Nu aveam nevoie de lingurita pentru a indeparta spuma de capsuni de pe trupul ei voluptos si gol. Saruturile mele o acoperau si se pierdeau in parul ei nepamentesc. O fetita ce primeste o acadea, lacrimi reale sau pe micul ecran, un catelus gudurandu-se si dand din codita, incomparabile, telurice, cartofi ingropati in pamant, pe cand ea era Eva, inainte de pacatul primordial, iar golicunea ei inca neacoperita de frunze de smochin, era un ambasador al paradisului.
inspired by the first part of this.
2 comments:
Deci...ne-ai dat clasa evident...de aceea te provocam... Un nou concurs... te tine?
o sa incerc... sa vedem..
Post a Comment