nu vad cum mai ia Michael Douglas inca un Oscar.
De fapt ma intereseaza mai mult daca pe Berlusconi il afecteaza criza economica decat orice informatie despre Michael Douglas. Nu, nu sunt un fan al politicii lui de dreapta. Sau poate ca sunt dar asta nu are prea mult a face. Aici e vorba de banii pe care e dispus sa ii verse pentru a ii aduce pe noii Kaka (desi e numai unul), Baresi (astia au fost doi), Van Basten Rijkard si Gullit la un loc, si, de ce nu, pentru a-i putea plati un salariu onorabil celui de-al treilea Maldini chiar daca nu va fi la nivelul bunicului si tatalui sau.
Si superficialitatea asta ma omoara. Parlamentarii stiu cu adevarat si simt cu adevarat criza. Si doar ei au putut evita ca aceasta criza sa se abata si asupra Romaniei. Americanii cu toata laudarosenia lor au resimtit-o cu totii din plin ca si cum ar fi fost o noua gripa aviara. Tariceanu si ai nostrii ne tot promit ca o sa vina si la noi criza. Dar iarasi ne mint si parca vad ca n-o sa vina. Ca si in California Dreamin' cand celui care lucra la cfr i-au zis parintii ca o sa vina americanii in timpul razboiului sa ii ajute. Ei or venit? N-or venit da-i dracu. Sau cum zicea Tudor Chirila, ceva de genu cu ..tu-i in gura sa-i ..ut. Asa ca poa sa zica si Ciuhandu ca vine Criza eu unul nu il cred. Dar doar cand e vorba de criza, in rest Ciuhandu mi se pare un tip de treaba. Ca si brutarul de la prospero unde scrie mare "brutarul tau e un tip de treaba".
Si eu stau si imi bat joc si sunt oameni, oameni adevarati, care sufera si nu le place, nu stau pe intuneric pentru ca e o chestiune de moda sau de a fi rebel. Sunt 60.000 de oameni in Japonia care traiesc in internet cafe-uri pentru ca e mai accesibil si peste 300 de mii de oameni in California care nu au casa. E o situatie destul de urata dar au mai fost situatii urate si de cele mai multe ori daca iesi din ele ajungi mai castigat. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa realizezi ca exista. Cioran a zis "cum am pierdut totul. Si cand te gandesti ca undeva canta pasari si se deschid flori". A mai zis "nu exista argumente pentru a trai" si ca "traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta". Oamenii care pierd la bursa, nu isi mai permit ipoteca pe casa, ratele la jaguar se gandesc ca undeva canta pasari si se deschid flori? Nu se gandesc dar isi gasesc argumentele lor pentru a trai si in nici un caz, nu, oamenii aia nu traiesc pt ce a zis cioran acolo. Dar am asa o placere sa ii banalizez pe americanii bogati, sau pe afaceristii bogati, oameni de marekting, care orice ar zice zambesc si parca vor sa iti vanda ceva. Nu ii vad gandind prea multe, si poate ma insel, dar ma doare in cot, as vrea sa ii am pe toti in subordine, cum ziceau aia de la Vama Veche, ..tu-i in gura sa-i ..ut, si de pe tron sa racnesc "obey".
Pana la urma totul e mai mult sau mai putin o sinusoidala chiar daca pentru multi varful e sub nivelul marii si rar ajung sa ia aer.
No comments:
Post a Comment