Sputnik şi marea

Mai demult am scris despre o carte, La sud de graniţă, la vest de soare, aici.

De data asta am citit, cu destul de multă greutate, Iubita mea, Sputnik, de acelaşi autor, Haruki Murakami. Sputnik înseamnă în ruseşte tovarăş de călătorie. Nu e o carte foarte bună şi nici nu are un final la fel de reuşit ca şi cartea ce am menţionat-o mai sus. Ambiguitatea are unele limite iar stilul autorului nu îmi surâde atât cât să-i extind aceste limite. Hemingway în schimb...

Dar până acolo, un fragment din carte ce nu are legătură cu firul acţiunii: "Demult, la conferinţa de presă de la premiera filmului Hoarda sălbatică, regizat de Şam Peckinpah, o jurnalistă a ridicat mâna şi a întrebat pe un ton dur: „De ce-a trebuit să arătaţi atât de mult sânge în film?" Se pare că asta o durea pe ea cel mai tare. Ernest Borgnine, unul dintre actorii din distribuţie, i-a răspuns cu un aer încurcat: „Ştiţi, doamnă, când oamenii sunt împuşcaţi, sângerează". Filmul fusese făcut când războiul din Vietnam era în toi."

O altă carte, de data asta cu adevărat bună, pe care am citit-o a fost Bătrânul şi marea, de Hemingway. Mă simt nevoit să repet, o carte cu adevărat bună care prezintă o acţiune relativ simplă: un bătrân, pe mare, la pescuit. Şi totuşi ce frumos.

Am mai citit de Hemingway, mai demult, Adio, arme care mi-a plăcut chiar şi mai mult. Unul din scriitorii buni acest Hemingway. Îl recomand.