Negustorul de cepe

Mergea apăsat deși nu avea nimic în spate. Plasa, plină de obicei cu cepe din acelea mari, nu era în mâinile lui. Îi fusese furată după ce vânduse mai bine de jumătate din ele, jumătatea mai frumoasă căci întotdeauna oferea doritorilor posibiliatea de a-și alege singuri marfa iar clienții proaspătului negustor nu erau proști, alegeau întâi cepele mai frumoase și mai gustoase. Era târziu și era obosit. De obicei îl furau mult mai devreme. ”Așa le trebuie dacă au așteptat atât. Nici tocănița nu le va mai fi la fel de bună cu cepele ce le-au rămas”, gândi el în timp ce mergea apăsat deși nu avea nimic în spate.

Teatrul amator. Filmarea. Textul.

Iată (behold!) ce a ieșit din tentativa de piesă. Lumea s-a distrat la început, apoi pe măsură ce vodka s-a terminat oamenii erau tot mai obosiți. Textul poate fi găsit aici, iar totul a pornit de la acest articol. Neconcordanțe între ce s-a zis și s-a scris există dar cui îi pasă.

intro generic
prologul
scena1
intermezzo
scena2
scena3
caseta tehnica

Pentru că nu mi-a trecut în cap să pun în caseta tehnică voi face mulțumirile aici, enumerându-i:
Rujoni, Orlando Trandu - pentru numele lor
Toma Caragiu - pentru fabulă și despre brad
Monty Python - pentru funniest joke ever written
William Shakespeare - pentru că nu puteam să fac prologul fără el
Cel care caută fete și nu găsește - nu știu pentru ce
George Gordon - pentru că nu am găsit un alt membru mai de seamă căutând prin Ku Klux Klan
Stereophonics, Liquido - pentru muzică
Hrușcă - pentru colinde și pentru că e înaintea lui Moș Crăciun la producția de ler.

Și mai ales lui Ed Wood, care poate ar fi apreciat ce a ieșit cum nu mulți ar putea s-o facă.

La mulți ani!