Oscaruri 2009 - II

...sau câteva cuvinte despre ce am mai văzut, without spoilers (prima parte aici)

Frost/Nixon - O transpunere pe ecran a celebrului interviu luat lui Nixon de către David Frost. Frank Langella, deşi nu îmi pare că ar semăna cu Nixon, face un rol excepţional. Îmi amintesc când cineva comenta despre Walk the Line spunând: Îl vezi pe Joaquin şi nu seamănă cu Johnny Cash, nu cântă ca şi Johnny Cash şi totuşi crezi că e Johnny Cash. Aşadar ce avem aici? Primul interviu al lui Nixon de după demisie (singura demisie a unui preşedinte al SUA din istorie), o înfruntare ca în ring, şi poate chiar mai interesantă.

Milk - Un alt film despre un personaj politic, un film care ar fi putut fi chiar mai reuşit dacă scenele de apropiere între doi bărbaţi nu ar fi fost atât de abundente, în cantinate şi detalii. Este povestea lui Harvey Milk, primul politician american "openly gay" ales într-o funcţie oficială. Sean Penn, ca aproape de fiecare dată, este excelent. Finalul are tensiunea potrivită, filmul are ritmul potrivit, captează perfect perseverenţa în lupta pentru drepturile homosexualilor şi obstacolele întâlnite. Nici nu visau oamenii ăia că se va face un aşa film în 30 de ani.

The Reader - Nu ştiu ce cuvinte să folosesc pentru un asemenea film. Este după un roman de Bernhard Schlink intitulat în original der Vorleser. E un film foarte bun din care nu vreau să povestesc nici măcar o situaţie, nu vreau să stric plăcerea vizionării nimănui. Poate cel mai bun film al anului.

The Visitor - Un profesor, oarecum indiferent faţă de oameni, profesie şi tot, trebuie să meargă să prezinte un eseu la o conferinţă în calitate de co-autor, autoarea eseului fiind indisponibilă din varii motive. Situaţia interesantă ar fi că în apartamentul lui găseşte un cuplu, un sirian şi o senegaleză, care ajung să îi schimbe viaţa, o viaţă monotonă şi plictisitoare de la moarte soţiei. Un film bun, cu un titlu chiar mai bun decât pare.

The Wrestler - Încă unul din filmele bune ale anului şi nu spun asta doar pentru că Marisa Tomei apare nud de mai multe ori în film. Este povestea unui wrestler ajuns la final de carieră cu o viaţă de familie ratată şi fără economii. Ce altceva mai poate face decât să lupte? E greu să renunţi la adulaţiile mulţimii. Un film diferit faţă de precedentele realizări ale lui Darren Arronofsky dar tind să spun că e încă un masterpiece. Mi-au plăcut Mickey şi Marisa.

Doubt - Un preot, călugăriţe şi o şcoală catolică rezultă la o multitudine de teme ce pot fi abordate. Faptul că preotul este protectorul singurului copil de culoare din şcoală precum şi unele evenimente stârnesc suspiciunea călugăriţei şef. Un duel între Meryl Streep şi Philip Seymour Hoffman. Un film tensionat şi bine realizat. Discuţii foarte intense pe toată durata filmului. Am remarcat mama copilului, ca rol, şi titlul.

Frozen River - La începutul filmului, într-un orăşel la graniţa cu Canada, un soţ fuge cu economiile familiei. Soţia rămasă singură şi fără bani se găseşte în imposibilitatea de a plăti împrumutul la care visa de atâta timp pentru a cumpăra o nouă casă pentru ea si cei doi copii ai ei. Mai mult de atât, cu greu reuşeşte să cumpere ceva de mâncare. Întâlnirea cu o nativ americancă schimbă lucrurile. Filmul evoluează bine iar finalul este reuşit.

Revolutionary Road - Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio, din nou împreună după Titanic. După American Beauty, Sam Mendes ne propune din nou viaţa unei familii americane, dar de data asta în anii '50. Umorul prezent în American Beauty lipseşte aici, dar nu lipseşte monotonia, plictiseala, nevoia da a-ţi trăi viaţa, simţul acelei "hopeless emptiness". Actorii sunt foarte buni, laşitatea lui din comoditate şi nevoia ei de altceva... O adevarată dramă a unei familii în care toată lumea se simte blocată. Mă tem să nu fi spus prea mult.

Happy Go Lucky - Un film care m-a cam lăsat pe din afară. Nu m-a prins deloc şi nu pot să îmi asum vina. O femeie de o veselie şi un entuziasm vecin cu inconştienţa face şcoala de şoferi, are o discuţie ciudată cu un vagabond, o soră cu probleme de familie şi nişte prietene. În afară de instructorul care numea oglinda din maşină Enraha nu îmi amintesc mare lucru. Enraha Enraha, cum de fiecare dată îi spunea: enraha enraha, parcă asta era totuşi un pic amuzant.

Wanted - Un adevărat action movie. Super asasini, urmăriri de maşini, gloanţe filmate din apropiere, zoom-uri repetate, faze cu încetinitorul, Morgan Freeman ca şi şef, Angelina Jolie ca şi parteneră. Un film în care cei care au talent pot curba gloanţele oricărui fel de pistol. Un action movie cap coadă. Mai spre coadă realizezi cât de buni sunt. Nu se pot împuşca unul pe celălalt pentru că fiecare poate trage în glonţul celuilalt, indiferent cât de curbilinie ar fi traiectoria acestuia.

Moviemaking Jokes

În unele filme, se ia o glumă, de obicei bună, şi se tranformă într-o poveste. Nu toate glumele devin filme. În Gran Torino, bun film, Clint Eastwood spune următoarea glumă, bună şi ea: "A Mexican, a Jew, and a colored guy go into a bar. The bartender looks up and says, "Get the fuck out of here"". Cu toate astea, filmul are prea puţină legătură cu anecdota pomenită, nu poţi trasa filmul prin ea, poţi doar remarca naţionalismul puternic al bătrânului interpretat de Clint.

În Annie Hall, bun film, situaţia stă puţin diferit. La fel se întmplă şi în alte filme de Woody Allen, dar deocamdată începem cu acest film, un film despre relaţii. Aceasta este abordarea scenaristului, şi citez din monologuri ale personajului principal:

"... important joke, for me, is one that's usually attributed to Groucho Marx; but, I think it appears originally in Freud's "Wit and Its Relation to the Unconscious," and it goes like this - I'm paraphrasing - um, "I would never want to belong to any club that would have someone like me for a member." That's the key joke of my adult life, in terms of my relationships with women. "

"There's an old joke - um... two elderly women are at a Catskill mountain resort, and one of 'em says, "Boy, the food at this place is really terrible." The other one says, "Yeah, I know; and such small portions." Well, that's essentially how I feel about life - full of loneliness, and misery, and suffering, and unhappiness, and it's all over much too

"I thought of that old joke, y'know, the, this... this guy goes to a psychiatrist and says, "Doc, uh, y brother's crazy; he thinks he's a chicken." And, uh, the doctor says, "Well, why don't you turn him in?" The guy says, "I would, but I need the eggs."
Well, I guess that's pretty much now how I feel about relationships; y'know, they're totally irrational, and crazy, and absurd, and... but, uh, I guess we keep goin' through it because, uh, most of us... need the eggs. "

Ar trebui poate să închei şi eu cu o glumă dar nu le putem face pe toate. Mi-a plăcut mult Annie Hall şi cele trei glume se potrivesc perfect. Sunt multe replici amuzante în film, am menţionat doar bancurile independente, şi nu mă pot abţine. La o serată în care încerca să socializeze a spus: "They did not take me in the Army. I was, um, interestingly enough, I was, I was 4-P. Yes. In the, in the event of war, I'm a hostage."

Nichita: 20 + 1

Viaţa lui personală este praf şi pulbere. Nu poate să moară deşi nu mai ştie ceea ce pentru el, odinioară, a fost viaţă. S-ar trage în sine însuşi şi ar deveni un punct, dar rămâne închisă poarta aerului.

Pauză de gândire.

Caută să nu mori iubita mea, încearcă să nu mori dacă poţi. Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Mă voi supune la dezobişnuire de felul meu de-a fi, dar nu la părăsire, ce-o ţine-n dânsul verbul lui a fi. Ah, vine norul şi mă şterge cu un burete foarte rece. Ramân ce-am fost, un tron de rege din care ai plecat de mult...

Ca şi cum ieri ar fi în curând, astfel stau palid şi trist, fumegând. Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive, îmi cos rana cu un verb. Nobile paleative de serv. Fără fulger nu poate să existe fulger.

Mă cutremură diferenţa dintre mine şi firul ierbii, dintre mine şi lei, între mine şi insulele de lumină ale stelelor. Dintre mine şi numere, bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. Coama mea blondă arde în vânt, mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

Cerul a obosit deasupra ta. Umbrele oamenilor încep să apună. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai, tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte.

Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam câte fete-s astăzi deflorate? De fiecare dată, ca-ntâia dată. De fiecare dată, ca ultima dată.

Notă: versuri adunate de doi oameni din 20 de poezii de Nichita Stănescu şi-un gând:

Primul album

O leapşă de la Lupu. (de la ce naiba vine clawd?)

Reguli:
1. Se merge pe en.wikipedia.org şi se apasă Random article undeva pe meniul din stânga. Titlul obţinut va fi numele de scenă.
2. Se merge pe quotationspage.com şi se face click, tot undeva pe meniul din stânga, pe Random Quotes. Da, totul e random. Ultimele 5 (cinci) cuvinte din ultimul citat va fi titlul albumului.
3. Ultima căutare se face pe flickr. Şi cum ăştia n-au un random picture la dispoziţie se merge pe expore last 7 days şi se alege a treia poză ca şi copertă de album.

Folosind Paint sau ceva mai avansat se va face o copertă de album din cele trei componente.

Articolul de pe wikipedia, citatul de pe quotations page şi poza de pe flickr au rezultat ce vedeţi în dreapta.

Nu prea merge poza lângă titlu. Nu pare Ozzie Simmons jamaican dar nici Being a Little Bit Crazy nu pare să te dea afară din casă cu tobe şi chitară, a little bit e prea puţin.

Mă bazez că Pinkie face o treabă mai bună. Dacă vrea şi Chris să se joace cu chestia astă e şi ea binevenită.

Days Abroad

Am fost la Koln cu ocazia carnavalului. Fiind aşa de aproape de Amsterdam nu îl puteam rata. Pentru ca preţul să fie rezonabil am trecut şi prin Dortmund, avionul Timişoara - Dortmund fiind relativ ieftin.

Pe 360 mai multe detalii pentru că, aşa cum am spus în Introductions, îmi place mai mult să povestesc acolo despre locurile pe unde am umblat.

Poze din: Dortmund, Koln, Veeneendal, Amsterdam şi de pe drum.

După Amsterdam, iaraşi fotbal

... iarăşi Milan.

După ce am pierdut campionatul am plecat la Koln şi Amsterdam pentru un total 5 zile.

Ultima oară când am câştigat a fost cu fluierături. Am citit despre asta în gazzetta dello sport în aeroportul din Dortmund.

De atunci lucrurile au mers şi mai rău. Am fost eliminaţi din cupa UEFA şi am pierdut la Genova cu Sampdoria.

Ce vremuri când câştigam cu fluierături. Ce vremuri când câştigam tot şi eram cei mai buni.

Cât de departe sunt toate. E timpul pentru o altă revoluţie. Ca şi în reclama de la Logan. Asta mă deprimă şi mai mult.