Aseară am făcut mâncare

Să încep de un pic mai devreme. Alaltăieri Milanul, cândva mare, nu a reuşit să treacă de Manchester United iar Cosaşu se bucură fără jenă şi pe faţă de triumful lui Rooney. A curs destulă cerneală (l-am auzit pe Gabi Popescu, lol, folosind expresia asta la un studio CL, nici nu se compara cu Ilie, puţini se compară, poate nimeni, până şi Dinu e altceva).

A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.

Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).

Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).

Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.

Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.

Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici).  Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.


Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "Atît - cum ar spune Cornel Dinu", "Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare azi cel mai bun fotbalist din lume?" (asta zicea în 5 noiembrie) sau exemple de-ale mele, "În schimb Trifa...", "Aştept recomandări de baruri.", "Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!", "Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan."

Sile şi-a luat motor.