In 1994 finala Champions league se juca intre Barcelona si Milan. Ne adunaseram mai multi prieteni, eu avand desigur 10 ani, destul de proaspat cel de-al zecelea. Imi placeau ambele echipe, tineam cu cei mai buni.
Toti o dadeau pe Barca favorita si eu nu intelegeam. Nu sunt Milan cei mai buni? De ce ar fi cealalta echipa favorita? Nu stiam fotbal. Puneam intrebarile gresite. Acum stiu ca era Marele Milan, atunci ma indoiam. Nimeni nu asculta, Barca va castiga ziceau. Dar vai lor.
A venit finala. de vis. Goluri unul dupa altul. de vis. Doar noi le dadeam. pe toate.
2 comments:
eu in 94 tineam cu Romania:P
dar nu despre asta vroiam sa vb.tin minte eram in anu 1 in camin ma uitam la meci cu unguru si pantea cred ca era si mafia.da era si el ca stiu ca nu ne lasa pe mine si pe ungur sa fumam in camera dar atunci in acea seara facuse o exceptie .de fapt nici nu stiu daca realiza ca noi fumam.noi fumam de nervi, sa ni mai stapanim, sa ne mai calmam bine tot degeaba ca agitatia nu disparea.nu numai din cauza meciului aveam emotii, imi era frica sa nu cumva sa ma vada mafia ca fumez in camera ca atunci ma batea.eram destept pe vremea aia.nu aveam multe credite.bine macar am deschis geamu.acu ca stau sa ma gandesc nici lui pantea nui placea sa fumam dar nici el nu zicea nimic, cred ca meciul era cauza.sigur meciul.ma si ce meci.tin minte ca dupa acel meci ziarele din spania or scris ceva de genu "ce ne-am mai plictisit".le era ciuda va zic io.stai ma ca am incurcat meciurile.dupa ultimul meci din acea campanie europeana or scris asta dar io nu despre acel meci vroiam sa vb.in acel sezon interu avea cre ca 13 ani de cand nu mai castigase nimic, dar inca nui ziceam intermerda si nici nu innebunisera.de inebunit or inebunit dupa 2 ani.tot nimic castigara intre timp.dar sa revin la seara magica.nu, nu cand iam batut 6-0 aia ii alta poveste.na si stateam in camera si era meci jucam cu interu in semifinala din champions 0-0 in tur la noi acas acuma jucam la ei acas.nu mai tin minte cine o dat golu probabil sheva poate ma ajuti aici rege.na si 1-0 pt noi eram calificati dar da oba oba golu egalizator si atunci emotii frate.erau pe noi.parcal vad pe ungur tot imi zicea ma sa nul bage pe vier, sa nu intre vieru, se referea la vieri.nu lo bagat era slab.unguru era multumit.dar lor bagat pe kalon mare greseala or facut, ala slab jucator spre norocu nostru.si tigara dupa tigaara,mingea trece milimetric pe langa bara, sut kalon, si se termina meciu si noi mergem pe teatrul viselor si interu vorba cantecului "non ti muovi mai da milano".bine milano siamo noi dar astai cu totul alta poveste.am poze cu jucatorii nostri alergand spre galerie, seedorf, rui costa, pirlo si ambro cantand impreuna cu galeria.ce frumos.bambino anu urmator avea sa vina.cu venirea lui interisti aveau sa innebuneasca complet.da ma ce vremuri
Intr-adevar Shevchenko a marcat atunci. Eu atunci treceam printr-o perioada de ratacire poate mai mare ca acum. Sigur mai mare, poate mai cautam drumuri. Turul, 0-0 de care vorbeai l-am vazut in alf, ceea ce nu mai se poate concepe acum. Asta e deja destul de incredibil. Returul nu l-am vazut si nu mai stiu de ce. Nu aveam televizor la mine in camera? Asa s-ar explica de ce am vazut meciul de pe theatre of dreams cu frate-miu. Toate acestea par inexplicabile. Pozele le am si eu branco. Totusi cam prea multe depanari. Titlul era depanare. Dar voi reveni cu threaduri cand ma voi mai gandi la momente memorabile din trecut. Am sa evit, sper, momentul Istanbul. Dar vom putea uita vreodata? Nici nu trebuie sa uitam. Si acolo am fost Marele Milan.
Post a Comment