Boicot

Nu m-am prezentat la duelul din fiecare vineri în semn de protest faţă de un articol fără gust, un articol în care cel mai bun lucru a fost o referire la tenis. Permanenta deziluzie, un titlu potrivit până la urmă, nici măcar nu e despre Ronaldinho. L-am tot îndemnat pe maestru să renunţe la tenis şi să scrie despre fotbal, dar nu despre acest fotbal despre care a scris el joia trecută. Evident îi dau dreptate în privinţa faptului că ar fi de prost gust să îi luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu. Îndrăznesc chiar să adaug că ar fi de prost gust să îl luăm la şuturi chiar pe Dan Petrescu nu doar pe băieţii lui.

Joia aceasta maestrul Cosaşu va scrie despre derby-ul din Manchester. Când mă gândesc că nu a scris nimic despre derby-ul din Milano, singurul oraş cu 2 câştigătoare de CL şi oraşul cu cele mai multe cupe ale campionilor, la egalitate cu Madridul, îmi vine un pic să îl tai de unde vreau eu pe maestru, dar apoi îmi trece şi îmi pare rău.

* Articolul lui Cosaşu pe care l-am boicotat e aici. Duelul se reia vinerea ce vine.

Lapte de mamă, de Edward St. Aubyn

Tocmai ce am terminat această carte. Reiterez că ar trebui să citesc ceva mai mult.

E greu să găsesc cuvinte despre o carte care nici nu mi-a plăcut prea mult, nici nu prea mi-a displăcut. Pot să spun că prima pagină m-a cam enervat, dar apoi pe parcurs a fost ok însă nu a avut un punct culminant iar finalul nu a adus nimic deosebit, aşa cum îmi place mie să aducă orice carte sau film.

În carte este vorba de încă o familie disfuncţională cum sunt atâtea, o familie din patria celor de la Monty Python. Pe scurt alcătuirea familiei în ordinea numerelor de pe tricouri, vorba celor mulţi, Sorin Hobana, Dumitru Graur, Ionel Stoica, Cristian Ţopescu sau, de ce nu, chiar a lui Ilie Dobre.

Soţul, Patrick Melrose, care este mereu nemulţumit şi nesatisfăcut, din cauza soţiei, mamei şi sau chiar a lui. Are mereu replici sarcastice la adresa tuturor, cochetează cu adulterul şi începe să bea destul de mult.
Soţia, Mary Melrose, este dedicată 24 de ore din 24 noului născut, pe toată durata cărţii, 3 sau 4 ani, apetitul ei sexual fiind inexistent. Mama lui Patrick lasă moştenire casa unei fundaţii şi îl enervează peste măsură pe fiul ei.
Copiii: Robert, copilul lor de 5 ani, din perspectiva căruia începe cartea pentru ca mai apoi să treaca la perspectiva adulţilor, pare a avea nişte gânduri neaşteptate pentru un copil. Thomas, noul născut, stă mereu cu mama lor şi foloseşte şi el nişte cuvinte neaşteptate când începe să vorbească, cum ar fi traducerea în franceză a mistreţului.

E a patra carte despre această familie, nu ştiu însă nimic despre primele trei.

LaserTag Bucureşti 2007

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am nimic nou de povestit continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost în Bucureşti la un team building IBM la LaserTag. De notat ultima frază puternic marcată de filmul cunoscut sub numele de 2046.

Microundele ucigaşe

Echipa noastră era formată iniţial din patru persoane, dar la al doilea meci am fost cinci (eram cei mai tari) . După ce Prunele Electrice, Lucky Strike, Viola, Milka sau Maşina de spălat trăieşte mai mult au fost propuse, ne-am intitulat Microundele ucigaşe (în poză).

Primul meci a fost frumos. Happiness and loneliness… I kill you with za laser… Loneliness kills my work… I got killed by za lasers… Loneliness kills my world… Dj Tomcraft ăsta o fost şi la Periam Port. Cert e că i-am nimicit (eram cei mai tari), eu jucând un rol nesemnificativ.

Al doilea meci a fost ok. A fost şi ultimul. Ăştia erau mai experimentaţi (noi eram cei mai tari) ceea ce ar putea insemna că noi, Microundele Ucigaşe, ne-am distrat mai bine, judecând după descensiunea atmosferei din battlefield. Muzica de afară a fost simţitor mai bună, am avut Carlsberg pe voucher, sună prost dar să tot fie, and we had cookies.

Who won the so called Intelligent Battle Mission? Irrelevant.

If someone would ask me why I left the Intelligent Battle Mission, like Intelligent Battle Mission was some sort of year you get out of using a futuristic train, I would want to laugh like a god.

Filme de început de septembrie

Săptămâna asta nu am văzut decât două filme, în rest am văzut sau revăzut multe episoade din 30 Rock precum şi două episoade din sezonul nou din Monk.

Ghosts of Girlfriends Past (2009) - o abordare "modernă" la A Christmas Carol a lui Dickens, o altă comedie romantică a lui Matthew, nu cea mai bună a lui. Pe vremuri când avea roluri mai minore, apărea în filme mult mai bune, A Time to Kill, Contact sau Amistad fiind filme care ar trebui văzute de toată lumea. Un rol bun în Ghosts of Girlfriends Past îl are Michael Douglas pe care nu l-am mai văzut de multă vreme. Nota 6-7.

Monsters vs. Aliens - o animaţie-comedie bunicică şi un film plăcut de urmărit dar ar fi putut fi mult mai mult. Nota 7-8.

Despre "naţională" şi alte stele

Nu mă pot abţine, chiar dacă voi apărea plicticos, să nu observ o asemănare, tristă de tot, între România şi Milan. În vremurile bune ar fi fost o laudă cum nu se poate mai mare însă acele vremuri s-au dus încet. Sau să se fi dus brusc din ziua în care Ambrosini cânta cu bucurie "Lo scudetto metilo" ştiind că are asigurat un loc de titular?

Mă gândesc serios că şi Poli e în aceiaşi situaţie, în mare pentru că văd în Gigel Bucur un Pato mai bătrân, dar îndepărtez această previziune, care se prea poate să nu fie pe placul răţoiului.

Cu un mijloc care nu e în stare să ţină mingea şi un atacant care are nevoie să o primească în faţa porţii goale lucrurile vor sta foarte prost şi de acum încolo. Cum zicea Ancelotti când a vorbit prima oară cu Abramovici despre mijlocul lui Chelsea: "avem nevoie de mai multa calitate". Asta când acolo sunt Lampard, Ballack, Essien, Deco, Malouda, Joe Cole, Obi Mikel. Acum nu ştiu cât ştie Mikel dar mă gândesc că ţine mai bine de minge decât Tibi Ghioane al nostru. Ceilalţi mijlocaşi ai englezilor nu am nici o îndoială că se descurcă mai bine. Dar nu e nici o tragedie că Chelsea are un mijloc mai bun. Tragic e că Austria are un mijloc mai bun. Tragic e că Siena pare în multe cazuri să aibă un mijloc mai bun decât Milan chiar şi când Codrea e pe teren.

Sunt o grămadă de tragedii dar printre ele şi o comedie, o comedie neagră dacă se poate spune aşa, ca de obicei legată de transferuri. Se spune că Milan pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva. Ar fi putut la fel de bine să spună că Marian Iancu pregăteşte 30 de milioane pentru David Silva.

Dar sunt şi lucruri mai puţin triste. Ancelotti, inventatorul pomului de crăciun proaspăt revenit la romb, i-a transmis lui Pato: "See you in Madrid". Dar parcă şi aste e tot trist nu-i aşa?

* Articolul lui Cosaşu cu care mă duelez e aici. Postaţi într-un comentariu care articol vă place mai mult. Scorul porneşte de la 1-0 pentru maestrul Cosaşu . Vă aştept la vot

The Day Before LaserTag Bucureşti 2007

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. Ce e mai jos am scris în octombrie 2007, despre cum a fost prima zi prin Bucureşti unde am ajuns cu ocazia unui team building IBM la LaserTag.

Solilocviu

De câte ori te-ai jucat cu laserele? De câteva ori m-am jucat cu laserele. Dar nu din prima zi. În prima zi m-am trezit devreme cu o pleşkaviţa la pachet pe masă, luată cu o seară înainte. Da aşa s-a întamplat, cu toate că nu îmi aduc prea bine aminte, pesemne mă calomniase cineva în dimineaţa aceea. Pesemne. Zău.

Am luat pleşkaviţa la pachet şi am făcut-o pachet într-unul din ghiozdane (să fie oare cel cu ciocolata cu alune? aş paria că nu). Era frig iar eu eram îmbracat, îmi place când se întâmplă, gol ar fi fost cu totul altfel.

În tren era ceva mai cald şi urma, fără să ştiu, să învăţ un joc cu chibrite, jocul marinarilor din Arai, hmm dar nu se poate să se fi numit aşa nu? Acelaşi bărbat mai în vârstă decât mine, eu fiind tânăr atunci (la dracu!), a încercat să imi explice şi cum să interconectez 6 cilindri între ei. Nu am înţeles prea bine problema, aveam un gât ce necesita masaj, atenţia unui copil de 6 ani (cineva fusese în Irak astă vară), o pleşkaviţa la pachet într-unul din ghiozdane şi ciocolată cu alune în celălalt. Aveam multe iar aproape bătrânul a renunţat căci fără să fi făcut nimic se pomeni undeva prin Oltenia.

Ar mai fi Palatul Viselor şi Solilocvii, orice ar însemna. Dunărea şi decorul din jurul ei printre pagini. Uitasem de solilocviu, dar acum că mi-am amintit, am un titlu. Am şi un exemplu. Iona. Am şi cognomenul celei care citea Solilocvii. Pesemne că aş fi fost un marinar mai bun decât ea. (Still, she probably would’ve had more fun sailing.), (Sile, Dan cântaţi ceva?).

Nu te-ai jucat cu laserele în prima zi? Nu m-am jucat cu laserele în prima zi. La început am fost cu trenul, Palatul viselor, apoi am fost printr-un parc cu rezonanţă maghiară pentru că nu am rezistat în apartament, Dictatorul şi hamacul (Daniel Pennac da), iar apoi, în apartament căci se făcuse frig de-a dreptul (revoltător!), Poarta păcii celeste (o tipă, Shana Sa).

P.S. Pleşkaviţa (cu pulpe de pui rece) am mâncat-o după o călătorie cu metroul. Undeva pe lângă Cora. Cora era numele surorii personajului feminin important dintr-o povestire ce vroiam s-o scriu şi se desfăşura prin Lugoj. Şi cineva mi-a spus că e patetic să copiezi un corp…

My August Movie Awards

Best movie:
Field of Dreams (1989) - De mult nu mai văzusem un film care să mă impresioneze aşa de mult. If you build it he will come. Asta îi spune o voce lui Kevin Costner şi acesta construieşte un teren de baseball punându-şi în pericol chiar locuinţa. Dar lucruri ciudate încep să se întâmple, chiar mai ciudate decât vocea. Avea o soţie foarte de treabă Kevin Costner. Nota 9.

Best drama:
Shattered Glass (2003) - Hayden Christensen (the young Darth Vader) este un tânăr jurnalist care merge prea departe doar pentru a scrie ceva interesant. O poveste reală. Nota 8.

Best horror:
The Thing (1982) - Kurt Russel se luptă cu the Thing într-un film de John Carpenter. But what is the Thing? It is a shape-shifting alien found in Antarctica that assumes the appearance of the people that it kills. Nota 8-9.

Best comedy:
The Hangover (2009) - A very fun movie to see. După o petrecere a burlacilor unul dintre tipi, chiar viitorul soţ, este pierdut. Nimeni nu îşi mai aminteşte ce s-a întamplat. Dar vai, câte s-au mai întâmplat. Pomenesc doar tigrul lui Mike Tyson. Nota 8.

Best documentary:
March of the Penguins (2005) - Nu îmi găsesc cuvintele aici. Nota 9.

Alte filme care merită menţionate, pozitiv: Defiance, Angels & Demons, Noel, Death at a Funeral, Talladega Nights, 12 Angry Men (şi originalul şi variante pt TV din 1997), Penelope, etc

Filmul care m-a dezamagit: Terminator 4: Salvation

Cel mai prost film: Delgo

Notă: Am luat în considerare cele aproximativ 40 de filme, filme văzute între mijlocul lui iulie şi azi.

Sziget 2007 (2)

Notă introductivă: Fiindcă e marţi şi nu am imaginaţie, continui migrarea de pe 360. A doua şi ultima povestire de la Sziget 2007, referitoare la ultima zi a festivalului. Despre cum a fost în acest an la Sziget, poate curând.

1408

Aveam un sentiment ciudat. Nici măcar nu aveam poftă de pui uriaş, o stare de pustnic în vârtejul de oameni, măcar necunoscuţi, atât puteam face, dar mai mulţi ca oricând. Fără vodkă azi, azi nu vreau nimic, azi nu, azi doar aştept să treacă.

Pe alee, dimineaţă sau după amiază, sau mai târziu, atemporal, era în vârtejul de oameni. Hey, hey am spus. Hello. I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut cu mâna contrariată. Nici unul dintre noi nu s-a oprit din mers. Azi vor cânta ucigaşii. Oare ce au ucis? Mai avem timp de ucis. Mai avem timp de un cola.

Abatere: bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

Explicaţie: 6 zile am repetat asta, pe toate intonaţiile greşite. Tool au cântat ieri, cândva, demult… Nu au cântat asta, doar “i know the pieces fit cause i watched them fall away”, dar “i know the pieces fit”.

Aşteptam nimicul cu răbdarea arcuită, arcuită cum doar Ziyi se poate arcui. Ce mai era de făcut, nişte ucigaşi, bere, terasă, şi apoi… apoi acasă. Hausen careva? But isn’t hausen a town’s name? lol. Vergogna.

Noaptea am băut prea multă bere. “How did you enjoyed the festival?”, “what do you think about romania entering the european union?”, “is everything alright?”… Să încerc şi eu măcar în ultima seară mi-am zis… “what country are you from? hungary? oh fuck!”

E posibil să fi şi fumat, adică cel puţin am tuşit. Dar ce observ când intru în cort, piept de pui, uriaş şi rece. Bine bine nu era pui uriaş dar era rece. Nu am tuşit de la pui, l-am mâncat fără oase, ca pe porc.

Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa. Am adormit şi m-am trezit cu zidul cortului pe obrazul meu, între noi fiind doar barbă şi transpiraţie. Era lumină ca şi numele împărătesei din cartea Împărăteasa de Shan Sa.

Bullshit three ring circus. learn to swim… learn to swim… it’s a bullshit three ring circus.

p.s. pe terasă au pus Muse, Toxicity, Placebo şi Guano Apes, Rancid şi chiar şi Mando Diao, dar pe scenă tool nu au vrut Aenema. Nu le înţeleg videoclipul dar melodia e… care înţelege videoclipul?