Aseară am mâncat rechin

Aseară am mâncat rechin. Cris l-a pregătit cu ajutorul sticlei de vin alb unguresc pe care mă pregăteam să i-o dau lui Edi pentru că mi-a împrumutat gps-ul pentru road trip-ul Sziget - Slovenia - Veneţia - Jesolo - Balaton. Din fericire mai cumpărasem o altă sticlă de vin din acelaşi loc de unde am cumpărat şi rechinul. Comoara pivniţei, un vin roşu ce nu poate fi folosit pentru a găti rechin, dar numai potrivită ca şi atenţie acordată unui gps împrumutat nu-i aşa? Cu proxima ocazie voi mai cumpăra o sticlă pentru uzul meu personal.

De săptămâna viitoare voi reîncepe duelurile, aproape celebre, cu Radu Cosaşu. Articolele mele pentru duel pot fi văzute aici, în timp ce articolele lui Radu Cosaşu sunt aici.

În speranţa că maestrul Cosaşu nu mă va sili să scriu despre tenis, astăzi am avut program liber ales.

Totul pare un paradis, de John Cheever

Totul pare un paradis e ultima carte pe care am citit-o. Mă gândesc să mă reapuc din nou de citit dar şi de alte chestii, chestii cum ar fi alergatul şi băutul a altceva decât cola şi bere. Văzusem în Irish o bătutură numită Serbetto, sau ceva de genul, wine & lemon with a touch of vodka. Nici nu mai ţin minte cât timp a trecut de când nu am mai băut vin, lămâie sau vodkă. Nici Bukowski nu ştia câte beri a băut aşteptând ca lucrurile să fie altfel, dar deviez...

Cartea lui John Cheever mi-a plăcut. E o carte relativ scurtă care are în centru un orăşel american retras care nici măcar nu are un fast food însă în care femeile se ceartă la supermarket, un orăşel al cărui heleşteu, unde localnicii obişnuiau să patineze iarna, este transformat în groapă de deşeuri. Un bătrânel încearcă să afle de ce şi cum să salveze heleşteul în timp ce umblă după o femeie agent imobiliar mai tânără, femeie care participă de 2-3 ori pe săptămână la întâlniri anonime în biserici. Dependenţă de alcool, droguri, mâncare sau sex, nu vom afla cu siguranţă niciodată scopul întâlnirilor, totuşi semnalele ar fi către ultima variantă.

O carte pe alocuri amuzantă şi ironică. Puteţi arunca o privire pe câteva fragmente aici, loc de unde puteţi şi comanda cartea.

Sziget 2007

Notă introductivă: Migrarea de pe 360 continuă. Am scris asta în august 2007, după Szigetul din acel an. Notele de la final aparţin textului iniţial. Cris nu a vrut să vină atunci la Sziget. Am sunat-o de acolo de câteva ori. O dată în timpul concertului Nine Inch Nails, concertul despre care este vorba mai jos. Despre cum a fost în acest an la Sziget, poate curând.

Ada

Nine Inch Nails kicked off the show with The Beginning of the End. Then it was Heresy. Terrible Lie. I don’t know when I decided to throw away the vodka. On March of the Pigs there was more jumping. Some of them pigs were filming instead of enjoying, idiots. I waited for a not such an unbelievable song to make a phone call. Then I woke up with a fucking circle instrument on my left hand. Me and other six persons. I tried to grab it with my right hand and succeeded. The circle instrument changed its form into some sort of a star, scratched my fingers and I decided to let it go, but not before another try, futile, and I let it go in order to enjoy the show. The Great Destroyer. A wall of white leds curtain fell down, and they sang in front of them, and then behind the wall. Some girls in front of me were talking in Romanian. Romanian rules. I swore something in that language to get their attention. And the show went on. Survivalism was there but don’t remember it being there. One of the two Romanian girls was taken by the crowd and carried to the front rows. Now there was only the cute girl. And Nine Inch Nails still ruled. The Hand that Feeds.

They ended the show with Hurt.

Then I got her name.

“If I could start again
A million miles away
I would keep myself
I would find a way”

notă: şi nu tre să sune emo mă. limba noastră îi o comoară, dar m-am dat pe engleza. versurile sunt din hurt, şi unghii de douăşitrei de centimetri cum sună?

p.s. And I forgot Closer. But they forgot Starfuckers Inc. and Capital G.