Pages

Monday, April 27, 2009

Nine Inch Nails

Nine Inch Nails vor cânta la Târgu Mureş la peninsula. Peninsula se desfăşoară între 23 şi 26 iulie. Pe lângă Nine Inch Nails vor mai urca pe scenă şi the Prodigy. Sună foarte bine şi poate lista va fi întregită armonios. Eu unul deja sunt mulţumit.

Pe NIN i-am mai văzut o singură dată în 2007, la Sziget. Despre acel concert am scris aici.

Nu ştiu cum sunt alţii dar mie, şi puteţi să mă tăiaţi de unde vreţi, problema banilor nu îmi place. Nu îmi place şi pace. În 10 mai la Milano se joacă cu Juve, la Sziget, la Eindhoven şi la Bucureşti vor cânta cei de la Placebo, mâine la Cluj joacă alb-violeţii cu alb roşii. Singurele oferte cu adevărat valabile sunt făcute de Trifa, la un grătar în apropiere de Simei, şi de Şefu Clasei, să văd meciul în piaţa unirii alături de galerie cu tot arsenalul necesar. Măcar Istanbul a ieşit din cărţi. Oare câţi turci ar vrea să vadă un duel germano-ucrainian? Toţi, dar absolut toţi zice-vor, ce perfectă ar fi fost acea finală dacă ucraineanul ăla nu ar fi ratat. Oare nu joacă şi acum omul acela? se vor întreba unii, amatori desiguri. Cine să îi cunoască şi pe ucrainieni... chiar şi pe nemţi dacă e până acolo, toţi turcii cărora le-a plăcut Germania sunt deja acolo, cu familie, cu copii. Cel mai cunoscut om de pe teren ar putea fi chiar Il Luce. Asta da grozăvie.

Pe NIN îi puteţi asculta aici. Merită. Poză cu Il Luce aici.

Thursday, April 23, 2009

Introducing Shottky, the Speechmakerman

Stankevicius met Shottky at his brother's funeral. He was utterly impressed by Shottky's words and since that day he mentions his name to anyone who is struggling to find his sentences. "You should seek Shottky, he says, I'll introduce you to him. He is a great spokesman and a great man." This is how Stankevicius speaks about Shottky.

Sometimes, but only sometimes, when he feels he faces a worthy listener, he shares what happened at the funeral. "After Danilevicius' body has been lowered 6 feet under ground it was time for me to say a few words about him. I tried to speak but no words were coming out my mouth. I was incapable of expressing anything. The people were staring at me. Then Shottky came to me and asked to step aside. Considering the situation and knowing that Shottky was a good friend of my brother I accepeted. His words were not many but meaningful. He said that Danilevicius was a good man and friend, the best one man can find. He also added he doesn't want to talk from a woman's point of view. Then he said something about the universe I didn't quite grasp but I realised it was only an introduction for his grand finale: "Your death is proof enough that the universe is flawed".

Since that day Stankevicius sees in Shottky the man that can speak the unspeakeable, the man that can express the ineffable, he sees Shottky the Speechmakerman.

Thursday, April 16, 2009

Subiectivism

David Frost: Are you really saying the President can do something illegal?
Richard Nixon: I'm saying that when the President does it, that means it's not illegal!


Ioaniţoaia:
Chelsea şi Liverpool au jucat parcă alt joc decît CFR şi Pandurii. Marţi după-amiază, am asistat la “sfertul” de Cupă dintre CFR Cluj şi Pandurii Tg. Jiu. Ce OBOSEALĂ de meci, adormitor ca un somnifer!
Seara, m-am uitat la Chelsea - Liverpool, o partidă cu adevărat nebună, jucată într-un RITM DRĂCESC şi cu răsturnări de scor halucinante. Ăsta da, fotbal!, ăsta da, spectacol!, am gîndit şi, regretînd că meciul de pe “Stamford Bridge” s-a sfîrşit prea repede, am stins televizorul.sgsdg

Cosaşu:
Englezii ăştia ce fac? Cu tribunele pline şi înfofolite, ei joacă fotbal din secunda 51 pînă în minutele 93-94! O spun cu toate riscurile: mă uit la meciurile lor ca la o oază în pustiul saudit. Ce-o fi în capul lor - nu ştiu, le văd driblingurile, fentele, faulturile, golurile. Nu există meci curat-plictisitor, nu mişcă unul în dorul lelii, or fi încă bine plătiţi, or fi ahtiaţi după lire sterline, se gîndesc deja la pensii, dar pe nici unul nu-l încearcă plictisul, lehamitea, iar în tribune nu se sictireşte.

E inutil să mai afirm că nu sunt de acord cu nici unul dintre ei. Dacă nu joacă Milan, ce folos? Totuşi la Cosaşu nu îmi permit să îi tai textul. L-am făcut ceva mai mic, dar e Radu Cosaşu şi parcă atunci când Cosaşu o scrie nu e aşa de rău.

EU: Eu personal prefer să mă uit la un Milan - Siena unde Codrea joacă pe postul lui. Pentru că deşi Rooney marchează în minutul 90 nu e spectaculos. Pentru că Inzaghi în ofsaid nu e afară din joc, pentu că o pasă lui Pirlo în tribună nu e niciodată greşită, pentru că atunci când cade Kaka nu e simulare. Ce vreau eu să spun e: când Milan pierde nu e o înfrângere.

Aaa şi era să uit. Când englezii joacă spectaculos Milan sunt cei mai buni. Se ştie deja mult prea bine că atunci când Milan sunt în formă nu există rivali.

Friday, April 10, 2009

Întâlnirea

În timp ce îl aşteptam pe Baba Chagaloo mai aşteptam ceva. Aşteptam ca lucrurile să fie altfel.

Exact în acel moment a intrat pe uşă Rujoni. Purta un sacou roşu închis şi pantaloni bufanţi, negri. Pe cap avea o pălărie, tot neagră, cu boruri late. Pe faţă, o barbă.

- A venit Baba Chagaloo? m-a întrebat.
Nu i-am răspuns. Ştiam amândoi că Baba Chagaloo nu venise încă.
- N-ai mai vrut să bei cu mine, mi-a zis
- Păi nu m-ai chemat
- Păi am simţit că nu mai vrei

S-a lăsat o tăcere moale. M-am ridicat să merg la baie. Era o baie puţin cunoscută. M-am întors şi m-am aşezat în acelaşi loc de unde plecasem.
- Ai fost la baie?
Nu i-am răspuns. Fusesem şi mă întorsesem. Dară nu puteam să stau să îl aştept în baie pe Baba Chagaloo.
- Urăsc să nu îmi răspunzi... ţi se întâmplă des...

Rujoni nu a mai continuat cu nimic. După un timp l-am întrebat conciliant:
- Eşti supărat?
- Nu. Deloc. De ce să fiu? Vrei să fiu?

Vorbea neaşteptat de repede şi totuşi nu părea nervos. Probabil era pur şi simplu nerăbdător. Trebuie să recunosc că mi se părea puţin amuzant privindu-l acolo în pantalonii aceia bufanţi, vorbind repede. Până şi plăria aceea cu boruri largi care mai demult îi dădea un aer de bărbat serios îmi părea acum caraghioasă.

Era un om ciudat Rujoni dar mi-a promis că îmi va face cunoştinţă cu Baba Chagaloo. Baba Chagaloo va face ca lucrurile să fie altfel.

Încă aşteptam. I-am spus lui Rujoni că l-am văzut pe Almăşan prin oraş cu câteva ore mai devreme.
- Ce făcea? Ai vorbit cu el? m-a întrebat pe acelaşi ton alert. Pentru prima oară părea nervos.
- Nu... nu... Era un început de conversaţie, dar nu are rost să continui.
Rujoni m-a privit curios de lung.

În acel moment a intrat Baba Chagaloo şi ne-a salvat. Baba Chagaloo va face ca lucrurile să fie altfel.

Nu mă mai interesa vestimentaţia lui Rujoni. Aşteptam doar să se facă prezentările şi să luăm loc la masă pentru a discuta. Rujoni şi-a făcut rolul fără cusur, impecabil. Mi-a fost ruşine că m-am îndoit de el. Mă simt nevoit să îl citez: "Orlando Trandu, Baba Chagaloo. Baba Chagaloo, Orlando Trandu".

Monday, April 6, 2009

Poftiti la brută

După la brute a apărut acum şi varianta în engleză, my brute.

Un joc interesant şi palpitant deopotrivă. După ce îţi configurezi aspectul fizic şi îmbrăcămintea, laşi totul în voia soartei, căci soarta poate fi şi ea o brută nu-i aşa?

Vă rog să vă înscrieţi aici: http://thian1.mybrute.com

Armele sunt diverse de la un briceag elveţian până la tocmai furca lui Scaraoţchi.

Animalele sunt doar de trei tipuri: câini, ăştia sunt şi cei mai mulţi, lupi, cu adevărat feroce, şi urşi mari aproape cu neputinţă de răpus.

Skillurile însă fac jocul aşa cum l-am recomandat, interesant şi palpitant. Skillz that kills. Poţi ajunge să îi furi arma adversarului pentru a folosi apoi pe propria-i piele, poţi să urli atât de tare încât şi urşii cei puternici să fugă, sau, pentru cei mai puţini norocoşi, poţi căpăta al şaslea simţ. Ce să facă o brută cu al şaselea simţ? Exerciţiu scurt de imaginaţie: Gattuso văzând oameni morţi.

Există şi un turneu din două în două zile. Dacă ajungi în primele 1024 de brute, primeşti rangul de Desert Batterer, dacă ajungi în primele 512 brute eşti Sticking Plaster Ripper, dacă ajungi în primii 256 vei înnobilat de-a dreptul Richter Thumper. Mai departe nu ajunge nimeni. Nu le putem atinge pe toate.

Ce ar mai fi de zis... Da, felul cum te periază. Există un skill numit Martial Arts. Este descris în cel mai plăcut mod: Your Chuck Norris courses paid off! Referinţele la Chuck Norris sunt întotdeauna de bun augur. Cu toţii ştim cine e Chuck Norris. Chuck Norris destroyed the periodic table, because he only recognizes the element of surprise.

Friday, April 3, 2009

Sputnik şi marea

Mai demult am scris despre o carte, La sud de graniţă, la vest de soare, aici.

De data asta am citit, cu destul de multă greutate, Iubita mea, Sputnik, de acelaşi autor, Haruki Murakami. Sputnik înseamnă în ruseşte tovarăş de călătorie. Nu e o carte foarte bună şi nici nu are un final la fel de reuşit ca şi cartea ce am menţionat-o mai sus. Ambiguitatea are unele limite iar stilul autorului nu îmi surâde atât cât să-i extind aceste limite. Hemingway în schimb...

Dar până acolo, un fragment din carte ce nu are legătură cu firul acţiunii: "Demult, la conferinţa de presă de la premiera filmului Hoarda sălbatică, regizat de Şam Peckinpah, o jurnalistă a ridicat mâna şi a întrebat pe un ton dur: „De ce-a trebuit să arătaţi atât de mult sânge în film?" Se pare că asta o durea pe ea cel mai tare. Ernest Borgnine, unul dintre actorii din distribuţie, i-a răspuns cu un aer încurcat: „Ştiţi, doamnă, când oamenii sunt împuşcaţi, sângerează". Filmul fusese făcut când războiul din Vietnam era în toi."

O altă carte, de data asta cu adevărat bună, pe care am citit-o a fost Bătrânul şi marea, de Hemingway. Mă simt nevoit să repet, o carte cu adevărat bună care prezintă o acţiune relativ simplă: un bătrân, pe mare, la pescuit. Şi totuşi ce frumos.

Am mai citit de Hemingway, mai demult, Adio, arme care mi-a plăcut chiar şi mai mult. Unul din scriitorii buni acest Hemingway. Îl recomand.