Rujoni cu Orlando șed liniștiți la masă și vorbesc despre toate cele pe un ton liniștit. Un ins bine trecut de treizeci de ani, George, îl recunoaște pe Orlando și luându-l la întrebări, pare asemenea unui crivăț ce se strecoară în atmosfera melancolică, ca un hoț, pe la fereastră.
- Ce faci bă?
- Bă bine, uite absolut nimic, stau și aștept ca lucrurile să fie altfel.
- Așa de pomană?
- Bă de pomană, mă stai să vezi, fac progrese rău de tot.
- Câte beri ai băut?
- Nici nu mai știu câte beri am băut
- Și e bine mă?
- Mă e bine.
- Bravo bă. Te las. Vorbim noi.
Cu crivățul plecat și văzându-se la căldură, cei doi își recapătă aerul poetic.
- Stai și asculți plictisit, ce îți spune oricine. De parcă ai făcut tot ce ar fi fost de făcut, fără să faci ceva cu adevărat. Și apoi te întrebi și tu, ca și mine, de ce la final nu iese bine.
- Dar mă prinde bine rolul, să stau toata ziua în pat, și să aștept cuminte clipa-n care tot se va schimba.
- Totuși, până la urmă câte beri am băut?
- Nici nu mai știu câte beri am băut...
Un chelner se apropie cu o jovialitate ieșită din comun și le lasă nota de plată într-un coșuleț ridicol. E lesne de înțeles că nu mai știau cât aveau de plătit. Uneori mă întreb ce s-ar face ei fără Baba Chagaloo, care, de nicăieri venit, îl cutremură cu vocea sa pe mai sus pomenitul chelner:
- Trece-le în contul meu. Trece-le pe toate în contul meu.
No comments:
Post a Comment