Ma gandesc la reclama la Toyota. Erau niste monstri iar o masina nu pornea. Apoi cei doi din masina s-au linsitit, mai ales el, si au inceput sa faca mutre extrem de stupide care imi starneau usoare zambete de superioritate. Mutre stupide pt ca totul contrasta asa de mult cu realitatea, dupa parerea celui care e scris spotul, chipurile.
Totusi cand visul e prea mult din realitate, iar restul pare atat de ingust, te simti blocat, nu intr-o masina, ci intr-un spatiu haotic, absurd si genial. Il vezi pe Dida incasand gol, ca si in realitate, il vezi deznadajduit, te simti neputincios, siguranta ca e vis nu exista, si nici macar sentimentul realitatatii nu il ai. Ar fi totul mai putin covarsitor in realitate. Apoi te transferi de pe stadion (si nici macar nu esti bucuros ca esti pe San Siro, ce vis e asta?) intr-o curte interioara printre niste strazi inguste pavate. Esti cu cineva si totusi esti singur. Bautura nu isi face efectul, unii dispar, tu privesti, simti, nu iti vine sa crezi situatia care nu s-ar intampla in realitate, doar e un vis, nu prea exagerat ca sa te lase sa iti bati joc, ca sa ii razi in fata. Nu e realitate sa poti sa o alungi, sau sa simti totul cu un nivel mai jos, cu mai multe nivele. Jos de tot.
Chevelle - Send the pain below:
No comments:
Post a Comment