Pariuri de Oscar

Mai sunt cinci zile jumate până la Oscaruri. Să facem jocurile.

Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.

Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.

Quick Oscar round up (part I)

Bună prieteni ("Prieteni" e o formulă de adresare tot mai des utilizată de comentatorii TV, radio, de ziarişti sau orice tip de jurnalişti. Tot "prieteni" e numele unui director (aveţi grijă la accent) din interiorul directorului poze de pe calculatorul meu personal. De fiecare dată când, fie eu, fie alţi prieteni în căutare de poze compromiţătoare, intrăm în el descoperim că e gol şi are capacitatea de a smulge un zâmbet. Ce tâmpenie, am încheiat paranteza)

Nu înţeleg cum unii oameni pot scrie chestii serioase, de exemplu despre situaţia din Coreea de Nord. Găsesc articolul de aici destul de interesant şi situaţia din Coreea de Nord destul de gravă dar cam atât. Poate voi mai încerca nişte 2046 based stories, un fel de deus ex machina stories, la modul neserios şi măcar din când în când comice.

Anul acesta filmele de la Oscar îmi par slăbuţe. Pe scurt nişte păreri personale despre filmele văzute cu cel puţin o nominalizare, aprecieri nenecesare aş putea adăuga. Poate dezbatem ceva.

Faceţi click de vreţi a continua.

Watch Alec Baldwin

Watch, by all means necessary, Alec Baldwin in 30 Rock. He has gone a long way since Beetlejuice. I didn't see him much in comedies but I really enjoyed the Last Shot, maybe the role that brought him closer than anything else he did to the role of the now should be famous Jack Donaghy.

So watch, again, by all means, Alec Baldwin in The Last Shot, a laugh out loud movie where Alec, an FBI agent, finds Matthew Broderick, a screenwriter, and try to make a movie in order to take down a famous mobster. Let me paste a quote about his dog:
Joe Devine: Delores, I have these presents I wanna give to Sasha. Where is she?
Delores: I'm sorry, sir. Your dog is dead. She killed herself.
Joe Devine: What?
Delores: The Jacuzzi. She threw herself into the Jacuzzi. I tried to find you. It was horrible.
Joe Devine: Oh, no. Maybe she fell in.
Delores: Oh, there was a witness. Alejandro, the gardener's son. It was suicide.

Watch, at all costs when the time comes, Alec Baldwin at the Oscars. I read this news here. It looks like Alec Baldwin and Steve Martin will co-host the Oscars this winter. It could turn out to be something extraordinary.

I want to be sure I made my self clear so I recap: Watch 30 Rock, The Last Shot and the next Academy Awards.

Filme de început de septembrie

Săptămâna asta nu am văzut decât două filme, în rest am văzut sau revăzut multe episoade din 30 Rock precum şi două episoade din sezonul nou din Monk.

Ghosts of Girlfriends Past (2009) - o abordare "modernă" la A Christmas Carol a lui Dickens, o altă comedie romantică a lui Matthew, nu cea mai bună a lui. Pe vremuri când avea roluri mai minore, apărea în filme mult mai bune, A Time to Kill, Contact sau Amistad fiind filme care ar trebui văzute de toată lumea. Un rol bun în Ghosts of Girlfriends Past îl are Michael Douglas pe care nu l-am mai văzut de multă vreme. Nota 6-7.

Monsters vs. Aliens - o animaţie-comedie bunicică şi un film plăcut de urmărit dar ar fi putut fi mult mai mult. Nota 7-8.

My August Movie Awards

Best movie:
Field of Dreams (1989) - De mult nu mai văzusem un film care să mă impresioneze aşa de mult. If you build it he will come. Asta îi spune o voce lui Kevin Costner şi acesta construieşte un teren de baseball punându-şi în pericol chiar locuinţa. Dar lucruri ciudate încep să se întâmple, chiar mai ciudate decât vocea. Avea o soţie foarte de treabă Kevin Costner. Nota 9.

Best drama:
Shattered Glass (2003) - Hayden Christensen (the young Darth Vader) este un tânăr jurnalist care merge prea departe doar pentru a scrie ceva interesant. O poveste reală. Nota 8.

Best horror:
The Thing (1982) - Kurt Russel se luptă cu the Thing într-un film de John Carpenter. But what is the Thing? It is a shape-shifting alien found in Antarctica that assumes the appearance of the people that it kills. Nota 8-9.

Best comedy:
The Hangover (2009) - A very fun movie to see. După o petrecere a burlacilor unul dintre tipi, chiar viitorul soţ, este pierdut. Nimeni nu îşi mai aminteşte ce s-a întamplat. Dar vai, câte s-au mai întâmplat. Pomenesc doar tigrul lui Mike Tyson. Nota 8.

Best documentary:
March of the Penguins (2005) - Nu îmi găsesc cuvintele aici. Nota 9.

Alte filme care merită menţionate, pozitiv: Defiance, Angels & Demons, Noel, Death at a Funeral, Talladega Nights, 12 Angry Men (şi originalul şi variante pt TV din 1997), Penelope, etc

Filmul care m-a dezamagit: Terminator 4: Salvation

Cel mai prost film: Delgo

Notă: Am luat în considerare cele aproximativ 40 de filme, filme văzute între mijlocul lui iulie şi azi.

Sergio Leone Collection

Fiindcă sunt singur acasă, Cris fiind la Cheile Nerei, mi-am planificat să văd săptămâna asta cele trei westernuri despre omul fără nume care îşi spune, pe rând, Joe, Monco sau Blondie. Le-am amânat prea mult.

Clint Eastwood acum 45 de ani într-o serie de Sergio Leone cu muzica lui Ennio Morricone: A Fistful of Dollars, For a Few Dollars More şi The Good, the Bad and the Ugly.

Coraline

Coraline, regizat de Henry Sellick, un om cu o imaginaţie deosebită, este o animaţie cu o atmosferă asemănătoare filmelor lui Tim Burton, alt om cu o imaginaţie deosebită.

Coraline este o fetiţă nemulţumită de casa în care tocmai s-au mutat, nemulţumită de faptul că părinţii ei sunt tot timpul ocupaţi, de mâncarea care îi este pusă pe masă, nemulţumiri cauzate în mare parte de situaţia financiară precară a familiei în acel moment. Într-o zi descoperă o uşiţă care duce într-o altă lume, o lume în care găseşte o altă mamă şi un alt tată care de această dată iubesc jocurile şi au timp mereu pentru, o lume unde masa este întodeauna îndestulătoare, o lume aşa cum a visat ea, dar lume în care toţi oamenii au nasturi în loc de ochi.

Coraline (2009)
directed by Henry Sellick
cast: Dakota Fanning, Teri Hatcher

I recommend


-----------------------------------------------------------
The Horsemen (2009) - O serie de crime înfiorătoare investigate de Dennis Quaid. De remarcat şi prezenţa lui Ziyi care arată bine şi în acest film. Un thriller captivant, mai static, fără urmăriri nesfârşite, cu un final foarte reuşit, şi aici nu mă refer la identitatea ultimului călăreţ, uşor previzibilă. Nota 7.
Trading Places (1983) - Doi bătrâni milionari fac un pariu: se poate lua un vagabond (Eddie Murphy) şi transforma într-un om de afaceri de succes? + se poate lua un om de afaceri de succes (Dan Aykroyd) şi transforma într-un vagabond? O comedie plăcută în care Jamie Lee Curtis apare topless. Nota 7.
Sindbad: Legend of the Seven Seas (2003)- O animaţie în care Sindbad (Brad Pitt) încearcă să recupereze cartea păcii de la zeiţa haosului Ares pentru a-i salva viaţa prietenului său. O călătorie peste mări şi ţări până la Tartar, lăcaşul zeiţei. Nota 6-7.
Dead Like Me: Life Afer Death (2009) - un film în care câţiva morţi au job-ul de a ajuta proaspăt decedaţii să găsească lumina. un film ciudat bazat pe comic books, o continuare a unui serial. Nota 6-7.
Undercover Brother (2002) - O comedie la care am râs, cu multe faze, stupide şi nu numai. Nota 7.
Baby on Board (2009) - O comedie romantică mai degrabă nereuşită. Merită văzut pentru apariţia unui instrument de satisfacere personale incredibil. Nota 5-6.
Mr. Bean's Holiday (2007) - Mai bun decât primul. Nota 7. Pentru Willem Dafoe, Nota 7-8.
Indiana Jones and the Kingdom of the Crystall Skull (2008) - O altă aventură cu Indiana Jones, un bun film de aventuri. Nota 7.

Mammoth (Mammut)

La TIFF am văzut Mammoth, un film suedez cu o muzică deosebită, semnată în mare parte Ladytron, dar şi o melodie de Cat Power, melodie pe care am remarcat-o şi în My Blueberry Nights. Melodii Ladytron de pe soundtrack între paragrafe.

Este vorba de un cuplu din New York, cu copil şi o bonă filipineză. El, Gael Garcia Bernal (Che Guevara în Diarios de motocicleta, un alt fillm bun) creator al unui site de succes, un fel de myspace dar pt jocuri, pleacă într-o călătorie de afaceri în Thailanda, unde colegul său laudă neîncetat senzaţionala viaţă de noapte. Ea, Michelle Williams, este un chirurg care are foarte puţin timp pentru copilul ei, iar atunci când are constată că fiica ei o preferă pe dădaca. Bona are doi copii sub10 ani care o vor acasă în Filipine şi munceşte pentru a le construi o casă şi a le asigura un viitor mai bun.

Se spune că regizorlui, Lukas Moodysson (Lilja 4-ever), îi place să fie obiectiv şi să lase spectatorul să îşi tragă singur concluziile şi morala. Ar fi putut face un pic mai mult la final, dar nu a fost rău nici aşa. Imagine şi, aşa cum am mai spus, coloană sonoră deosebite.

Mammoth (2008)
directed by Lukas Moodysson
cast: Gael Garcia Bernal, Michelle Williams

I recommend

------------------------------------------------------
şi weekly round-up-ul de filme văzute:
The Higher Force (Stóra planið) - tot la TIFF am văzut această comedie islandeză despre un grup de mafioţi destul de neîndemânateci care nu se prea descurcă cu recuperatul banilor. Când David, personajul principal, îl descoperă din greşeală pe omul care l-a călcat cu maşina, tot din greşeală, pe fratele său în urmă cu 20 de ani şi acest om are acelaşi nume cu un celebru mafiot se iscă o serie de confuzii pe alocuri amuzante. Nota 7+, cu plus că e totuşi un film islandez.

Fred Claus - Un film destul de prost având în vedere distribuţia: Vince Vaughn, Rachel Weisz, Paul Giamatti, Kevin Spacey, mai ales că Vince Vaughn mi s-a părut amuzant în Dodgeball, Wedding Crashsers. Şi în filme serioase s-a descurcat, a jucat într-unul din filmele mele favorite: Return to Paradise. Fred Claus a fost doar un film de trecerea timpului. Nota 5-6.

Låt den rätte komma in (Let the Right One In)

Un alt fel de film horror, unul suedez. Nu prea îmi plac filmele horror, dar când se întâmplă de cele mai multe ori regizorul nu e american. Există şi excepţii. Dar pe lângă detaliul privind locul de baştină al regizorului, ar mai fi ceva de notat. Ritmul.

Un alt fel de film horror, unul liniştit, cu tendinţe minime de thriller şi cu înclinaţii către dramă. Ce mai, exact pe gustul meu, cu acţiune lentă ce te prinde încet, te leagă şi apoi te loveşte în moalele capului fără ca măcar să îţi dai seama.

E o abordare extrem te interesantă. Fără secvenţele obişnuite de filme horror, mai ales că niciodată nu mi-au plăcut tortura excesivă sau fuga îndelungată prin pădure de monştrii sau criminali în serie din filmele de serie.

O atmosferă mohorâtă, un grup de blocuri ce aduce cu România şi nişte personaje obişnuite. No spoilers.

Doar un dialog între doi copii:
El: Do you want to go steady?
Ea: Oskar, I'm not a girl.
El: No? Do I have a chance with you?
Ea: Can't we just be like this?
El: Yes.
Ea: Do you do something special then?
El: No.
Ea: Is everything like usual?
El: Yes.
Ea: Then you have a chance with me.
El: What?
Ea: Then we're together.

Let the Right One In (2008)
directed by Tomas Alfredson
awards: 48 wins and 11 nominations

I recommend

--------------------------------------

Au fost două săptămâni în care nu am văzut prea multe. Două filme pe autocar despre care nu voi spune nimic şi sezonul 4 din House. Cred că am văzut peste 10 episoade (sezonul 4 are 16).

2001: A Space Odyssey

2001: A Space Odyssey, film regizat de Stanley Kubrick (The Shining, Eyes Wide Shut, A Clockwork Orange, Dr. Strangelove).
L-am revăzut integrat acum 3 zile, după ce îl văzusem mai demult aproape complet, pe o casetă video înregistrată de fratele meu de pe televizor. Lipseau atunci câteva momente de la final pe acea casetă din cauza încercării de a nu înregistra şi pauzele publicitare. Ţin minte că nu înţelesesem finalul.

Filmul este cu adevărat reuşit deşi s-ar putea să se desfăşoare prea lent pentru anumite firi. Un film cu foarte puţin dialog, unul dintre cele mai bune personaje negative din istorie şi nişte imagini în care navele spaţiale se mişcă foarte armonios pe Dunărea albastră a lui Johan Strauss.

Odiseea începe de la omul maimuţă pentru a continua apoi cu călătoriile pe lună, pe Jupiter şi dincolo de infinit. Finalul m-a aruncat în aer de-a dreptul, deşi, cum spunea regizorul "I don't believe that anyone is terribly far from understanding it. What people sometimes mean is that they want some confirmation of what they've seen happen, and what they think". Kubrick, spre deosebire de David Lynch care nici dacă l-am tăia de unde vrem nu ne-ar povesti ce se întâmplă de fapt în Mulholland Drive, e mult, dar mult mai de treabă. Pe imdb la secţiunea faq a filmului, click aici, el răspunde întrebărilor prezentând pe scurt plotul dacă aveţi nevoie de confirmări.

2001: A Space Odyssey (1968)
directed by Stanley Kubrick
awards: Oscar nominee for direction and screenplay (1969)

I recommend

-----------------------------------------------

Şi pe scurt filmele de săptămâna trecută, ceva mai multe pentru că am avut timp:
Platoon, (Oscar pt regie şi film 1986, #141 pe idbm), de Oliver Stone. Un film ce urmăreşte câteva luni din viaţa unui pluton în războiul din Vietnam. Un film bun dar nu deosebit. Nota 7-8.
There Will Be Blood, (Oscar rol principal), de Paul Thomas Anderson (Magnolia e unul din filmele mele preferate). Povestea unui magnat al ţiţeiului foarte bine întruchipat de Daniel Day Lewis. Un personaj foarte interesant. Nota 7-8.
The Incredible Hulk. Mi s-a părut un foarte comun film de acţiune. Nota maxim 6.
History of the World, de Mel Brooks. O comedie în stilul, dar sub, ulterioarele realizări ale regizorului Spaceballs, Robin Hood: Men in Tights, Dracula: Dead and Loving It. Nota 7.
Revanche un film austriac nominalizat la Oscar pentru film străin. Mi-a plăcut. Îl recomand. Nota 8.
Singin' in the Rain, un film plăcut. Mi-a plăcut mult de Debbie Reynolds. Nota 7.
Down With Love. O comedie romantica obişnuită cu Renee Zellweger şi Ewan McGregor. Nota 6-7.

Replici celebre

"Life is like a box of chocolates", "You can't handle the truth", "I'm gonna make an offer he can't refuse", dar trebuie să spun că cel mai mult m-a amuzat "It's not a tumour".

Un video găsit pe http://movieaddicted.dacaeastae.ro, prezintă în sub 4 minute 100 dintre cele mai celebre replici din filme. E un calup minunat mai ales dacă ai văzut acele filme. Dacă ţi-au şi plăcut mai că l-aş cita iarăşi pe Radu Cosaşu... dar să rămânem la filme. Javier Bardem, Kevin Spacey, Al Pacino, Robert de Niro, Clint Eastwood, Jack Nicholson, Marlon Brando.

Enjoy:


linkul: http://www.youtube.com/watch?v=9QUT0tweX1M

Oscaruri 2009 - II

...sau câteva cuvinte despre ce am mai văzut, without spoilers (prima parte aici)

Frost/Nixon - O transpunere pe ecran a celebrului interviu luat lui Nixon de către David Frost. Frank Langella, deşi nu îmi pare că ar semăna cu Nixon, face un rol excepţional. Îmi amintesc când cineva comenta despre Walk the Line spunând: Îl vezi pe Joaquin şi nu seamănă cu Johnny Cash, nu cântă ca şi Johnny Cash şi totuşi crezi că e Johnny Cash. Aşadar ce avem aici? Primul interviu al lui Nixon de după demisie (singura demisie a unui preşedinte al SUA din istorie), o înfruntare ca în ring, şi poate chiar mai interesantă.

Milk - Un alt film despre un personaj politic, un film care ar fi putut fi chiar mai reuşit dacă scenele de apropiere între doi bărbaţi nu ar fi fost atât de abundente, în cantinate şi detalii. Este povestea lui Harvey Milk, primul politician american "openly gay" ales într-o funcţie oficială. Sean Penn, ca aproape de fiecare dată, este excelent. Finalul are tensiunea potrivită, filmul are ritmul potrivit, captează perfect perseverenţa în lupta pentru drepturile homosexualilor şi obstacolele întâlnite. Nici nu visau oamenii ăia că se va face un aşa film în 30 de ani.

The Reader - Nu ştiu ce cuvinte să folosesc pentru un asemenea film. Este după un roman de Bernhard Schlink intitulat în original der Vorleser. E un film foarte bun din care nu vreau să povestesc nici măcar o situaţie, nu vreau să stric plăcerea vizionării nimănui. Poate cel mai bun film al anului.

The Visitor - Un profesor, oarecum indiferent faţă de oameni, profesie şi tot, trebuie să meargă să prezinte un eseu la o conferinţă în calitate de co-autor, autoarea eseului fiind indisponibilă din varii motive. Situaţia interesantă ar fi că în apartamentul lui găseşte un cuplu, un sirian şi o senegaleză, care ajung să îi schimbe viaţa, o viaţă monotonă şi plictisitoare de la moarte soţiei. Un film bun, cu un titlu chiar mai bun decât pare.

The Wrestler - Încă unul din filmele bune ale anului şi nu spun asta doar pentru că Marisa Tomei apare nud de mai multe ori în film. Este povestea unui wrestler ajuns la final de carieră cu o viaţă de familie ratată şi fără economii. Ce altceva mai poate face decât să lupte? E greu să renunţi la adulaţiile mulţimii. Un film diferit faţă de precedentele realizări ale lui Darren Arronofsky dar tind să spun că e încă un masterpiece. Mi-au plăcut Mickey şi Marisa.

Doubt - Un preot, călugăriţe şi o şcoală catolică rezultă la o multitudine de teme ce pot fi abordate. Faptul că preotul este protectorul singurului copil de culoare din şcoală precum şi unele evenimente stârnesc suspiciunea călugăriţei şef. Un duel între Meryl Streep şi Philip Seymour Hoffman. Un film tensionat şi bine realizat. Discuţii foarte intense pe toată durata filmului. Am remarcat mama copilului, ca rol, şi titlul.

Frozen River - La începutul filmului, într-un orăşel la graniţa cu Canada, un soţ fuge cu economiile familiei. Soţia rămasă singură şi fără bani se găseşte în imposibilitatea de a plăti împrumutul la care visa de atâta timp pentru a cumpăra o nouă casă pentru ea si cei doi copii ai ei. Mai mult de atât, cu greu reuşeşte să cumpere ceva de mâncare. Întâlnirea cu o nativ americancă schimbă lucrurile. Filmul evoluează bine iar finalul este reuşit.

Revolutionary Road - Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio, din nou împreună după Titanic. După American Beauty, Sam Mendes ne propune din nou viaţa unei familii americane, dar de data asta în anii '50. Umorul prezent în American Beauty lipseşte aici, dar nu lipseşte monotonia, plictiseala, nevoia da a-ţi trăi viaţa, simţul acelei "hopeless emptiness". Actorii sunt foarte buni, laşitatea lui din comoditate şi nevoia ei de altceva... O adevarată dramă a unei familii în care toată lumea se simte blocată. Mă tem să nu fi spus prea mult.

Happy Go Lucky - Un film care m-a cam lăsat pe din afară. Nu m-a prins deloc şi nu pot să îmi asum vina. O femeie de o veselie şi un entuziasm vecin cu inconştienţa face şcoala de şoferi, are o discuţie ciudată cu un vagabond, o soră cu probleme de familie şi nişte prietene. În afară de instructorul care numea oglinda din maşină Enraha nu îmi amintesc mare lucru. Enraha Enraha, cum de fiecare dată îi spunea: enraha enraha, parcă asta era totuşi un pic amuzant.

Wanted - Un adevărat action movie. Super asasini, urmăriri de maşini, gloanţe filmate din apropiere, zoom-uri repetate, faze cu încetinitorul, Morgan Freeman ca şi şef, Angelina Jolie ca şi parteneră. Un film în care cei care au talent pot curba gloanţele oricărui fel de pistol. Un action movie cap coadă. Mai spre coadă realizezi cât de buni sunt. Nu se pot împuşca unul pe celălalt pentru că fiecare poate trage în glonţul celuilalt, indiferent cât de curbilinie ar fi traiectoria acestuia.

Oscaruri 2009

...sau câteva cuvinte despre ce am văzut, without spoilers

Slumdog Millionaire - Acţiunea se petrece în India unde un tânăr sărac participă la concursul Who wants to be a millionaire? Oarecum previzibil, e evident destul de devreme că vom afla o povestea fiecărei întrebări în paralel cu povestea personajului principal. Povestea e bună, stilul e bun, vedem şi un altfel de Virgil Ianţu, e şi acţiune, şi iubire. Un film bun şi totuşi nu prea impresionant. Scena cu replica God is great a fost reuşită. Dacă aş spune mai multe ar fi doar spoiler fără rost.

The Curious Case of Benjamin Button - Cum ar fi dacă trupul nostru ar evolua în sens invers? O întrebare interesantă. Îmi aminteşte de tag-ul de la The Fountain... who wants to live forever? Parcă totuşi Darren a făcut o treabă mai bună decât David acolo. Aşadar Brad Pitt se naşte bătrân şi pe măsura ce ceilalţi îmbătrânesc el devine tot mai tânăr, şi tot mai tânăr. Şi aici avem dragoste, avem un personaj care a fost lovit de 7 ori de fulger şi o scenă interesantă despre timp şi cum lucrurile ar fi fost altfel dacă ne-am lega la şireturi într-un alt număr de secunde sau dacă taximetriştii ar sta mai mult sau mai puţin după o cafea. A mai fost banca şi apusul, şi dorinţa tuturor de a muri liniştiţi. Bun film dar cumva totuşi nu am reuşit să intru cu adevărat în el.

Changeling - Poate cel mai de intens şi mai de suspans film de la Oscaruri. Clint se pricepe la aşa ceva, mi-a adus aminte de True Crime deşi, ca poveste, nu au mare legătură. Angelina nu m-a impresionat. Filmul însă, dupa jumătate de oră devine fascinant. Aştepţi să vezi ce se întâmplă şi reuşeşte să aducă mereu ceva nou. Thumbs up Clint.

Rachel Getting Married - Anne Hathaway, din Princess Diaries daca vreţi dar aş prefera din Devil Wears Prada unde Merryl Streep e genială, se întoarce de la reabilitare tocmai în pragul nunţii surorii ei Rachel. Mi-a plăcut de Anne deşi nu părea să ţină ţigara cu prea mare încredere. E filmat ca un fel home made wedding video, e uşor depresiv şi prezintă o famlie cu multe probleme, dar care ar putea trece foarte bine drept una normală în exterior. Reabilitarea nu e uşoară mai ales când te lupţi pentru atenţie cu sora care tocmai se căsătoreşte. Mi-a plăcut.

The Dark Knight - Încă un Oscar clar pentru rol secundar după Javier Bardem anul trecut. Jokerul e un personaj foarte bun aici, a avut şi replici bune, dar şi Heath Ledger a făcut o treabă bună. Un foarte bun action movie. Mă bucur că a început să cadă totuşi în top pe imdb. Nu avea ce căuta în top 5. Mi-a plăcut şi muzica aici şi personajele. Scena cu creionul şi povestea din spatele zâmbetului. Şi a fost până şi Eric Roberts în film.

Tropic Thunder - Nominalizarea care mă minunează cel mai mult. Meritată. Ar fi fost interesant să fii primit şi Tom Cruise. Şi el şi Robert Downey Jr. fac o treabă bună. Mă minunează tocmai pentru că nu e un film tipic de Oscar prin umorul stupid al lui Ben Stiller, umor gustat de unii şi mai puţin de alţii. Mie personal îmi place, iar aici era suficient un Tom Cruise gras care înjură o dată la trei cuvinte şi un Robert Downey Jr. negru incredibil la care fiecare replică. Jack Black nu e la fel de amuzant însă, Ben Stiller merge iar personajul numit Alpa Chino m-a surprins plăcut. Neapărat trebe văzut Robert Downey Jr., deşi cum am spus, nu toată lumea gustă...

Vicky Cristina Barcelona - Două prietene merg la Barcelona unde vor întâlni un pictor într-un film de Woody Allen. Avem un povestitor care spune lucrurilor pe nume pe un ton şi un limbaj de nepovestit. E oarecum tipic Woody Allen, nu aduce noutăţi (ar fi fost greu după ce am văzut 30 de filme de la el), dar e plăcut de urmărit, şi pe alocuri ceva umor de situaţie. Penelope Cruz, care are o şansă bună la Oscar, e fosta soţie a pictorului. Interesante ar fi relaţiile lui Javier Bardem (pictorul) cu cele trei femei, iar background-ul filmului e liniştitor. Ar fi putut merge totuşi pe o abordare mai amuzantă.

In Bruges - Filmul care m-a suprins plăcut cel mai mult. Foarte amuzant, foarte bune personaje, un final excepţional. Un rol perfect pentru Colin Farrell. Mi-a plăcut accentul lui Ralph Fieness, discuţiile despre şi cu pitici, discuţiile lui Colin cu partenerul lui, scena de final, întâlnirea dintre Colin şi Ralph. Mi-a plăcut că americanul a făcut infarct şi faza cu canadienii. Excepţional.

Wall-E - Excelent pentru că încerc să nu repet adjective. Mi-a plăcut în special prima parte în care Wall-E hoinăreşte singur sau alături de gândacul lui. Nici nu ştiu ce să spun... E un film care trebuie neapărat văzut. Un veritabil Must See. Na că am spus ceva stupid, dar chiar merită să ştiţi.

Iron Man - Ultimul film din lista de nominalizări pe care l-am văzut e cu adevarăt şi cel din urmă. Are şi nominalizări pe măsură: sound editing şi efecte speciale. Nu e el chiar atât de rău, nici plictisitor nu prea e, iar conferinţa de presă face finalul foarte bun dar... cam atât.


p.s. Doar atât înainte de Oscaruri. Plec câteva zile în concediu să mă relaxez. Voi reveni cu restul filmelor cândva după Oscaruri. Tot atunci voi reveni şi cu favoritele mele. Deocamdata ştiu doar cine nu aş vrea sa ia şi nu e prea frumos. Aş vrea mai degrabă Anne decât Angelina, dar nici una nu are nici o şansă.

Some Like It Hot

Îmi amintesc când cineva drag mie mi-a povestit o fază din acest film. Eram mai mulţi şi discutam despre simţul umorului. Într-un moment în care se îndoia că ar avea aşa ceva, simţul umorului vreau să spun, şi-a adus aminte de scenă.

Filmul este regizat de Billy Wilder, care a mai regizat The Apartment (mi-a plăcut) şi Sunset Blvd (nu l-am văzut dar e locul 25 pe Imdb) iar tema a mai fost reluată în multe filme mai recente.

Pe scurt, doi muzicieni, Tony Curtis şi Jack Lemmon, se deghizează în femei pentru a putea obţine un loc de muncă şi pentru a fugi din oraş. Aveau nevoie să fugă din oraş, credeţi-mă pe cuvânt. Singurul loc unde s-au putut angaja a fost o trupă de femei. Solista formaţiei era Marilyn Monroe.

Şi scena pe care vreau să v-o povestesc. Jack Lemmon, deghizat în Daphnee încerca să îi explice unui admirator că nu se pot căsători. Îi spune că nu e blondă naturală dar asta nu contează, îi spune că are un trecut groaznic dar admiratorul o iartă, îi spune că nu poate avea copii dar i se spune că pot adopta. Până la urmă izbucneşte:
- Tu nu înţelegi, Osgood. Sunt bărbat!
- Ce să-i faci. Nimeni nu-i perfect.

Some Like It Hot (1959)
directed by Billy Wilder
cast: Marilyn Monroe, Tony Curtis, Jack Lemmon

I recommend

Kill Bill: vol. 1

Nu pot să spun că îmi place Quentin Tarantino.

Kill Bill vol. 1 e un film bun de acţiune.

Mi-a plăcut în mod deosebit secvenţa de animaţie manga. M-a făcut să fiu mai îngăduitor cu excesul de sânge ce a urmat. O poveste până la urmă clasică de răzbunare, doar că nu îl avem, şi aici unii ar ofta adânc, pe Chuck Norris în rolul de răzbunător (sau ar trebui să spun pedepsitor?). Avem făuritorul de săbii, avem lista de răufăcători care trebuie să plăteasca, avem motivul pentru toate şi ştim încă de la început cine trebuie să fie ucis. Exact. Bill.

Cu toate acestea punerea în scenă a fost originală, nu m-a plictisit şi în acelaşi timp nu am rămas cu mare lucru după film. Asta ar putea fi de apreciat, având în vedere că cel mai bun film despre răzbunare, după părerea mea, Oldboy, mi-a lăsat greaţă şi dezgust (nici măcar nu eram în Las Vegas) şi o stare de rău.

Ar mai fi de remarcat melodia cântată la nai de Gheorghe Zamfir de pe soundtrack şi o replică de final potrivită pentru un volum I.

Să nu mă mai lungesc, pe scurt, cum am mai spus, Kill Bill vol. 1 este un bun film de acţiune.

Kill Bill: vol. 1 (2003)
directed by Quentin Tarantino
cast: Uma Thurman, Lucy Liu, Vivica A. Fox

three-ring circus

Explicatie:
1. a circus having three adjacent rings in which performances take place simultaneously.
2. something spectacular, tumultuous, entertaining, or full of confused action.

Asta e definitia din dictionar. Aici.

Sunt trei bloguri. Acesta, Mocking Crew si cel de pe 360. Linkurile sunt in dreapta. Pentru full of confused action faceti click pe label-ul Absurd tot in dreapta. Cam atat.

Am observat ca in 2008 am scris mai putin decat in 2007. Doar 49 de posturi. N-am fost in stare ici macar de 50. Oricum din 49 se poate radical iar din 50 nu.

Concluzie:
Mai bine ascultati Tool - Aenema.

In Bruges

"Maybe that's what hell is, an entire eternity spent in fucking Bruges"

"One gay beer for my gay friend, one normal beer for me because I am normal."

"Ken: We shall strike a balance between culture and fun.
Ray: Somehow I believe, Ken, that the balance shall tip in the favor of culture, like a big fat fucking retarded fucking black girl on a see-saw opposite...a dwarf. "

"Purgatory's kind of like the in-betweeny one. You weren't really shit, but you weren't all that great either. Like Tottenham. "

"Ken: Coming up?
Ray: What's up there?
Ken: The view.
Ray: The view of what? The view of down here? I can see that down here.
Ken: Ray, you are about the worst tourist in the whole world.
Ray: Ken, I grew up in Dublin. I love Dublin. If I grew up on a farm, and was retarded, Bruges might impress me but I didn't, so it doesn't. "

In Bruges (2008)
directed by Martin McDonagh
cast: Colin Farrell, Brendan Gleeson, Ralph Fiennes

I recommend

The Nines

Am vazut the Nines zilele astea. A fost interesant.

Finalul a fost foarte reusit mai ales in legatura cartea ce o citea sub copac undeva la inceputul filmului.

In rest, filmul poate fi descris cam asa: "Humans are sevens. Monkeys are sixes. Who are the nines?"

Sweeney Todd

link: http://www.youtube.com/watch?v=qZIVdaDGtjQ

There was a barber and his wife, and she was beautiful. A foolish barber and his wife, she was his reason and his life, and she was beautiful, and she was virtuous, and he was... naive.

There was another man who saw that she was beautiful. A pious vulture of the law, who, with a gesture of his claw, removed the barber from his plate. Then there was nothing but to wait, and she would fall, so soft, so young, so lost and oh so beautiful!

Oh, that was many years ago... doubt if anyone would know...

After 15 years of exile the barber comes back to London. There is no place like London... wife gone... daughter in the hands on an evil judge.
He has to do something. Oh, and he does!

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007)
directed by Tim Burton
cast: Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Alan Rickman
awards: Oscar nominee for best actor (2008)

I recommend

Proof

Planta avea nevoie de multa lumina, isi misca frunzele, toate, pentru a fi atinse. Gradinarul grijuliu observa nevoile plantei si concepuse pentru prima oara in viata lui un fel de carucior metalic in care era asezata planta. In fiecare dimineata gradinarul, grijuliu desigur, actiona mecanismul acelui carucior, un mecanism nesofisticat care deplasa planta, pe toata durata zilei, pentru a fi mereu in bataia soarelui. Si soarele o batea. Vai. Avea mai multa lumina ca oricand fara a mai fi nevoie de efort pentru a o obtine. Trecura cativa ani buni, sau rai, chiar mediocrii, pana ce grijuliul gradinar constientiza eroarea facuta.

Un zugrav descoperi mai tarziu caruciorul in garajul prafuit ce necesita reconditionare. Nu si-a dat seama la ce ar fi folosit, dar nici nu si-a batut capul. Zugravul a zugravit garajul intr-un gri palid.

Proof e un film in care Gwyneth Paltrow e fiica unui matematician briliant.

Era odata Maria. Un coleg de-al ei ok, total diferit de ea, a invitat-o la o petrecere care se suprapunea, cu niste planuri neimportante care nici macar nu erau facute inca. Parea o petrecere destul de naspa si i s-ar fi parut total aiurea sa mearga acolo. Ramane gandul, oare Maria s-a dus la party sau totul e unul din gandurile ce nu ar trebui rostite?

In Proof este vorba despre o descoperire matematica demonstrata. As vrea sa imi aduc aminte daca Gwyneth incerca sa se convinga ca ea a scris-o sau incerca sa se convinga ca tatal ei a facut-o. Avea nevoie de o dovada.

In mare lucrurile nu ar trebui demonstrate dar, cand faci multe greseli, si cele mai evidente lucruri nu mai par atat de adevarate chiar daca stii ca sunt. Si stii ca sunt. Uneori e momentul sa arati ca greselile sunt greseli iar adevarul e adevar si poate, doar poate, sa te si comporti in concordanta.

Proof e un film regizat de John Madden, nominalizat cativa inainte la Oscar pentru Shakespeare in Love. A ratat oscarul pentru regie, dar filmul, Shakespeare in Love, nu a ratat. Acolo e alta poveste, tot cu Gwyneth, dar si cu Shakespeare care si el, ca si ea, era indragostit.

The Fountain

Who wants to live forever? How about death as an act of creation?

Less words. Image and Music.

The Fountain (2006)
directed by Darren Aronofsky
cast: Hugh Jackman, Rachel Weisz

I recommend

Hiroshima mon amour

The movie begins with a hug.

15 years after World War II, She meets He at Hiroshima. Two strangers without names but with painful memories.

"Tu n'as rien vu a Hiroshima. Rien". His tragedy can't be expressed in words, images, movies. We know nothing.

She shares hers.

Hiroshima mon amour (1959)
directed by Alain Resnais
cast: Emmanuelle Riva, Eiji Okada
awards: Palme d'Or nominee (1959)

I recommend

Viata si moartea lui Peter Sellers

In The Life and Death of Peter Sellers Geoffrey Rush il interpreteaza pe Peter Sellers... Cum raspunde el la intrebarea "Peter, cum ai reusit sa-ti insusesti personajele atat de repede?" si ce mai spune el in film urmeaza:

"Pai, vezi tu, eu nu am o personalitate proprie. Inainte era un "eu" sub masca dar l-am extras chirurgical. Nu stiu. Daca n-as fi avut personaje asa cum e Clouseau, nu stiu ce as fi facut. Poate ca as fi tu. Dar daca eu as fi tu, tu ce-ai mai fi?"

"N-ai nici cea mai vaga idee cum e sa fii eu. Controlul absolut este un lucru necesar. Elimina elementul personal... si poti sa faci mult mai multe. Cu aceasta realizare Peter Sellers n-a trebuit sa aiba de-a face... pentru ca nu exista elementul personal. Era un vas in care personajele alergau ca fantomele. Totusi si un vas gol se umple."

"Am gasit ceea ce vreau sa fac. Personajul principal este un om fara personalitate. Fara o personalitate deslusita. M-am gandit destul de mult la acest om. Despre cat de trist este? Nu, despre cat de minunata trebuie sa-i fie viata. Nu are trecut, nu are viitor, nu are responsabilitati. E simplu, plictisitor, vidul absolut. Lumea nu asteapta nimic de la el si il iubesc cat primesc ce vor. Acesta va fi urmatorul meu film."

Urmatorul lui film a fost Being There pentru care Peter Sellers a obtinut nominalizare la oscar...

The Life and Death of Peter Sellers (2004)
directed by Stephen Hopkins
cast: Geoffrey Rush, Emily Watson
awards: Palme d'Or nominee (2004)

Story from Cinema Paradisio

A story that Alfredo the projectionist tells Salvatore:

" Once...a king gave a feast for the loveliest princesses in the realm. Now, a soldier who was standing guard saw the king's daughter go by. She was the most beautiful of all... and he instantly fell in love. But what is a simple soldier next to the daughter of a king?

Well, at last he succeeded in meeting her... and he told her he could no longer live without her. The princess was so taken by the depth of his feeling that she said to the soldier: ''lf you can wait for 100 days and 100 nights under my balcony at the end of it, l shall be yours.''

With that, the soldier went and waited one day... two days, then ten, then twenty. Each evening the princess looked out and he never moved! ln rain, in wind, in snow, he was always there. Birds shat on his head, bees stung him... but he didn't budge. At the end of 90 days he had become all dry, all white. Tears streamed from his eyes. He couldn't hold them back. He didn't even have the strength to sleep. And all that time, the princess watched him.

At long last, it was the 99th night and the soldier stood up, took his chair and left."

Toto: "What? At the end?"

Alfredo: "At the very end. And don't ask what it means. l don't know. If you understand it, you tell me."

Well... this was the story. The movie is a greater story than that. A story of growing up. Growing up with the movies... But, to quote Alfredo again, he makes it not to sound like a cliche: "Life isn't like in the movies. Life... is much harder".

Cinema Paradisio (1988) (aka Nuovo Cinema Paradisio)
directed by Giuseppe Tornatore
awards: Cannes Festival Grand Prize of the Jury (1989)
awards: Oscar for best foreign language film (1990)

I recommend

Little Miss Sunshine

A family determined to get their young daughter into the finals of a beauty pageant take a cross-country trip in their VW bus. The bus has some problems and every time they start it, it looks like they are in a bobsleigh contest. Kind of funny.

The teenager kid is not talking for 9 months now. I don't think it's the same reason as in Bergman's Persona. Anyway, when the suicidal uncle enters his room he sees something on the wall and he asks: "Who is that? Nietzsche? So you stopped talking because of Friedrich Nietzsche?"

Another line that caught my attention was when they were stopped by a cop. Then the father, who will tell you about winners and losers in the film, stops the car and goes like this: "Oh my God, I'm getting pulled over. Everyone, just... pretend to be normal."

Everyone, just... pretend to be normal.

Little Miss Sunshine (2006)
directed by Jonathan Dayton, Valerie Faris
awards: Oscar nominee best movie (2007)

I recommend

Babel

Morocco, Japan, United States, Mexico. Four nations.

The moroccan kids are taking care of the sheeps and are trying to hunt jackals. The mexican maid is trying to take care of two american children. The american couple is going to Morocco to get away from everything else. The deaf-mute japanese teenager... Well you will see what she tries to do. I'll tell you one thing: she is going to the disco, a scene to remember.

Everybody is trying too much.

Is it said that they all have communication problems. That their stories are connected. A very thin connection is enough sometimes to lean the balance, when you are on the edge. The edge of anything.

Babel (2006)
directed by Alejandro Gonzalez Inarritu
awards: best director Cannes (2006)
awards: Oscar nominee best movie (2007)

I recommend

The Pursuit of Happyness

In theirs Declaration of Independence, Thomas Jefferson said that we (or they) have the right to life, liberty, and the pursuit of happiness. How he knew to put the 'pursuit' in there, like no one can actually have happiness. We can only pursue it.

The movie is about a struggling salesman and his five years old kid. You have to see the movie to understand what struggling means.

Everybody in the street seamed happy. He wanted that. He saw a Ferrari, and he wanted one. The owner was a broker. This was the begining of his pursuit.

The movie title is spelled wrong and you can see why in the first minutes of the film. After all there shouldn't be a Y in that word. There should only be an I. I should be in happiness, it doesn't matter why. But this part of my life... this part right now... This is called pursuitless.

The Pursuit of Happyness (2006)
directed by Gabriele Muccino
cast: Will Smith, Jaden Smith
awards: Oscar nominee for best actor (2007)

I recommend

Scarecrow

Do you know the story of the scarecrow? You think crows are scared of a scarecrow?

No. The crows are not scared. Crows are laughing. Look, the farmer puts out a scarecrow, with a funny hat on it. Got a funny face. Crows fly by. They see that, strikes them funny, makes them laugh. They're laughing. Then they say: "That old farmer Jones down there, he's a pretty good guy. He made us laugh. So we won't bother him anymore."

Scarecrow is a movie about two people. One that thinks you don't have to hit people, not if you make them laugh. One that thinks that is bullshit. After all, you can't make them laugh no matter what, right? Or can you?

Scarecrow (1973)
directed by Jerry Schatzberg
cast: Al Pacino, Gene Hackman
award: Palme d'Or (1973)

I recommend.