Amalgam

Încep ca un blogger ranchiunos, ca să folosesc o expresie luată de la Radio Guerrilla, un radio foarte... bun. Vi-l recomand, căci unde altundeva să asculţi la radio piese (la plural) de pe Battle for the Sun şi Resistance. Puneţi asta în winamp şi ascultaţi guerrilla.

Nu ştiu ce fel de blogger sunt, dacă sunt, căci totuşi din ce înţeleg blogosfera e mare, mai intru câteodată din greşeală, o greşeală mai mare ca cealaltă, pe unele bloguri, unele mai nefericite ca, Constantin Mavrocordat (bunule fierar, se apropie ca nume de Bodo Ilgner?).

Aşadar citeam o cronică, să-i zicem aşa, a filmului ce l-a întrecut pe Titanic la încasări. Cronica e aici, o cronică puţin memorabilă, dar de notat o scurtă înşiruire de propoziţii, trei la număr : "Chiar n-am prea multe de spus despre Avatar. N-am cuvinte. Nu-mi amintesc decat chipurile celor 20 de blogeri care m-au insotit la premiera.". Poate pentru cei de pe blogosferă totul sună natural, dar nu şi pentru mine care trăiesc pe pământ, pământul în care se odihneşte, sau ce-o face, Constantin Mavrocordat, de 6 ori domnitor în Muntenia, de 4 ori domnitor în Moldova, ucis de un soldat rus pe 23 noiembrie 1769.

Tot nenatural îmi sună şi următoarea propoziţie, scrisă de acelaşi Richie (nu ştiu cine îi, rar ajung la el pe blog, nu mă pasionează şi chiar nu am nimic cu el, mă amuză de altfel rar, doar în astea două cazuri).  "Da, la amiaza, si chiar stateam asa si ma gandeam ca tre sa scriu pe blog asta". Propoziţia e un comentariu la un articol de pe blogul lui personal, despre o întâmplare în care susţinea că bărbaţii fără pungi după cumpărături şi nu par ridicoli. Mă gândesc că ăia 20 de blogeri de la Avatar au citit asta.

Să schimb abordarea, e uşor inacceptabilă. Când sunt uşor beat recunosc greu unii oameni. Asta nu îi o problemă când sunt treaz când nu recunosc pe nimieni şi nimic. Când am fost deunăzi într-un subsol unde se dansa m-a salutat Andreea Fibisan şi o persoană, ce semăna cu Lavinia Iştoc şi sunt convins că nu era Lavinia Iştoc, mi-a pus mâna în cap. Nu doar deunăzi dar nici acum nu ştiu dacă mi-a pus mâna în cap să mă salute sau o deranjasem cu ceva. Vorbea ca şi Chiţu şi nu am  putut cere lămuriri. Nu-mi amintesc decât chipurile celor 20 de blogeri. Fantastic nu-i aşa? Stăteam aşa şi mă gândeam că tre să scriu pe blog asta.

Tot acolo în subsol a apărut şi Caba. Două informaţii mi-a dat. A lucrat pentru sau la Tion unde băga ca migu. Acum nu mai lucrează acolo. Nu mai lucrează nicăieri. L-am întrebat dacă îşi caută altundeva. Mi-a răspuns: "Acum aştept".

Ieri m-am întâlnit din nou cu Chiţu la fotbal, am format o echipă de cinci alături de Sile, Ioschici şi Dan şi am câştigat la pas, deşi cu un om în minus, un meci cu şase colegi de la lucru. Îl sunasem şi pe Trifa dar el încă zace, de fapt zăcea atunci, acum văd că nu mai zace, sau cel puţin nu mai zice că zace. Încă vreo două săptămâni e incapabil de efort.

În rest Dan a primit un sms incredibil dar nu ştiu dacă am voie să îl divulg. Bine, el nu intră pe blog, puţini intră, căci blogeri iarăşi nu intră la mine pe blog, ei intră pe al lui Richie, căci el îşi aminteşte chipurile lor.

Vizitatori ai regelui, bun fierar, fierari, tâmplari sau orice fel de meşteşugari, beţivi, minore, anonimi, oameni, Chiţu, oricine, dacă vreţi să dezvolt vreun subiect, sau să suprim altele, dacă aveţi idei, sugestii, numere de telefon, fotografii compromiţătoare, spuneţi dar, nu zăboviţi!

Repet. Nu zăboviţi!