Higher Education Party, 2006

Puloverul acela îmi era incomod și călduros deopotrivă iar în rest, în rest nu îmi amintesc multe. L-aș pomeni pe Chirilă dar doar așa în treacăt. Totul se petrecea, cred, în prima parte a anului patru de facultate. Era un alt început, alte vremuri, când timpul trecea cu o imponderabilitate mai apropiată de copilărie ca niciodată, o perioadă în care 10 milioane pe lună erau suficiente pentru orice unui student, și în plus să îi rămână să meargă la întreg Szigetul anul următor. Erau alte necesități. Dar să nu deviez, când, de fapt, tot ce vroiam era să îl pomenesc pe Chirilă, așa în treacăt.

1st May Camping at Lake Tauț, 2010

Fiecare sărbătorește 1 mai

după bunul plac al lui, sau al prietenilor. Unii merg de 1 mai pe plajă la 2 Mai dar noi suntem mult, mult prea departe de mare. Lacul e prietenul nostru bun. El ne primește mereu, mai mereu, mai puțin de acel 1 mai, când n-a fost chip să găsim loc decât în bălăriile din împrejurimi. Să fie Tauț oaia neagră a lacurilor? Pesemne așa trebuie să fie. 

În 2007, de 1 mai, eram parcă ceva mai spiritual, sau poate doar ceva mai nefericit, căci scrisesem asta.

Stanciova Carriers, 2007

Nu mai îmi aduc aminte cum am ajuns în pădure. Nimeni nu își mai aduce aminte. Ideea ne-a fost inoculată pe nesimțite iar când am ajuns acolo lucrurile au devenit și mai ciudate. Speriatul gâștelor, săritul și tropăitul sincronizat, căciuli de fete purtate cu naturalețe pe capuri de băieți, activități care mai deunăzi ar fi stârnit oprobriul public erau atunci considerate neprihănite. Un lucru era cert: lucrurile nu erau în matca lor normală. Rătăcind prin pădure, căratul fetelor a părut cel mai firesc lucru.

După atâta hămălit, la revenirea în civilizație, tot așteptând hămesiți sarmalele, am descoperit o adevărată desfătare în chipsurile savurate cu smântână, pentru ca mai apoi să ne înfruptăm, mai în tihnă, mai cu nesaț, din sarmalele așteptate.