Tuesday, March 30, 2010
Friday, March 26, 2010
Vai!
Şi când te gândeşti că prin 2004 era Marele Milan.
E păcat că într-un an când avem o echipă aşa de slabă am fost aşa aproape de titlu.Am fost la un punct de primul loc cu un meci mai puţin. În trei zile s-au făcut iarăşi 4 puncte diferenţă şi totul pare mai departa ca niciodată, mai ales după ce am văzut meciul de la Parma. Să fie simţită atât de acut lipsa lui Ambro?
Nu ar fi multe de zis. Singura chestie interesantă din ultimele meciuri (pe lângă jocul prin care ne e imposibil să ne creăm ocazii) a fost Inzaghi care nu mai e ce-a fost. Pe vremuri nu îl vedeam să încerce driblinguri, nu aştepta o veşnicie să şuteze din careu, dar mai ales driblingurile, nu făcea niciodata acel dribling în plus într-o situaţie unu la unu. Dar la aproape 37 de ani se poate să îşi fi schimbat stilul.
La ce joc practică Milan încă nu s-a născut atacantul de care are nevoie, iar când se va naşte, sau se va inventa, cu atât mai puţin va fi accesibil bugetului de austeritate al lui Berlusconi.
Merda!
E păcat că într-un an când avem o echipă aşa de slabă am fost aşa aproape de titlu.Am fost la un punct de primul loc cu un meci mai puţin. În trei zile s-au făcut iarăşi 4 puncte diferenţă şi totul pare mai departa ca niciodată, mai ales după ce am văzut meciul de la Parma. Să fie simţită atât de acut lipsa lui Ambro?
Nu ar fi multe de zis. Singura chestie interesantă din ultimele meciuri (pe lângă jocul prin care ne e imposibil să ne creăm ocazii) a fost Inzaghi care nu mai e ce-a fost. Pe vremuri nu îl vedeam să încerce driblinguri, nu aştepta o veşnicie să şuteze din careu, dar mai ales driblingurile, nu făcea niciodata acel dribling în plus într-o situaţie unu la unu. Dar la aproape 37 de ani se poate să îşi fi schimbat stilul.
La ce joc practică Milan încă nu s-a născut atacantul de care are nevoie, iar când se va naşte, sau se va inventa, cu atât mai puţin va fi accesibil bugetului de austeritate al lui Berlusconi.
Merda!
Monday, March 22, 2010
Încălţat pentru competiţie
Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.O descriere de pe un site unde am găsit pozele: The Nike Air Vapor Quick Running Shoe offers all the comfort and style for the runner who refuses to slow down.
Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.
Cealaltă echipă ce participă la maraton nu ştiu cum stă cu pregătirea. Trifa m-a anunţat că a fugit 30 de minute într-o zi, mă gândesc că celălalt din Recaş nici atât. Rămâne de văzut dacă se vor retrage înainte sau în timpul cursei.
Când se întoarce Dan poate îl iau consilier la piaţă să îmi cumpăr bicicletă. Altfel ar fi asta. Nu mai vreau saboţi, vreau discuri.
Monday, March 15, 2010
Vizita la Bucureşti, martie 2010
Ok să vă spun cum a fost prin Bucureşti, mai ales celui care nu mai e printre noi.
În prima zi nu am băut iar când am ajuns acasă m-am uitat la decernarea premiilor oscar (mi-am şi îmbunătăţit raţia la filelist pe banda de acolo), ceremonie pe care o ratasem live 2 zile mai devreme. Apartamentul unde am stat în Bucureşti era în Piaţa Unirii, undeva lângă magazinul Carrefour, aproape de Lipscani.
A doua zi a fost o introducere SOA unde ni s-a spus, mie şi încă unuia, prin nişte prezentări, ce nu e SOA şi că SOA nu poate fi explicat, că nu are o definiţie. Seara doar o colegă am găsit de ieşit în oraş, ce venise la mine iarna trecută cu wii-ul, pentru meci, unii dintre voi o ştiu. A venit şi prietenul ei temporar, sau unul din ei, care acum nu mai e, dacă a treia despărţire a lor s-a concretizat, cum avea ea de gând. Am mers într-un bar unde am rugat chelnerul de la etaj să dea pe tvr1, tvr1 care n-a mai dat man u milan ci real lyon. Cei de la parter se uitau tot la muzică atunci când am ieşit. Nu era un bar sportiv. Când am ajuns într-un bar cu boom era deja 1-0. În timp ce beam s-a făcut 2, 3 şi pe urmă 4-0. Măcar eram aproape de casă. Ar mai fi de notat că Andrei, aşa parcă îl chema, era foarte mămos. Un tip nu şi-a mai băgat mâna unei fete în gura lui în faţa mea până acum, nici măcar o dată, darămite repetat. Insane.
A treia zi au mai fost prezentate nişte chestii de SOA. Concluzia generală a fost că e un curs pentru arhitecţi şi nu pentru developeri, deci prea puţin pentru noi. Seara IBM-ul subvenţiona o ieşire şi s-a ales un bar numit Deja Vu, al unor moldoveni ruşi, unde berea la 330 era 120 de mii. Am fost sceptic. Şi mai sceptic am fost când ne-am aşezat la bar. La barul greşit pentru că pe celălalt bar au dansat animatoare mai târziu şi în ziua greşită, pentru că în ziua următoare ar fi fost full striptease. Mi-a arătat un coleg poze dintr-o zi cu striptease pe telefon. După două Jack cu Cola scepticismul se îndepărta încet şi apreciam shoturile mari (cât 2--3 shoturi normale de tequilla, cu între 3-7 chestii în ele) care apăreau neaşteptat de masă. Barmaniţa, Iulia născută în iulie, bea şi ea cu noi. Am mai băut două cocktailuri cu vodcă, am gustat de la ăştia şi nişte long Island. La două dintre fete li s-au făcut cocktailuri pe bar, uneia în timp ce era legănată de doi barmani, iar celeilalte în timp ce stătea în genunchi iar un barman o prindea de obraji şi îi scutura capul. La ultimul shot am primit o cască de război de metal, mi-au dat foc la pahar, trebuia să umezesc paiul şi să beau. În timp ce beam cineva îmi dădea cu ceva de metal în cască, mi-a ţiuit puţin capul. Aşa se bea în război mi-au spus. Cu toate astea nu am fost aşa praf ca şi când mi-am spart chiuveta acasă, câteva zile mai devreme. A doua zi nici nu m-a durut capul.
În ultima zi am fost adormit, dormisem doar vreo trei ore, cursul a fost scurtat la oră. Seara am plecat să îmi caut adidaşi de alergat pentru maraton dar nu am găsit. În schimb văzusem la Umbro nişte adidaşi de fotbal incredibil, vreo 5 modele faine, mi-e ciudă şi acum că nu mi-am luat. Speram să găsesc totuşi adidaşi de alergat. Dacă ştie cineva dacă şi unde este Umbro în Timişoara, spuneţi ceva. Pe tren am dormit bine. Trenul Bucureşti Timişoara face 11 ore zilele astea, 11 ore jumate cu întârziere.
În rest Milan e la punct de Inter după un gol fabulos al lui Clarence Seedorf.
În prima zi nu am băut iar când am ajuns acasă m-am uitat la decernarea premiilor oscar (mi-am şi îmbunătăţit raţia la filelist pe banda de acolo), ceremonie pe care o ratasem live 2 zile mai devreme. Apartamentul unde am stat în Bucureşti era în Piaţa Unirii, undeva lângă magazinul Carrefour, aproape de Lipscani.
A doua zi a fost o introducere SOA unde ni s-a spus, mie şi încă unuia, prin nişte prezentări, ce nu e SOA şi că SOA nu poate fi explicat, că nu are o definiţie. Seara doar o colegă am găsit de ieşit în oraş, ce venise la mine iarna trecută cu wii-ul, pentru meci, unii dintre voi o ştiu. A venit şi prietenul ei temporar, sau unul din ei, care acum nu mai e, dacă a treia despărţire a lor s-a concretizat, cum avea ea de gând. Am mers într-un bar unde am rugat chelnerul de la etaj să dea pe tvr1, tvr1 care n-a mai dat man u milan ci real lyon. Cei de la parter se uitau tot la muzică atunci când am ieşit. Nu era un bar sportiv. Când am ajuns într-un bar cu boom era deja 1-0. În timp ce beam s-a făcut 2, 3 şi pe urmă 4-0. Măcar eram aproape de casă. Ar mai fi de notat că Andrei, aşa parcă îl chema, era foarte mămos. Un tip nu şi-a mai băgat mâna unei fete în gura lui în faţa mea până acum, nici măcar o dată, darămite repetat. Insane.
A treia zi au mai fost prezentate nişte chestii de SOA. Concluzia generală a fost că e un curs pentru arhitecţi şi nu pentru developeri, deci prea puţin pentru noi. Seara IBM-ul subvenţiona o ieşire şi s-a ales un bar numit Deja Vu, al unor moldoveni ruşi, unde berea la 330 era 120 de mii. Am fost sceptic. Şi mai sceptic am fost când ne-am aşezat la bar. La barul greşit pentru că pe celălalt bar au dansat animatoare mai târziu şi în ziua greşită, pentru că în ziua următoare ar fi fost full striptease. Mi-a arătat un coleg poze dintr-o zi cu striptease pe telefon. După două Jack cu Cola scepticismul se îndepărta încet şi apreciam shoturile mari (cât 2--3 shoturi normale de tequilla, cu între 3-7 chestii în ele) care apăreau neaşteptat de masă. Barmaniţa, Iulia născută în iulie, bea şi ea cu noi. Am mai băut două cocktailuri cu vodcă, am gustat de la ăştia şi nişte long Island. La două dintre fete li s-au făcut cocktailuri pe bar, uneia în timp ce era legănată de doi barmani, iar celeilalte în timp ce stătea în genunchi iar un barman o prindea de obraji şi îi scutura capul. La ultimul shot am primit o cască de război de metal, mi-au dat foc la pahar, trebuia să umezesc paiul şi să beau. În timp ce beam cineva îmi dădea cu ceva de metal în cască, mi-a ţiuit puţin capul. Aşa se bea în război mi-au spus. Cu toate astea nu am fost aşa praf ca şi când mi-am spart chiuveta acasă, câteva zile mai devreme. A doua zi nici nu m-a durut capul.
În ultima zi am fost adormit, dormisem doar vreo trei ore, cursul a fost scurtat la oră. Seara am plecat să îmi caut adidaşi de alergat pentru maraton dar nu am găsit. În schimb văzusem la Umbro nişte adidaşi de fotbal incredibil, vreo 5 modele faine, mi-e ciudă şi acum că nu mi-am luat. Speram să găsesc totuşi adidaşi de alergat. Dacă ştie cineva dacă şi unde este Umbro în Timişoara, spuneţi ceva. Pe tren am dormit bine. Trenul Bucureşti Timişoara face 11 ore zilele astea, 11 ore jumate cu întârziere.
În rest Milan e la punct de Inter după un gol fabulos al lui Clarence Seedorf.
Tuesday, March 2, 2010
Pariuri de Oscar
Mai sunt cinci zile jumate până la Oscaruri. Să facem jocurile.
Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.
Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.
Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.
Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.
Subscribe to:
Posts (Atom)