Some Like It Hot

Îmi amintesc când cineva drag mie mi-a povestit o fază din acest film. Eram mai mulţi şi discutam despre simţul umorului. Într-un moment în care se îndoia că ar avea aşa ceva, simţul umorului vreau să spun, şi-a adus aminte de scenă.

Filmul este regizat de Billy Wilder, care a mai regizat The Apartment (mi-a plăcut) şi Sunset Blvd (nu l-am văzut dar e locul 25 pe Imdb) iar tema a mai fost reluată în multe filme mai recente.

Pe scurt, doi muzicieni, Tony Curtis şi Jack Lemmon, se deghizează în femei pentru a putea obţine un loc de muncă şi pentru a fugi din oraş. Aveau nevoie să fugă din oraş, credeţi-mă pe cuvânt. Singurul loc unde s-au putut angaja a fost o trupă de femei. Solista formaţiei era Marilyn Monroe.

Şi scena pe care vreau să v-o povestesc. Jack Lemmon, deghizat în Daphnee încerca să îi explice unui admirator că nu se pot căsători. Îi spune că nu e blondă naturală dar asta nu contează, îi spune că are un trecut groaznic dar admiratorul o iartă, îi spune că nu poate avea copii dar i se spune că pot adopta. Până la urmă izbucneşte:
- Tu nu înţelegi, Osgood. Sunt bărbat!
- Ce să-i faci. Nimeni nu-i perfect.

Some Like It Hot (1959)
directed by Billy Wilder
cast: Marilyn Monroe, Tony Curtis, Jack Lemmon

I recommend

Radu Cosasu, articol

Vroiam să scriu astăzi despre o măsea care mi-a fost scoasă pentru că am văzut un film interesant, Ghost Town, în care personajul principal era dentist. Un film în care Greg Kinnear e o fantomă. Voi reveni cu filmul şi cu actorul, pe care l-am văzut în destul de multe filme în ultimul timp cu roluri secundare.

Dar... Ce s-a întâmplat? Radu Cosaşu a trasat linie bruscă peste gândurile mele. Cum? Păi... cum să vă spun, după cum ar trebui să ştiţi deja, am o slăbiciune pentru fabula, ştiţi voi, "scheciul nemuritor cu Caragiu". fabula aici.

Puteţi citi aici articolul lui Radu Cosaşu despre ce l-a scos cel mai tare din sărite în 2008.

Toate articolele lui Radu Cosaşu de pe blogsport.ro aici.

Kaka nu pleca!

Astazi e una din zilele decisive. Oferta se spune ca e de 100 de milioane de euro, desi seicul care ofera bani neaga. Se mai spune ca tatal lui Kaka il indeamna catre Manchester City pentru bani si ca el, Kaka, ar dori sa ramana la o echipa de top. Jocul nu merge chiar bine la Milan si poate ar pleca la Real daca ar putea. Ramane de vazut cum se va sfarsi.

Cert e ca noi n-ar trebui sa il vindem pentru nimic in lume.

Kill Bill: vol. 1

Nu pot să spun că îmi place Quentin Tarantino.

Kill Bill vol. 1 e un film bun de acţiune.

Mi-a plăcut în mod deosebit secvenţa de animaţie manga. M-a făcut să fiu mai îngăduitor cu excesul de sânge ce a urmat. O poveste până la urmă clasică de răzbunare, doar că nu îl avem, şi aici unii ar ofta adânc, pe Chuck Norris în rolul de răzbunător (sau ar trebui să spun pedepsitor?). Avem făuritorul de săbii, avem lista de răufăcători care trebuie să plăteasca, avem motivul pentru toate şi ştim încă de la început cine trebuie să fie ucis. Exact. Bill.

Cu toate acestea punerea în scenă a fost originală, nu m-a plictisit şi în acelaşi timp nu am rămas cu mare lucru după film. Asta ar putea fi de apreciat, având în vedere că cel mai bun film despre răzbunare, după părerea mea, Oldboy, mi-a lăsat greaţă şi dezgust (nici măcar nu eram în Las Vegas) şi o stare de rău.

Ar mai fi de remarcat melodia cântată la nai de Gheorghe Zamfir de pe soundtrack şi o replică de final potrivită pentru un volum I.

Să nu mă mai lungesc, pe scurt, cum am mai spus, Kill Bill vol. 1 este un bun film de acţiune.

Kill Bill: vol. 1 (2003)
directed by Quentin Tarantino
cast: Uma Thurman, Lucy Liu, Vivica A. Fox

three-ring circus

Explicatie:
1. a circus having three adjacent rings in which performances take place simultaneously.
2. something spectacular, tumultuous, entertaining, or full of confused action.

Asta e definitia din dictionar. Aici.

Sunt trei bloguri. Acesta, Mocking Crew si cel de pe 360. Linkurile sunt in dreapta. Pentru full of confused action faceti click pe label-ul Absurd tot in dreapta. Cam atat.

Am observat ca in 2008 am scris mai putin decat in 2007. Doar 49 de posturi. N-am fost in stare ici macar de 50. Oricum din 49 se poate radical iar din 50 nu.

Concluzie:
Mai bine ascultati Tool - Aenema.

Schimbarea la faţă

Schimbarea la faţă
de Nichita Stănescu

Am schimbat naşterea pe moarte
În rest am rămas de tot sărac.
M-a izbit cu aripa un înger
şi am devenit rege,
pe un tron în prăbuşire.
Nu ştiu ce înseamnă cinci,
nu ştiu ce înseamnă patru
în genere nu ştiu nimic,
dar mărturisesc că mi-e strâmtă coroana,
prieteni, ca un orizont îmi sunt tâmplele,
ca o stea sau ca un glonţ îmi este coroana,
de-a dreptul în frunte.

Prin alte parti decat acasa

De cateva zile sunt prin Bucuresti si se pare ca voi ma ramane mai cateva. Prea multe parerea mea. Oscar Wilde, dar nu bag mana in foc de tot, ca bigamia inseamna sa ai o nevasta in plus iar monogamia la fel. Ce vreau sa spun e ca si o zi in Bucuresti e cu una prea mult. Inca nu sunt obisnuit cu orasul si pace.

Mi-a placut Crossroads, barul. In rest parca nimic deosebit. Tot Timisoara e fruncea.

Poate problema e ca am venit la Bucuresti direct dupa weekendul prelungit de ziua nationala petrecut la Arieseni. Acolo am esuat sa invat sa schiez dar am reusit sa cad de cateva ori. Acum una dintre rezolutiile pentru 2009 e de a schia. Poate va fi cea mai plauzibila dintre dorinte.

De duzina

De duzina (Pulp in original) este ultimul roman scris de Charles Bukowski.

Nick Belane este cel mai mare detectiv din LA care este insarcinat mai intai de Doamana Moartea sa verifice daca un tip este Celine (desi Celine fi trebuit sa aiba 100 de ani iar tipul arata de 40). Apoi de catre un sot gelos pentru a verifica daca sotia lui il insala iar Nick ii promite de fiecare data ca ii va prinde curul in pioneze lui Cindy (asta era sotia). De fiecare data ii promite ca ii prinde curul in pioneze. Mai vine si un imbalsamator de cadavre care ii cere sa il scape de o extraterestra pe nume Jeannie Nitro in timp ce un alt tip, cel care l-a recomandat de fapt tuturor celorlalti, ii cere sa gaseasca Vrabia Rosie.

Toate povestile se dovedesc a fi legate pana la urma dar nu povestile acelea fac cartea. Dialogurile o fac. Fiecare intrare in bar. Doua fragmente urmeaza si fac mai mult decat orice as putea povesti eu.

Imi amintesc si e posibil sa fi fost chiar ultimul bar din carte in care a intrat. Era impreuna cu Doamnea Moartea.
"- Ce s-a intamplat cu pleaopele tale? - l-a intrebat doamna Moartea
- Azi dimineata mi-a explodat bucataria...
- Si cum vei dormi in seara asta?
- Imi voi infasura capul intr-un prosop.
- Nu ai putea sa faci asta acum? - am intrebat.
- Pentru ce? - m-a intrebat
- Nu conteaza... - am spus si i-am platit. "

Sau intr-un alt bar cand chelnerita, mereu fara expresie, vine sa ii ia comanda:
"- Cu ce te servesc, draga? - a spus cu o voce scartaitoare
- Doua sticle de bere. Fara pahar.
- Doua beri, draga?
- Da.
- Ce tip?
- Ceva din China.
- Din China?
- Doua sticle de bere chinezeasca. Fara pahar.
- Pot sa te intreb ceva?
- Da.
- Vei bea tu singur berile astea doua?
- Asa ma astept.
- Atunci de ce nu o bei intai pe prima si apoi mai tarziu pe a doua? Asa va ramane rece.
- Dar vreu sa faca asta asa. Am motivele mele, prespun.
- Cand le afli sa mi le spui si mie daraga...
- De ce ar trebui sa ti le spun tie? Poate vreau sa le tin pentru mine.
- Stii ceva, gentleman? Nu avem obligatia sa te servim. Ne-am rezervat dreptul acesta.
- Imi spui ca nu ma serviti pentru ca am cerut doua sticle de bere chinezeasca si nu am explicat de ce?
- Nu am spus ca nu te servim. Am spus ca avem dreptul sa nu o facem.
- Uite, motivul principal este siguranta, o nevoie inconstienta de siguranta. Am avut o copilarie de cacat. Doau sticle vor umple un gol care trebuie umplut. Poate. Nu sunt sigur.
- Am sa iti spun ceva draga. Ce ai tu nevoie e un psihiatru.
- Foarte bine. Dar pana gasescu unul, poti sa imi aduci doua sticle de bere chinezeasca?
S-a apropiat un tip urias cu un sort alb murdar.
- Betty, care e problema?
- Tipul asta vrea doua sticle de bere chinezeasca. Fara pahar.
- Lasa-l, probabil asteapta un prieten Betty.
- Nu asteapta nici un prieten Blinky.
Blinky s-a uitat la mine. Alt tip gras si mare. Era ca doi tipi grasi si mari.
- Nu astepti un prieten? - m-a intrebat
- Nu - am raspuns
- Atunci de ce vrei doua sticle de bere chinezeasca?
- Ca sa le beau.
- N-am vazut niciodata asa ceva.
- De ce nu pot sa o fac? E impotriva legii?
- Nu, e doar rar, nimic mai mult.
- I-am spus deja ca are nevoie de un psihiatru - a spus Betty
Mi-am scos un trabuc si l-am aprins.
- Pute - spuse Blinky.
- Si excrementele tale - am spus eu.
- Ce?
- Adu-mi trei sticle de bere chinezeasca. Fara pahar."

I recommend.

Despre criza economica

Se pare ca ne confruntam cu o adevarata criza economica. De fapt altora li se pare, oamenilor care se pricep, si de fapt lor nu li se pare, ci sunt siguri. Pe mine direct nu ma afecteaza decat daca se vor face reduceri de personal. Ma va afecta oare cand voi dori un imprumut la banca pentru o masina? Nu as putea spune. Eu pot sa doresc dar sa nu imprumut nimic. E o chestiune de alegere si ca mai toate alegerile care imi apartin si aceasta e a mea. Se vor gasi mereu oameni care sa profite si oameni care sa nu. Un lucru bun cu criza e ca parca se mai tempereaza putin piata imobiliara si sper, acum iar revin la masina, si piata de autoturisme.

Chris Gardner (jucat de Will Smith in Pursuit of Happyness) a avut succes ca si broker. Nu toti pot avea si numarul brokerilor era mult prea mare oricum. Pana la urma e o criza care ii afecteaza in primul rand pe cei bogati pentru ca pe cei saraci ii afecteaza oricum totul. Wall Street-ul lui Oliver Stone poate fi acum reluat intr-un alt tip de piata economica si cu o alta abordare, altfel nu vad cum mai ia Michael Douglas inca un Oscar.

De fapt ma intereseaza mai mult daca pe Berlusconi il afecteaza criza economica decat orice informatie despre Michael Douglas. Nu, nu sunt un fan al politicii lui de dreapta. Sau poate ca sunt dar asta nu are prea mult a face. Aici e vorba de banii pe care e dispus sa ii verse pentru a ii aduce pe noii Kaka (desi e numai unul), Baresi (astia au fost doi), Van Basten Rijkard si Gullit la un loc, si, de ce nu, pentru a-i putea plati un salariu onorabil celui de-al treilea Maldini chiar daca nu va fi la nivelul bunicului si tatalui sau.

Si superficialitatea asta ma omoara. Parlamentarii stiu cu adevarat si simt cu adevarat criza. Si doar ei au putut evita ca aceasta criza sa se abata si asupra Romaniei. Americanii cu toata laudarosenia lor au resimtit-o cu totii din plin ca si cum ar fi fost o noua gripa aviara. Tariceanu si ai nostrii ne tot promit ca o sa vina si la noi criza. Dar iarasi ne mint si parca vad ca n-o sa vina. Ca si in California Dreamin' cand celui care lucra la cfr i-au zis parintii ca o sa vina americanii in timpul razboiului sa ii ajute. Ei or venit? N-or venit da-i dracu. Sau cum zicea Tudor Chirila, ceva de genu cu ..tu-i in gura sa-i ..ut. Asa ca poa sa zica si Ciuhandu ca vine Criza eu unul nu il cred. Dar doar cand e vorba de criza, in rest Ciuhandu mi se pare un tip de treaba. Ca si brutarul de la prospero unde scrie mare "brutarul tau e un tip de treaba".

Si eu stau si imi bat joc si sunt oameni, oameni adevarati, care sufera si nu le place, nu stau pe intuneric pentru ca e o chestiune de moda sau de a fi rebel. Sunt 60.000 de oameni in Japonia care traiesc in internet cafe-uri pentru ca e mai accesibil si peste 300 de mii de oameni in California care nu au casa. E o situatie destul de urata dar au mai fost situatii urate si de cele mai multe ori daca iesi din ele ajungi mai castigat. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa realizezi ca exista. Cioran a zis "cum am pierdut totul. Si cand te gandesti ca undeva canta pasari si se deschid flori". A mai zis "nu exista argumente pentru a trai" si ca "traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta". Oamenii care pierd la bursa, nu isi mai permit ipoteca pe casa, ratele la jaguar se gandesc ca undeva canta pasari si se deschid flori? Nu se gandesc dar isi gasesc argumentele lor pentru a trai si in nici un caz, nu, oamenii aia nu traiesc pt ce a zis cioran acolo. Dar am asa o placere sa ii banalizez pe americanii bogati, sau pe afaceristii bogati, oameni de marekting, care orice ar zice zambesc si parca vor sa iti vanda ceva. Nu ii vad gandind prea multe, si poate ma insel, dar ma doare in cot, as vrea sa ii am pe toti in subordine, cum ziceau aia de la Vama Veche, ..tu-i in gura sa-i ..ut, si de pe tron sa racnesc "obey".

Pana la urma totul e mai mult sau mai putin o sinusoidala chiar daca pentru multi varful e sub nivelul marii si rar ajung sa ia aer.

Leapsa

Madi a indreptat o leapsa spre mine.

Mi se pare o leapsa prea complicata si imi cer scuze ca nu o onorez:p

Acum ma gandesc totusi asupra cui se napusteste dorinta mea de paruire...