Aragaz cu patru ochi

În curând.

Cu mine în rolul principal.

Movie night stories (I)

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the first one. A failure. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero uno:

The Date: 26.II.2010

The Location: Castelul Regelui
 *cineva a cautat pe google pentru a afla unde e castelul regelui. doar atât şi a meritat totul.

The Time: 22:30
  * marce: de ce e atât de târziu?! 
     eu: ca să nu plecaţi acasă înainte de miezul nopţii
     marce: lol, păi dacă ne uităm la 2 filme nu plecăm înainte de 12
   
The Title: Movie Night with a Theme

The Invitation:
I have three themes in mind that most likely nobody will like but hopefully somebody will attend. I have a question for the ones who will attend. What theme would you prefer (we will watch two movies and see what we do from there):

1. Alfred Hitchcock
2. Spanish Horror
3. Woody Allen

I am available for details undefinitely.    
*  The selected movies were the following. Before criticizing the selection, note that films that I had already seen were excluded.
  Zelig, Bullets Over Broadway, Whatever Works
  North by Northwest, Dial M for Murder, Strangers on a Train
  Cronos, Los Sin Nombre, Tesis

The Guests: Eu, Cris, Marce, Max, Sile (şi posibil să fi fost şi Dan)

The Votes: We had 1 definite vote for Woody and the others didn't bother. I didn't vote.

The Outcome: So we went with Woody Allen. We watched Zelig, which was good,  then we went to see Bullets Over Broodway, one of Woody's really good movies as I later found out. The night fell short when one or two of the guests fell asleep in the first 10 minutes of the film. We called it a night. The third movie, Whatever Works, was never in question. I think we barely passed midnight.

Caransebeş, Radna 2008

Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360. Chiar nu mai sunt multe.  Asta de mai jos, şi încă una.

În locul oamenilor optimişti, super pozitivi, prefer nu oamenii deprimaţi care vor să se taie ca pe pizza, iarbă, tăieţei, pepene, castraveţi… ci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea. Oameni nemulţumiţi, sătui, şi care ar putea spune: “Şi când mă gândesc că undeva se deschid flori şi cântă păsări. Cât de departe sunt toate.”

Deşi nu am o părere bună despre Caransebeş nu voi vorbi despre el. Mă gândesc să folosesc tot mai mult asemenea fraze, în parte contradictorii, în parte peiorative în ce-l priveşte pe Caransebeş. Nu de alta dar aş mai merge acolo dacă nu ar fi îngrădit extratereştrii totul într-un ovoid gigantic de celuloid transparent inodor.

La Surduc, un lac de printre dealuri şi munţi mici, ca în Elveţia şi orice ţară care are lacuri printre dealuri şi munţi mici, în zilele însorite, de reală caniculă şi nu numai, e plin de lume. În toată mulţimea nu am văzut nici un clovn aşa că am intrat în apă în pantaloni scurţi. Poate vom reveni acolo în această vară. Ar fi frumos de înnoptat în zona mai puţin populată a lacului, ar fi mai liniştit şi acolo am putea auzi păsările care cântă liric.

Cu câteva luni în urmă am fost şi la Radna, o cetate construită de un rege cu un nume nemţesc şi apoi al treilea. Am luat masa la un restaurant din Lipova unde chelneriţa a spart o bere. Eu am mâncat creier dar de data asta nu mai am nici o justificare. Pe drumul nesănătos spre Radna, evitând ruta Arad, înainte să aflăm că drumul spre Topolovăţ, dinspre Lipova, e şi mai nesănătos, era un câmp imens, dar imens, de flori. Ok nu chiar imens, dar era mare, foarte mare câmpul, plin cu flori galbene. O mulţime de flori galbene, acelea şi nu altele, care cândva s-au deschis, acolo.


Caransebeş nu cântă ca o pasăre, nu se deschide ca o floare. Caransebeş se închide într-un ovoid gigantic de celuloid inodor şi în curand va fi transfomrat într-o uriaşă gaură neagră absolută, căci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea, ar putea spune “Probably the closest things to perfection are the huge absolutely empty holes that astronomers have recently discovered in space. If there’s nothing there, how can anything go wrong?” iar extratereştrii sunt perfecţionişti.

Undeva cântă păsări şi se deschid flori.

Fotbal de calitate

Nu e uşor să găseşti un titlu bun, dar cumva cumva eu mă descurc. Lol. Imagini mai jos:

Casillas, după finală

Spania a caştigat prima ei finală de campionat mondial cu 1-0.

Iker Casillas, portarul şi căpitanul Spaniei, este intervievat după finală de jurnalista Sara Carbonero, care, printre altele, este şi logodnica lui.



De caracatiţe nu are rost să mai vorbesc.