Teatru amator (II)

Teatrul amator anunţat în postul precedent chiar a avut loc, surprisingly as it sounds.

Dacă reuşesc să unesc filmările, cât de curând, vor apărea şi aici, eventual însoţite de text. Nu a fost o filmare continuă pentru că atât publicul cât şi actorii nu s-au comportat profesionist şi a trebuit să oprim şi să refilmăm. Nu erau duble ca în film, doar se relua de unde se poticneau actorii, fie din cauza tracului fie din cauza publiculului care îi punea în dificultate.

Pe curând.

Teatru amator

Am fost însărcinat, nu cu un copil, ci cu o piesă. O piesă de teatru. Dar mai bine să nu mă încurc în cuvinte de pe acum. Voi încerca să fiu succint. Voi eşua.

Cică voi scrie o piesă de teatru pentru seara din 24 decembrie când ne pregătim să avem parte de o masă îmbelşugată. Puiul, sau orice altă pasăre sau animal, trebe să stea la cuptor ceva vreme. Eu aşa ştiu. Şi ce altceva mai bun decât puţin teatru în aşteptarea acelui pui şi al festinului de feluri de mâncare ce va veni cu el. Coloniştii din Catan, fie el un joc proaspăt printre noi, nu se poate juca decât în patru iar noi vom fi mai mulţi fără bani de extensii, extensii ale jocului.

Aştept sugestii referitoare la temă, personaje, cadru natural, timpul acţiunii, mesaj, lirism, onirism şi orice altceva ar putea fi de ajutor.

Actori vor fi toţi cei ce vor mânca la acea masă şi de la ei aştept sugestii. Că vorba aia eu nu scriu chiar strălucit, dar nici nu e frumos ca pe urmă să vină, ba unul, ba altul, să se plângă că nu vor să îşi joace rolul, fie el fiu de factor poştal, jumătate de centaur sau amantă de lider de sindicat.

Un iz Ed Wood în atmosfera de Crăciun, ce poţi să faci mai mult să îl aduci pe Baba Chagaloo la tine în casă.

Haideţi la film

Cum am anunţat mai în treacăt acum ceva timp, că scriu tot mai rar fără cola pe blog, mi-am cumpărat HD TV player de la WD. Mai precis ăsta.Cu ocazia asta vă chem pe toţi la film. Care veniţi lăsaţi un comment sau anunţaţi-mă cumva.

Locaţia e aceeaşi, Castelul Regelui. Data ar fi sâmbătă, 20 noiembrie, de la ora 16:00, asta dacă nu apar chestii mai interesante sau băutură gratis, caz în care voi anunţa contramandarea întâlnirii pe toţi cei puţini interesaţi.

Desfăşurătorul include sigur şi meciul de la 21:45, Milan - Fiorentina, şi posibil pe la ora 0:00 părăsirea castelului către locaţii zgomotoase sau rămânerea pe domeniu. Toate până la zi desigur.

Şi acum filmele, măcar unu să vedem, vorba aia, de aia vă chem la film.

1. Soul Kitchen (2009)
În deschidere ca şi la TIFF-ul din acest an va fi Soul Kitchen, o comedie savuroasă de Fatih Akin, un regizor german-turc (gen Oezil) foarte apreciat. Cică şi Gegen die Wand ar trebui văzut dar fiecare la rândul lor, în ordinea fiecăruia.

2. I'm a Cyborg, But That's OK (2006)
O comedie de Chan-wook Park, autorul celebrului Oldboy. Dacă în Oldboy a ştiut cum să te facă să te simţi rău şi să ai greţuri fără să fii însărcinat, să vedem dacă domnul Park ştie să ne facă să râdem, măcar unii de alţii. Not the ordinary Saturday Box Office hit one could argue.

3.  The Sorcerer's Apprentice (2010)
The ordinary Saturday Box Office hit, the Action-Adventure Comedy movie. This comes with a trailer. And the villain's name is Maxim Horvath and Monica Bellucci has a part in the film. What else could you wish for.

În afară de astea, poate revedem Inception dacă sunt doritori. Hadeţi dară că Johnny nu muşcă.

Scott Pilgrim vs the World

Un film excelent. Nu m-am mai distrat aşa de bine la un film de la Hot Fuzz. Edgar Wright deja la al treilea film reuşit. Aşadar puneţi mâna şi daţi jos/cumpăraţi/găsiţi un cinema, da vedeţi Scott Pilgrim vs the World.

un clip din film, de la un music battle, 15 secunde, doar sunet, dar merită:


Am văzut Scott Pilgrim vs the World acasă. Mi-am cumpărat un HD Player, un cablu HDMI de 1m şi un hard disk extern de 500 GB care nu se bagă în priză, doar în USB şi m-am uşurat de 7 milioane. Voi ce mai faceţi cu banii?

În rest mi-am cumpărat nişte căşti care se pot agăţa de urechi, să nu cadă când alerg şi ascult muzică sau o carte audio de Agatha Christie. Aş reveni pe tema asta dar mă tem că multe nu ar mai fi multe de adăugat. Bunul fierar mai are ceva de adăugat?

Zile fără cola

Adevărul e că de când nu mai beau cola, 17 zile, dar cine le mai numără, nu prea mai îmi vine să scriu pe blog. Nici atât cât pe vremuri. Într-o lume ideală nu ar fi fost nevoie de aşa ceva. O să revin cu ceva materiale proprii şi poate şi ceva materiale de la un oaspete de care v-am avertizat mai demult, oaspete care întârzie să îmi trimită materialele sale.

Mâncare de la mine de acasă

Am scris mai demult, prin februarie, aici că am făcut de mâncare, lăudându-mă oarecum şi promiţând poze. Acum au venit şi pozele, după mai bine de jumate de an.

Aşadar, gulaşul în oală:

Gulaşul pe masă:

Iar acum ultima ispravă, săptămâna trecută (au mai fost şi altele, dar fără poze). Tortellini în stânga, salată de broccoli cu carne de pui în dreapta.

Asemănări

Prima asemănare descoperită am pus-o pe alt blog, aici. O să pun poza şi mai jos că nu cred ca face nimeni click (ce oameni). Dar a doua descoperire, a doua nicidecum nu e mai prejos, asta ca să nu ma laud excesiv. Behold what I have discovered:

(Chiţu vs. Peter Sellers in The Party)

Şi cum am promis, cealaltă poză, prima, de care v-am vorbit adineaori:

(Gilardino la Atena după revanşa contra lui Liverpool vs. - )

Acum chiar că avem ce vorbi. Poate veniţi cu materiale noi.

Filme de sfârşit de săptămână

A început o nouă lună şi parcă nu aduce nimic promiţător, şi nu pentru că e toamnă, sau ziua lui Sile, ci fără nici o pricină. Aşadar filmele:

Steaua fără nume (1979) - Un film rusesc după o piesă de Mihail Sebastian, un scriitor român pe care din păcate nu l-am citit. Acţiunea se desfăşoară în România, într-un sat situat între Bucureşti şi Sinaia, unde locuitorii sunt fascinaţi de trecerea trenului diesel electric care nu opreşte la ei în haltă niciodată. Aproape niciodată. Dacă nu aveşi prieteni moldoveni (sau ruşi, şi estonienii poate s-ar descurca cu rusa) care să traducă din rusă nu cred că veţi vedea vreodată filmul. Piesa poate fi asculată aici.

The Pink Panther (1963) - Primul din seria de, se pare, patru filme. Credeam că sunt trei. Peter Sellers nu e foarte mult în centrul atenţiei dar de fiecare dată când apare strică sau sparge ceva. Un umor greu de reprodus în zilele noastre.

How to Train Your Dragon (2010) - O animaţie reuşită care mi-a priit dar nu ştiu exact în ce fel. Într-un sat de vikinigi, unde nu circulă trenuri diesel electrice, e plin de dragoni, iar copiii de mici sunt învăţaţi cum să îi răpună. Dragonii sunt de mai multe tipuri, cum ar fi Monstrous Nightmare, Terrible Terror sau Night Fury. Night Fury e cel mai periculos şi misterios dintre ei. Nimeni nu l-a văzut şi a trăit.

The Pink Panther Strikes Again (1976) - M-am uitat la ăsta după ce mi-am dat seama că The Revenge of Pink Panther nu îi de fapt al doilea film. Acum am observat că nici ăsta nu era al doilea film. Nu l-am văzut pe tot, era târziu şi lumea devenit somnoroasă după pizza, dar inspectorul Clouseau era mult mai în formă decât în primul film şi şi-a dezvoltat un accent nemaipomenit. Se râde bine la el.


Fast Times at Ridgemont High (1982) - Am găsit filmul prin tot felul de best comedies ever. E un film cu liceeni, care cică ar fi un clasic. Mai multe personaje diferite, într-un an de liceu. Sean Penn tânăr, blond, pare din Beavis şi Butthead. Nicolas Cage apare câteva secunde. E primul lui film şi singurul sub numele adevărat, Nicolas Coppola. E un film fain cu o muzică de filme din anii 80 cum nu se mai poate pune azi.

Aşadar numai filme bune. Asta vă doresc şi vouă. Voi ce filme aţi mai văzut sau ce aţi făcut în weekend? Nu s-ar băga nimeni într-o discuţie nici dacă pantera roz ar fi un diamant adevărat şi ar fi oferit ca premiu.

30 Rock Is Back and Rocks

Season 5 just started last week and Alec Baldwin is on fire. Just a few quotes from Jack Donaghy in episode1 season 5:

It was so warm you could pick fully cooked lobsters out of the water.

No more making love on the beach surrounded by a privacy circle of English-trained butlers.

The Harry Potter theme park is a huge hit with both anglophiles and pedophiles. The movie division has a James Cameron movie the whole world will see, whether they like it or not.
 
A middle-aged woman saying "dude stuff"... is that on my sadness scavenger hunt? Why, yes, it is.

Personality

more on www.dilbert.com

Curriculum vitae

- Ştii Bolkvadze, lucrez la CV-ul acesta de atâta vreme şi încă e prea subţire. Mă simt nevoit să îl burţesc. Ce îmi recomanzi?
(Bolkvadze cercetează atent fiţuica pe care stătea scris cu litere mari, STANKEVICIUS)
- Ai putea scrie magistrala CAN.
- CAN!?!? Dar nici nu ştiu ce e Bolkvadze. Nici nu ştiu ce e şi nici măcar unde să o pun nu ştiu...
- Nici eu nu ştiu. Fii liniştit Stankevicius, nimeni nu ştie şi se poate pune oriunde, asta e minunăţia... Hmm... (tot cercetând) Dar tot e prea subţire, tot ar mai trebui ceva...
- Şi mai ce Bolkvadze? Şi mai ce? Dacă zici tu că nu e destul... 
(Bolkvadze gândeşte)
- Experienţa profesională e cam subţire. Acolo ar mai fi loc de adăugat.
- Exact gândul meu Bolkvadze, exact. Dar ce?
- Ai putea spune că ai lucrat la Lucy & Tomy
- Aş putea Bolkvadze. Aş putea nu-i aşa?
- Sigur că ai putea Stankevicius. Lucinivicius şi Tomilivicius sunt copiii mei.

Movie night stories (III)

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the last meeting. The single reasonable gathering. First gathering here, second gathering here. Final retrospection, before getting ready for reigniting the movie nights after the summer break.

The Date: 03.IV.2010

The Location: Castelul Regelui

The Time: 16:05
  * Time adjusted since the second gathering was better than the first. This way people didn't fall asleep too soon into the gathering. lol.
  
The Title: Outstanding Cinema

The Invitation:    
The third of its kind, this gathering is bound to be the greatest.

This time I have three more than ever carefully selected movies to keep the audience together for at least two of them. Westerns and dramas are out of the question, the audience is not (at least not yet) up for that.

So we'll have comedy at its finest, then proceed with films with a hint of comedy, and hopefully we'll be able to drop off comedy at one point but t...hat is not a must.

Three for Saturday, April 4th, double option for no. 3:

Plan 9 from Outer Space: A science fiction movie, made in 1959 by director Edward D. Wood Jr, that remained in the history as the worst movie ever made. Bela Lugosi died during the shooting of this film. Bela Lugosi is the actor who played Dracula in the first Dracula movie, back in 1931.

Ed Wood: A movie by Tim Burton (Edward Scissorhands, Big Fish, Sweeney Todd) with Johnny Deep about maybe the worst movie maker of all time, Edward D. Wood Jr. It takes something special to be considered the worst director of all time. We'll have a clue about that after seeing Plan 9 from Outer Space I assume.

After these movies we can go two ways:
1. The Party: A classic comedy from 1968 with Peter Sellers (Inspector Clouseau in the original Pink Panther movies) as Hrundi V. Bakshi, who gets invited to a party instead of getting fired after causing chaos on the movie set. And the chaos continues like in a good Caragiale play I might say. So they say.
2. A Fish Called Wanda: John Cleese (the tall guy from Monty Python) got a nomination for this script in 1988. This should be enough as reference. The director got also a nominee, it seams to me like a fun movie. We'll see!

Seen or not seen, the movies are worth rewatching.

I await you. The king awaits you. The kingdom awaits you. Bla bla bla.
* Since the guests never cast their vote, I again chose the movies. And I have to correct myself, Bela Lugosi actually died before Plan 9. Ed Wood had some footage of him which he used  for a small part and the rest of the character was played by a man that covers his face the entire movie. It is really something you wouldn't believe is possible. Like an alien invasion for that matter.

The Guests: Dan, Sile, Marce, Max, Trifa, Liuda.

The Outcome: We watched The Party first, since the usually late guest announced his lateness. We all had to be there to watch the worst movie of all time. Incredible movie. Then we watched Ed Wood, and we saw how that all happened. With long pauses between movies we managed to not interrupt any of the films. It all went well and we even passed midnight. So these was all three gathering. It is now time to setup another one. Soon... I am open to ideas, but not wide open.

Serialele

Lie to me, singurul serial pe care îl urmăresc şi rulează vara, are season finale pe 13 septembrie.Bună melodia de la intro. Monk s-a gătat.

Celelalte seriale revin după cum urmează, în ordine cronologică,

House M.D. - 20 septembrie
How I Met Your Mother- 20 septembrie
Glee - 21 septmebrie
şi, drums, drums and more drums,
30 Rock - 23 septembrie

Nu mai e mult. Până atunci am timp să mă gândesc dacă să mă apuc de Modern Family şi Doctor Who. Restul mai vedem, parcă mai erau câteva.

Peninsula 2010

La Peninsula am plecat cu Fordul, de dimineaţă şi am făcut 11 ore până la Târgu Mureş.


Drumul
Am ratat centura Lugojului dar până la Deva drumul a fost lin, ceilalţi pasageri consumând, pe nerăsuflate, o sticlă uşor răsuflată de 2l de bere rămasă de la Trei Ape. La Deva am studiat harta şi ei s-au aprovizionat cu două sticle de vin, sticle deschise abia în Sibiu, după ciorbă, sensibil multe ore mai târziu, Sebeşul fiind înconjurat de ambuteiaje. În Sibiu doar am trecut puţin prin centru, am mâncat, am căutat prin tomberoane şi am încercat de câteva ori să ieşim spre Mediaş, când drumul ne vroia tot spre Deva. Până la Mediaş pasagerii se simţeau iar bine şi sticlele erau goale. Din cele două opţiuni, Târnăveni şi Sighişoara, am luat-o spre Sighişoara, drumul mai lung către Târgu Mureş, totul în necunoştinţă de cauză ca şi până atunci.

Festivalul
Am intrat in incintă pe înserate şi am pus corturile pe întuneric. Am mai prins ceva din Ska-P, iar Therapy au fost, cum să zic, aşa... cumva de proastă calitate. Faceţi click cu încredere pe linkuri, sunt înregistrări chiar de la Peninsula, majoritatea, ce am putut şi eu găsi pe all mighty youtube. La cortul de house era Mark Knight iar la o terasă era muzică bună. Am alternat între ele, iar pe finalul serii l-am văzut şi DJ Adrian Eftimie, puţin şi neimpresionant. Cineva a stat pe un taur nărăvaş 10 secunde dar dacă ar fi stat 100 ar fi primit 6 minute de karting.  Restul stabilisem să facem un duel de rodeo zilele ce urmau, dar taurul nu s-a mai găsit într-o locaţie care să ne mai stea în cale tot restul festivalului. Am ajuns să dorm în maşină pentru că în cortul meu a dormit o persoană dintr-o ţară baltică ce nu are graniţă cu Belarus. Estonia ţara, Ave numele fetei.

Ştrandul gratuit, cu mai multe bazine, l-am descoperit abia a doua zi, o oază în deşert, un desert după o halcă de carne, o minunăţie ce mai. A treia zi am dormit acolo, o oră-două la prânz, pe iarbă la umbra unor copaci, undeva în fundul ştrandului, unde se dormea mai cu spor. Duşurile de la ştrand erau la fel de reci ca şi duşurile din zona de camping, dar apa din bazine, apa din bazine era plăcută. Doi oameni pe care îi cunosc au făcut şi bungee jumping, de pe o macara de 50 de metri, şi deşi ambii vroiau să sară ziua pentru a admira peisajul nici unul nu a mai admirat nimic când s-a văzut acolo sus. Au preferat să privească tot cerul, dar cu 50 de metri mai aproape de el. Se puteau practica şi sporturi dar noi am cerut doar ping pong şi volei pe nisip, voleiul (accentul se pune pe cealaltă silabă, cumva ca şi în poneiul) fiindu-ne refuzat. Inutil să mai spun că prima limbă în care te aborda cineva (din echipa festivalului) era maghiara. Util a fost că ştiau toţi şi română şi pot doar să sper că vorbeau ungureşte la fel de prost ca şi româna.

A doua zi dimineaţa ni s-au mai alăturat 5 persoane, 2 fete cu un cort, şi 3 tipi cu nici un cort ce dormeau la o pensiune. Unul din ei s-a vopsit pe faţă în ultima zi a festivalui. Ei beau whisky, dar noi nu, noi am ales varianta ieftină la tărie, ginul. Direcţia 5 nu a avut spectatori, Parov Stelar au fost faini, The Rasmus ok, unora le-a plăcut mai mult decât altora. Gorillaz Sound System au fost chiar buni. După, mai era timp până la Şuie, neam dus să golim ginul ăla de care v-am mai vorbit, ginul păstrat la maşină, la 5 minute de festival. L-am prins puţin pe Fedde Le Grand şi apoi Şuie Paparude. Ăştia cântau în cortul de house (imagini în linkuri), care la ora aceea, 3 şi ceva, era plin ochi, şi era o căldură ca într-un cuptor, deşi era sfârşitul lui august şi nicidecum luna lui cuptor. Până la urmă parcă am rămas doar trei şi de la Şuie am mers la terasa cu muzică bună şi apoi am jucat fussball (nu ştiu cum se scrie, or mai fi variante) în timp ce stropitori de gazon mă stropeau pe mine, pe spate, în timp ce luam bătaie. În cort a fost frig vreo două ore şi apoi brusc foarte cald, că aşa-i în corturi, în corturile plasate pe un câmp deschis.

Am văzut că a fost bine cu ştrandul, cu ginul, aşa că a treia zi am procedat la fel. La ştrand am mâncat cu toţii o pizza saşă kai şi apoi am mers la magazinul din apropierea festivalului pt gin. În timp ce goleam sticla nu am fost la nici un concert. Era ora şapte când am stabilit că ne mai trebuie o sticlă şi am luat una. De acolo ţin minte că am fost la Europe la ora 9 dar de acolo nu mai ştiu. Omega parcă nu am văzut, şi nici la Tricky nu am fost. Parcă am mers la terasa faină, unde acum cântau Butterflies in my stomach, o trupă faină, ascultaţi link-ul şi vă provoc să căutaţi şi alte melodii. Am plecat să mănânc şi când m-am întors eram iarăşi doar trei. Ceilalţi au plecat la Hernan Cattaneo. La un moment dat eram iarăşi în maşină iar cd playerul mi-a mâncat bucăţi din două cd-uri în timp ce se vorbea despre vise. Ploua aşa că am plecat înapoi spre terasă la adăpostul unei umbrele de plajă albastre. Am mai stat puţin la terasă, fetele şi-au schimbat polarele, dar cei ce puneau muzică alternau muzica bună cu cea ungurească şi am plecat. Polarul roz e acum la altcineva. He, he, ghiciţi la cine e polarul roz?

Ultima zi a fost înnorat şi nu a fost cald în cort. Am dormit până la trei. Festin de somn. La şape au cântat Zdob şi Zdub, reuşit concert, ne tot îndemnau să facem un jump, m-am băgat în cateva moşeli destul de reuşite, eram prin zona steagului din dreapta scenei dacă vă uitaţi la clip. Până la Korn am mers la maşină să terminăm sticla de gin rămasă, nu mai am cumpărat alta. Ceilalţi au băut tot whisky. S-a mers la NOHA şi la cort şi am ajuns singur la Korn, nu i-am găsit pe restu. Au cântat fain Korn, şi nu au revenit pe scenă, cum făcuse şi Tool, ce vremuri. Apoi am mers la Above & Beyond în timp ce alţii au mers la Dub FX. După era deja frig, cineva dormea în maşină pentru că la 5 trebuia să ia un taxi către aeroport pentru a prinde un avion spre Bucureşti. He, he, ghiciţi cine a zburat cu Korn la Bucureşti? Am mai jucat fussball, ne-au făcut praf nişte oameni ce păreau localnici. Eram iarăşi trei, am mai stat puţin în frig şi apoi am zis să îi punem capăt distracţiei.

Întoarcerea
Am plecat pe la 10 jumate din Târgu Mureş. Parcă înainte de 5 eram la Ana Lugojana şi mâncam ciorbe de burtă sau ciorbă de văcuţă, depinde la care din cei ce mâncam vreau să fac referire. După încă o oră eram acasă cu două etichete de gin lipite pe maşină în jurul rezervorului şi mă chinuiam să ghicesc cine zburase cu Korn la Bucureşti în acea dimineaţă.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi ţări baltice, durata drumurilor, etc.

Ce se mai întâmplă pe San Siro

San Siro nu se umple doar pentru Derby della Madonnina şi coregrafii spectaculoase.

Muse au concertat acolo în iunie 2010. Trebe, morţii mă-sii, să ajung şi eu odată ş-odată pe San Siro, sau la un concert Muse. Nu ştiu cum de am lăsat să treacă atâta timp. Toamna asta se merge la meci la Milano, cine e in să mă anunţe.

Trei Ape şi un munte

Mergeam la Văliug cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra. Fiindcă în apropiere de Chizdia, la ieşirea din Brestovăţ, cu câteva zile înainte, Dan se accidentase, bicicleta mea era deasupra în timp ce a lui rămăsese acasă. Tot acasă rămăseseră şi micii mei.

Celelalte două maşini cu care mergeam la lac ajunseseră ceva mai devreme. Una din ele, cea cu Trifa, a pornit spre Trei Ape, negăsind loc bun de pus cortul la Văliug. Cealaltă maşină, plină de necunoscuţi, ne-a aşteptat. Eu şi Dan am făcut o baie cum am ajuns. Apoi Max şi Liuda şi-au luat bicicletele şi am pornit spre Trei Ape cu toţii, două maşini şi două biciclete. După ce am ocolit lacul, ne-am pus corturile în apropiere de baraj, pe un deal. Moldovenii (cei cu bicicletele) au ajuns şi ei după câteva ore, să fie în jur de 20 de km, din care mai mulţi în urcare? Să fie. Din boxele casetofonului se auzea Immortal Technique.

Nimeni nu a vrut să bea decât bere pe lumină. Am făcut o tură cu Dan până la un ponton (ceilalţi s-au dus abia mai târziu), distanţa de mal neputând fi determinată. Sile nu era cu noi. Să fi fost măcar 200 de metri. Se sărea fain de pe el. Am jucat cărţi la barul cu bere la preţ de complex şi seminţe aduse de acasă de o prietenă de-a unei verişoare de-a lui Dan, fostă colegă de facultate cu Max şi cine mai ştie cu câţi alţii. Adevărul e că dacă faci două facultăţi ai mai mulţi foşti colegi de faculate. Grătarul a fost obişnuit. Focul la fel.

O vodcă adusă din Moldova, republica, purificată de şase sau şapte ori în tot felul de cristale, era pregătită când s-a lăsat întunericul. Oamenii din jurul focului consumau vin. Deşi nu păreau foarte înclinaţi spre vodcă, cele 2 pahare micuţe din sticlă şi siropul plasat pe fundul lor înainte de fiecare vodcă, i-a mai îmbunat. Doi oameni au testat-o şi seacă. S-a băut toată foarte repede. La fel şi prima ţuică, ceva mai slabă şi fără aromă de diluant. Cea de-a doua, cu aromă de diluant nu a avut atâta trecere, a avut trecere zero. În jurul focului (poza nu e cea mai bună, doară eu am făcut-o), se făceau încercări de combinaţii chiar şi cu cărţile de chimie lăsate acasă, nu se vroia datul cu băţul în baltă, ţările baltice nefiind reprezentate, înfrigurări şi încălziri, bancuri bune şi bancuri proaste, la care s-a râs sau nu s-a râs independent de calitatea lor. Codruţa, prietena Roxanei, vara lui Dan, a recomandat bancul cu ţiganii la divorţ, ca link, fără să ni-l spună. Am învăţat cuvinte noi, jăregai (jar), răgace (rădaşcă), cuvinte olteneşti, cuvinte pe care le-am repetat în exces. Max se învârtea de colo colo, şi în timp ce aduna lemne conversaţia stagna. Se apropie şi, într-un moment de linişte, în timp ce arunca grămada de crengi din braţe-i spune ceva de genul: Dragostea-i ca focul. Dacă nu pui băţul se stinge.

A doua zi am făcut gulaş, apreciat de nota 9 de singura persoană care l-a notat, două ceaune, folosind acelaşi ceaun, pe rând. Oameni s-au plimbat cu bărcile, majoritatea. Când al doilea ceaun de gulaş era gata am pornit, moldovenii şi cu mine, spre Semenic. Am aflat apoi cu stupoare că jumătate din el a fost deşertată undeva pe acel deal în loc de burţile noastre sau ale altora. Liuda avea ceva probleme la genunchi şi a renunţat la căţărarea pe Semenic, rămânând pe drumul Trei Ape - Văliug, unde se porneşte cel spre Semenic. Indicatorul arăta ca mai erau 6 km, dar să fi fost ceva mai mulţi, i-am parcurs cu Max în puţin mai mult de o oră. Singur poate ar fi ajuns mai repede, dar oricum în vârf pare şi el destul de obosit nu? Am fost silit să îmi fac nevoile undeva pe traseu, vârful părea undeva prea departe. Coborârea în schimb a durat sub 10 minute, dacă nu chiar mai puţin. De acolo am continuat, cu Liuda cu tot, tot pe biciclete până în centrul Reşiţei. Codruţa, relocată în maşina lui Dan pe durata coborârii, i-a reproşat acestuia folosirea greşită a ambreiajului. Pentru noi, cei fără ambreiaj, a fost un festin de coborâre, cu excepţia a 2-3 km de căţărare în care Liuda a suduit mai mulţi oameni, incluzându-i pe cei prezenţi şi cei absenţi deopotrivă. Abia în apropiere de Reşiţa era să o calce cineva. 


Mergeam acasă cu un Opel Astra limitat la 80 de km pe oră de un şofer responsabil sau de cele 3 biciclete aflate deasupra.

p.s. cei prezenţi pot să mai adauge chestii, cei absenţi pot să îşi bată joc, motive sunt, vezi folosirea greşită ambreiajului, puţina băutură, plasarea corturilor pe un deal, etc.

Ameninţări

Cică eu nu scriu constant pe blog. Aşa mi s-a adresat cititorul. Aşadar în curând articolele unui oaspete special.

Când? N-aş putea spune. Dar m-a ameninţat că-mi va trimite materiale.

Movie night stories (II)

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the second meeting. Another failure. First gathering here. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero due:

The Date: 20.III.2010

The Location: Castelul Regelui

The Time: 16:45
  * Time adjusted since the first gathering, to not have people falling asleep too soon into the gathering. lol.
  
The Title: Master filmmakers

The Invitation:    
Many of you are not familiar with actor names, directors, award winning movies and some new information couldn't do you any harm. There are movies that made history, movies that brought the cinema to a new level, controversial movies, bla bla, pretty lame introduction.

So, after the Woody Allen night felt short, the next movie gathering will be much earlier. There will be different type of movies that might have only one thing i...n common: they all can be described as Marvelous, Fabulous, Art, Memorable or Overrated.

Three movies for Saturday 20th:

The Big Lebowski (1998): Maybe the funniest comedy of the Coen brothers with Jeff Bridges, John Goodman and Steve Buscemi.

Once Upon a Time in the West (1968): After the trilogy of the man with no name, Sergio Leone comes with this western starring Henry Fonda and Claudia Cardinale.

Dead Man Walking (1995): Tim Robbins does a very very good job directing this movie. Sean Penn and Susan Sarandon are great, as they always are in every movie they starred.

You should check these guys out on imdb. Great directors and great actors.

Parcă văd că nu interesează pe nimeni da ar fi fain să veniţi măcar câţiva. Filme extraordinare.

* After the first meeting I realised I am dealing with ammateurs. Therefore I tried something different, with no choices from their part. Initially the list had Volver, but somebody saw the movie and Pedro Almodovar's film was replaced by Dead Man Walking.

The Guests: Dan, Sile, Max, Trifa, Liuda, Roxi, Tania

The Outcome: We decided to start with The Big Lebowski. I really like this movie. One of the best comedies ever made. It took us more than 4 hours to watch this 2 hours movie, with one of the guests, Trifa, not event catching the ending. Besides him leaving, Pizza was delivered in the middle of the movie and delayed the viewing. After the first movie it was already late. We tried to watch Dead Man Walking (nobody wanted to see the western) but nobody was in the mood (the same people that didn't want the western) and we stopped it after twenty minutes. So at gathering number two we still weren't able to watch more than a movie and half. I think we barely passed midnight, again, but the third time was better. To be continued...

Aragaz cu patru ochi

În curând.

Cu mine în rolul principal.

Movie night stories (I)

With the help of the almighty facebook I have set up three movie gatherings. This is the story of the first one. A failure. Maybe we can go over them to see where and what went wrong and what can be done about it. So, retrospection numero uno:

The Date: 26.II.2010

The Location: Castelul Regelui
 *cineva a cautat pe google pentru a afla unde e castelul regelui. doar atât şi a meritat totul.

The Time: 22:30
  * marce: de ce e atât de târziu?! 
     eu: ca să nu plecaţi acasă înainte de miezul nopţii
     marce: lol, păi dacă ne uităm la 2 filme nu plecăm înainte de 12
   
The Title: Movie Night with a Theme

The Invitation:
I have three themes in mind that most likely nobody will like but hopefully somebody will attend. I have a question for the ones who will attend. What theme would you prefer (we will watch two movies and see what we do from there):

1. Alfred Hitchcock
2. Spanish Horror
3. Woody Allen

I am available for details undefinitely.    
*  The selected movies were the following. Before criticizing the selection, note that films that I had already seen were excluded.
  Zelig, Bullets Over Broadway, Whatever Works
  North by Northwest, Dial M for Murder, Strangers on a Train
  Cronos, Los Sin Nombre, Tesis

The Guests: Eu, Cris, Marce, Max, Sile (şi posibil să fi fost şi Dan)

The Votes: We had 1 definite vote for Woody and the others didn't bother. I didn't vote.

The Outcome: So we went with Woody Allen. We watched Zelig, which was good,  then we went to see Bullets Over Broodway, one of Woody's really good movies as I later found out. The night fell short when one or two of the guests fell asleep in the first 10 minutes of the film. We called it a night. The third movie, Whatever Works, was never in question. I think we barely passed midnight.

Caransebeş, Radna 2008

Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360. Chiar nu mai sunt multe.  Asta de mai jos, şi încă una.

În locul oamenilor optimişti, super pozitivi, prefer nu oamenii deprimaţi care vor să se taie ca pe pizza, iarbă, tăieţei, pepene, castraveţi… ci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea. Oameni nemulţumiţi, sătui, şi care ar putea spune: “Şi când mă gândesc că undeva se deschid flori şi cântă păsări. Cât de departe sunt toate.”

Deşi nu am o părere bună despre Caransebeş nu voi vorbi despre el. Mă gândesc să folosesc tot mai mult asemenea fraze, în parte contradictorii, în parte peiorative în ce-l priveşte pe Caransebeş. Nu de alta dar aş mai merge acolo dacă nu ar fi îngrădit extratereştrii totul într-un ovoid gigantic de celuloid transparent inodor.

La Surduc, un lac de printre dealuri şi munţi mici, ca în Elveţia şi orice ţară care are lacuri printre dealuri şi munţi mici, în zilele însorite, de reală caniculă şi nu numai, e plin de lume. În toată mulţimea nu am văzut nici un clovn aşa că am intrat în apă în pantaloni scurţi. Poate vom reveni acolo în această vară. Ar fi frumos de înnoptat în zona mai puţin populată a lacului, ar fi mai liniştit şi acolo am putea auzi păsările care cântă liric.

Cu câteva luni în urmă am fost şi la Radna, o cetate construită de un rege cu un nume nemţesc şi apoi al treilea. Am luat masa la un restaurant din Lipova unde chelneriţa a spart o bere. Eu am mâncat creier dar de data asta nu mai am nici o justificare. Pe drumul nesănătos spre Radna, evitând ruta Arad, înainte să aflăm că drumul spre Topolovăţ, dinspre Lipova, e şi mai nesănătos, era un câmp imens, dar imens, de flori. Ok nu chiar imens, dar era mare, foarte mare câmpul, plin cu flori galbene. O mulţime de flori galbene, acelea şi nu altele, care cândva s-au deschis, acolo.


Caransebeş nu cântă ca o pasăre, nu se deschide ca o floare. Caransebeş se închide într-un ovoid gigantic de celuloid inodor şi în curand va fi transfomrat într-o uriaşă gaură neagră absolută, căci oameni ca şi Cioran, Brautigan, de ce nu Badea, ar putea spune “Probably the closest things to perfection are the huge absolutely empty holes that astronomers have recently discovered in space. If there’s nothing there, how can anything go wrong?” iar extratereştrii sunt perfecţionişti.

Undeva cântă păsări şi se deschid flori.

Fotbal de calitate

Nu e uşor să găseşti un titlu bun, dar cumva cumva eu mă descurc. Lol. Imagini mai jos:

Casillas, după finală

Spania a caştigat prima ei finală de campionat mondial cu 1-0.

Iker Casillas, portarul şi căpitanul Spaniei, este intervievat după finală de jurnalista Sara Carbonero, care, printre altele, este şi logodnica lui.



De caracatiţe nu are rost să mai vorbesc.

Aşa-i în tenis

Cel mai lung meci de tenis din toate timpurile

Anticipez că şi Cosaşu (după cum vă amintiţi de la duelurile cu mine, el scrie în fiecare joi) va lăsa deoparte campionatul mondial în articolul de azi şi va scrie despre incredibilul meci ce are loc la Wimbledon de două zile. Întâlnirea dintre Mahut şi Ilsner s-a oprit la scorul de 59 la 59 în decisiv. 59 la 59!

Un articol despre ce s-a întâmplat puteţi citi aici. Recomand.

Pe scurt: 10 ore de joc, deocamdată, Mahut a servit de 55 de ori pentru a rămâne în meci, nici un break şi doar 3 mingi de meci în 7 ore de set decisiv, 98 -95 la aşi pt Ilsner (ambii au spulberat recordul precedent de 78), ...

Şi azi se continuă. Unul dintre John Ilsner, american, şi Nicolas Majut, francez, se va califica în turul doi. Asta se ştie. Nu se ştie când.

Jose Saramago a murit azi

Azi, 18 iunie 2010, la 12 ani dupa ce lua premiul Nobel, Jose Saramago, "Saramango" pentru unii cititori, a murit la venerabila vârstă de 87 ani, în casa lui din Insulele Canare, lăsând în urmă cărţi pe care le-am citit, precum "Anul morţii lui Ricardo Reis", "Intermitenţele morţii", interesant oarecum, ambele titluri conţin cuvântul moarte, dar şi cărţi pe care aş vrea să le citesc, precum "Eseu despre orbire", controversata "Evanghelia după Isus Cristos", "Memorialul mănăstirii", ...

According to Jack Nicholson

TIFF 2010

Weekend-ul acesta am fost pentru a doua oară consecutiv la TIFF. Despre cum a fost prima oară, anul trecut, aici. Anul acesta am dormit la cămin, nu am mai dormit în maşină, dar să o iau de la început.

Cazarea
Couchsurfing nu a dat rezultate în găsirea de oameni care să ne ofere patul lor, dar un prieten din ceva organizaţie studenţească ne-a salvat. Ne-a rezolvat de 3 camere de cămin în Cluj, camere de 2 persoane. Dan a spus că a dormit mai bine ca acasă în patul de acolo, deşi prima noapte a dormit cu Daniel în cameră (despre Daniel, un pic mai jos).

Ziua 1
Am plecat 4 din Timişoara şi ne-am întâlnit cu a cincea persoană direct în Cluj, Liuda venind direct din Republica Moldova. Am ajuns în Cluj la opt jumate şi speram să ajungem să vedem Soul Kitchen, în aer liber, la nouă jumate. Persoanele de contact se numeau Daniel şi Monica. Ne-am întâlnit la cămin unde ne-au dat cheile. Daniel a ales să ne însoţească la film. Odată cu filmul era şi ceremonia de deschidere iar biletele costau în loc de 5 lei, 15 lei. Am renunţat. Am ales trei filme pentru ziua următoare, Starring Maja (Suedia), Kino Caravan (România) şi Submarino (Danemarca) şi am cumpărat biletele, biletele cumpărate în avans fiind la un preţ uşor redus. (Voi reveni cu filmele poate într-un post viitor).

Daniel
Ne-am plimbat puţin prin Cluj unde Daniel a apucat să ne povestească despre toate calităţile lui. Făcuse vreo 7 tipuri de lupte, rugby, fotbal american şi e la facultatea de psihologie. Vorbea destul de mult. Ne-a spus că magazinul de alcoolice din centru e "evil" pentru că vinde alcool minorilor, cum că de acolo, cu 7 ani în urmă, a cumpărat un prieten de al lui o vodkă pe care a băut-o el, Daniel, şi a ajuns la perfuzii. A spus că a mai băut apoi, nu ne-a spus de ce nu mai bea, dar când am ajuns în bar a băut apă minerală. Era suspectat de multe.

Janis La Stuff
Barul, Janis la Stuff pe numele lui, avea la intrare o bornă inscripţionată Vama Veche 613km, Woodstock 8060. Acolo Cris a câştigat un tricou cu TIFF, inscripţionat "REGIZOR al filmului meu" (aveai o şansă la fiecare Ursus, erau şi alte premii). Am cumpărat narghilea cu gust de pepene ce avea aromă de gumă de mestecat cu aromă neidentificabilă. Cel care se ocupa de narghilele mai oferea pită cu zacuscă, pită cu untură şi popcorn. Era un pitic de poate 1.60 tuns scurt, dar din ceafă îi ieşea o codiţă împletită care îi ajungea, dacă ar fi vrut desigur, până în fund.

Monica
Monica era suspectată că ar fi fost supusă unei operaţii de modificare a sânilor.

Ziua 2
A doua zi ne-am plimbat pentru cele trei filme, am încheiat seara la pizza şi mai apoi în cămin cu trei schiţe ale lui Toma Caragiu: Fabula, Un telefon discret şi Nehotărâtul. Monica tot aştepta pe cineva iar pe Daniel l-am sunat abia la 12, după filme, când eram la pizza, şi n-a mai venit. După pizza urma să mergem în ceva club dar n-am mai ajuns, cum nu am mai ajuns nici la Felix în ultima zi, deşi eu, Dan şi Max ne cumpărasem pantaloni scurţi tocmai pentru asta în pauza dintre filme.

Judeţul Sălaj (zilele 3 şi 4)
Duminică am mers pe lângă Zalău, în Mirşid şi Moigrad. Acolo am mâncat şi am băut ţuică în primul sat. Am văzut că e bine şi am făcut acelaşi lucru şi în al doilea. Am jucat cărţi până spre zi şi ne-am culcat. Luni am vizitat scurt cetatea de la mine din sat. Seara, în jurul orei 9, am ajuns acasă.

Oaspetele din Glee

Săptămâna trecută am organizat un duel între Barney şi Sue la care nu s-a băgat nimeni. Nu-i nimic. Îmi mai păstrez puţin jucăriile.

Ca şi o coincidenţă teribilă, Neil Patrick Harris a apărut în episodul 19 din Glee, unde l-a interpretat pe Bryan Ryan, un fost coleg de liceu al profesorului din Glee. Bran Ryan, în ciuda numelui, nu a fost un personaj prea amuzant. S-a duelat cu profesorul, Shue pe numele lui de alint, într-un duet pentru obţinerea unui rol principal într-o piesă de teatru al cărui nume îmi scapă acum. Melodia aleasă a fost Dream On, de la Aerosmith. Ştim că Barney poate cânta din muzicalul de deschidere al Oscarurilor din acest an. Ştim nu-i aşa?

În rest un dialog, 1 la 1 cu Sue (nu credeam să îi văd vreodată faţă în faţă):
Bran Ryan: So I've decided to examine all of the extracurricular activities here at this school, and Sue, your Cheerios! budget is out of control.
[...]
Sue: I'm an educator. Now, I realize my methods are unconventional, but my record speaks for itself. Is it a tad over the top to bill the district for skydiving lessons to have the Cheerios! parachuted onto the football field? Perhaps. But what I do here makes a difference.
Bryan Ryan: Sue, you're an impressive woman. I can't tell you how much you turn me on right now. You ever heard of the term "anger sex"?
Sue: It's the only kind I know, Bryan.
Bryan Ryan: I should tell you I'm married.
Sue: Not a problem for me.
Bryan Ryan: And I'm still cutting half your budget.
Sue: You win some, you lose some.
Bryan Ryan: Should I lock the door?
Sue: No. Got a secret room upstairs. Like Letterman.

Muse latest

Vă reamintesc că în dreaptea, sub lista de bloguri, puteţi asculta muzică bună.

A apărut o nouă piesă de la Muse, piesă ce va deschide soundtrack-ul de la Eclipse. Am fost uşor suprins dar apoi am văzut că Supermassive Black Hole e prima piesă de pe soundtrack-ul de la Twilight iar I Belong to You e prezentă pe soundtrack-ul de la New Moon. Aş numi asocierea nefericită.

În august Muse cântă la Sziget. Uprising, Resitance, New Born, Map of the Problematique, Hysteria, Plug in Baby, Time is Running Out, Stockholm Syndrome, Knights of Cydonia şi altele par să fie în turneul lor. Un setlist poate fi găsit şi ascultat aici. Lipseşte Bliss dar tot arată bine, foarte bine, poate chiar mai bine decât Sonisphere. Rămâne de văzut dacă ajung şi eu pe undeva.

Melodia, Neutron Star Collision (Love is Forever):

Sue Sylvester vs Barney Stinson

Încă incapabil fiind să scriu ceva original, supun atenţiei două personaje remarcabile din două seriale rezonabile. Prin citate. Citate bune aş mai putea adăuga.

1. Sue Sylvester, din Glee.

Splitts! magazine, after much campaigning by one Sue Sylvester, has named me "Cheerleading Coach of the Last Two Thousand Years"

Now, if you'll excuse me, I have to put in a call to the Ohio Secretary of State, notifying them I will no longer be carrying photo I.D. You know why? People should know who I am.

You don't deserve the power of Madonna... simply put, you have all the sexuality of all those pandas down at the zoo, who refuse to mate.

Sometimes people ask me, "Sue, how come you're so sensitive to minorities?" Well, I'll tell you why: because I know firsthand how hard it is to struggle as a minority in America today. I'm 1/16th Comanche Indian. In fact, I like minorities so much, I'm thinking of moving to California to become one.

"I'll often yell at homeless people: 'Hey, how is that homelessness working out for you? Try not being homeless for once.'

 ''I'm going to ask you to smell your armpits. That's the smell of failure, and it's stinking up my office.''

2. Barney Stinson, din How I Met Your Mother.

“In my body, where the shame gland should be, there is a second awesome gland. True story.”

“Every Halloween, I bring a spare costume, in case I strike out with the hottest girl at the party. That way, I have a second chance to make a first impression.”

Jesus waited three days to come back to life. It was perfect! If he had only waited one day, a lot of people wouldn't have even heard he died. They'd be all, "Hey Jesus, what up?" and Jesus would probably be like, "What up? I died yesterday!" and they'd be all, "Uh, you look pretty alive to me, dude..." and then Jesus would have to explain how he was resurrected, and how it was a miracle, and the dude'd be like "Uhh okay, whatever you say, bro..." [...] That's why we wait three days to call a woman, because that's how long Jesus wants us to wait.... True story.

[talking about how easy it is to run a marathon] Step 1: You start running. There is no Step 2

I'm always pre-coital, Ted.

When I get sad, I stop being sad, and be AWESOME instead. True story

-----------------------------------------------------

Secvenţe video se pot vedea aici, aici, aici, chiar şi aici.
.

Ceasul lui Stephen Hendry

Campionatul mondial de snooker s-a încheiat cu victoria lui Robertson. Primul australian care a câştigat campionatul mondial, în epoca modernă.

Stephen Hendry a ieşit repede din joc, în turul 2, dar în timpul meciului de debut, cu Zhang Anda, cei doi comentatori români, Marius Ancuţa şi Daniel Bontea, au avut o discuţie despre ceasul lui, discuţie care a fost cam aşa:

Marius Ancuţa: Ai observat ceasul lui Hendry?
Daniel Bontea: Da... E... frumos... Nu mă pricep la ceasuri... Nu ştiu ce marcă e... (nu ştie ce să zică, dar Marius nu zice nimic)... dar sunt sigur că e unul foarte scump... (mai continuă un pic despre ceas) ...
Marius Ancuţa: Mi se pare foarte mare. Oare nu îl incomodează?

Să vă spun despre filme

Despre ce filme am mai văzut. Încep cu alea mai bune, şi termin cu Old Dogs, un film nerecomandat.

Bullets Over Broadway (1994) - 7 nominalizări la Oscar, de dar fără Woody Allen. Extraordinar. Teatru şi mafioţi. Trebuie văzut.

The Right Stuff  (1983) - 8 nominalizări la Oscar, despre cursa spaţială, depăşirea barierei sunetului şi povestea primilor americani în spaţiu, cei 7 din echipajul Mercury. Te prinde ca şi CTP-ul.

It's Complicated (2009) - o comedie cu Merryl Streep, Alec Baldwin şi Steve Martin. Plăcută.

The Lovely Bones (2009) - dramă fantastică de Peter Jackson. O abordare oarecum originală şi un rol bun al lui Stanley Tucci. Interesant.

Adventureland (2009) - comedie. Pe scurt, un tip are nevoie de bani pentru a merge la facultate şi se angajează într-un parc de distracţii unde o întâlneşte o tipă ce seamănă pe Meg Ryan (tipa din Twilight, sau Amurg, lol) şi alţi oameni. O vară din 1987. Plăcut.

Ninja Assassin (2009) - acţiune. Scenele de acţiune sunt faine însă venind de la cel care a făcut V for Vendetta speram la mai mult. În ce priveşte filmele cu ninja, îşi face treaba.

Did You Hear About the Morgans (2009) - comedie romantică cu Hugh Grant şi Sarah Jessica Parker. Nimic special. E okay.

A Christmas Carol (2009) - animaţie, o punere în scenă fidelă a cărţii lui Dickens, nu surprinde cu nimic, dar e o poveste clasică şi e bună aşa cum e. Puţin cam dark pentru copii parcă. Rezonabil.

Tooth Fairy (2010) - comedie. The Rock face mai nou filme pentru copii. Nimic deosebit, decât cele câteva minute ale lui Billy Crystall. Nu e rău, film lejer.

Death to Smoochy (2002) - comedie cu Edward Norton, Robin Williams, Danny DeVito şi Catherine Keener care ar fi trebuit să fie bună şi e doar pe alocuri, prea puţin.

Old Dogs (2009) - comedie. Nerecomandat, foarte prost, deşi freza lui John Travolta şi câteva faze îţi pot smulge un zâmbet. Puţin lucru, având în vedere că poşi obţine acelaşi lucru doar privindu-l pe Tassotti.

Primul break peste 100 de puncte al unui jucator din Romania

Genial.

Snooker and UEFA Rankings

Mă gândeam ca nişte informaţii utile ar fi de folos, acum când am ajuns în semifinalele campionatului mondial de snooker şi acum când Intermerda a ajuns într-o finală de CL după mult timp, o finală în care miza este şi mai mare (rămâne de văzut şi ce face Hamburg totuşi, pt coeficienţi): care dintre Italia şi Germania vor avea 4 echipe în CL în sezonul 2011 - 2012.

Începem cu linkurile de Snooker, că tot îmi pierd vremea pe Eurosport cam mult în ultimul timp.

Semifinale: Selby - Dott şi Carter - Robertson.
Clasamentele actuale, provizorii, şi tot felul de statistici: http://www.snooker.org/rnk/
Precizare importantă, pentru cei care erau curioşi şi nu ştiau cum stă treaba. Clasamentul provizoriu devine clasament actual după campionatul mondial. Clasamentul actual, curent sau cum vreţi să îi spuneţi, rămâne valabil tot restul sezonului. Se schimbă doar o singură data pe an, după campionatul mondial, adică la sfârşitul fiecărui sezon competiţional.

În ce priveşte fotbalul lucrurile sunt puţin cam triste, în ceea ce priveşte coeficientul Italiei. Nici România nu are de ce să zâmbească.

Să vă spun şi de ce. Germania tocmai a trecut pe locul 3, în faţa Italiei. Doar dacă, Doamne fereşte!, Inter câştigă CL Italia va mai avea 4 echipe în CL în sezonul 2011-2012. Aici clasamentul pe 2010.

Şi chiar de reuşesc acest lucru, Doamne fereşte!, italienii vor trebui să tragă tare cu toate echipele în următoarea ediţie a cupelor europe. Cum stau lucurile pe 2011, puteţi vedea aici. Se observă că Italia are de recuperat 5 puncte în duelul cu Germania. Având în vedere că sezonul ăsta nemţii au făcut cu 3 puncte mai mult decât Italienii şi au făcut chiar mai multe puncte decât englezii sau spaniolii, aproape sigur din 2012 Italia va avea doar 3 echipe în CL.

România stă şi mai rău. După al cincilea an în top 10. Pornim sezonul de pe locul 13 la 6 puncte de locul 10. Văzând că exact 6 puncte am făcut în total în acest sezon, şi nu a fost un sezon aşa de rău cum se prefigurează următorul, lucrurile nu stau bine. Şi mai rău stă daca ne uităm pe cum vom sta la anu dacă nu începem să facem pe puncte. Suntem pe 20, priviţi aici.

Cam atâtat despre statistici.
Sâmbătă cică voi merge la lacul Tăuţ, un lac de acumulare despre care nu ştiu prea multe. Doar că din punct de vedere geografic şi geometric pare în mijlocul judeţului Arad, pe harta judeţului de aici.

Outlawed

Years have passed since he was forced to leave Europe. 
- You know Maria, this tropical savanna climate wears me down.
- Oh, oh dear Stankevicius, usted debe olvidarse Vilnius!
- I need time Maria, I need time.
- ...
- It's just...
- Basta Stankevicius. Basta con estas tonterias.
- You are right Maria, Caracas is quite beautiful this time of year.

Revelion 2008

Notă: Fiind în pană de idei, revin cu migrarea postărilor de pe 360 (tre să le mut pe toate aici într-un final, mai sunt doar câteva). O poezie în proză legată de ultima zi din 2007 când am eşuat în a ajunge în Budapesta sau Viena, poezie scrisă la o săptămână de păţanie. Nu cred că ar ajuta la nimic dacă aş separa în versuri. Ce s-a întâmplat cu maşina se poate vedea în poză.
 
Out of reach 4+2 trip
Era o dupămasă de sfârşit de an. Noroasă dupămasă. O persoană a renunţat, planurile s-au dat peste cap. Uşor peste cap. Apoi persoana a revenit, şi brusc aveam două maşini colorate identic. Pe când mâncam o îngheţată am ieşit din ţară. Deşi era mult fum în maşină a început să ningă afară. Eram afară din ţară. Ne-am dat de două ori peste cap şi apoi eu m-am întins. Aş fi vrut să cuprind totul. Albastru nemărginit aproape transparent. Azuloscurocasinegro.

p.s. penultima propoziţie e o carte. ultima un film. aş putea renunţa la ultimele 3 versuri.

Poza:

Yeti

Duminică au venit nişte oameni la mine acasă şi ne-am jucat un joc:


Printre alte personaje de ghicit au fost Bela Lugosi, Charlize Theron, Caragiale, Hitler, Van Damme, DJ Bobo, Dan Diaconescu.

Pe lângă Yeti din filmuleţul de mai sus, Dan a mai avut de ghicit Papa Ştrumf. Acolo a avut o replică chiar mai bună decât am barbă şi nu am buletin: "Am barbă, pantaloni roşii şi nu-s Moş Crăciun?"

În legătură cu maratonul, voi reveni cu rezultatele, o analiză şi o întâmplare cu recepţionerul. Am scos sub două ore.

Notorii şi nu numai

Nişte citate din nişte cărţi umoristice mai vechi, una scrisă de Dumitru Solomon

A trăit degeaba. A murit la fel...

A visat că ştia limbi străine. Când s-a trezit n-a fost în stare să povestească visul nici măcar în limba maternă

Încă un fault grosolan comis de Gullit care face azi un meci foarte frumos

Sabia îi venea ca turnată

Se poate face din ţânţar armăsar dar cine îl încalecă?

Si după ce a furat ca-n codru a încercat să se ascundă într-o pădure

Îi auziţi pe suporterii irlandezi care azi joacă mai slab

Solista cânta la microfon fără să ştie că în microfon e ascuns alt microfon

Maşina face explozie, dar locotenentul nu pierde controlul volanului

Individul mascat îşi luă aerul unui cetăţean cumsecade şi se pierdu în mulţimea de pe stradă

Pictoriale II (poze cu câini)

Notă: Selecţie din colecţia Stăpânul meu e un idiot. Numele colecţiei nu îmi aparţine.

Vai!

Şi când te gândeşti că prin 2004 era Marele Milan.

E păcat că într-un an când avem o echipă aşa de slabă am fost aşa aproape de titlu.Am fost la un punct de primul loc cu un meci mai puţin. În trei zile s-au făcut iarăşi 4 puncte diferenţă şi totul pare mai departa ca niciodată, mai ales după ce am văzut meciul de la Parma. Să fie simţită atât de acut lipsa lui Ambro?

Nu ar fi multe de zis. Singura chestie interesantă din ultimele meciuri (pe lângă jocul prin care ne e imposibil să ne creăm ocazii) a fost Inzaghi care nu mai e ce-a fost. Pe vremuri nu îl vedeam să încerce driblinguri, nu aştepta o veşnicie să şuteze din careu, dar mai ales driblingurile, nu făcea niciodata acel dribling în plus într-o situaţie unu la unu. Dar la aproape 37 de ani se poate să îşi fi schimbat stilul.

La ce joc practică Milan încă nu s-a născut atacantul de care are nevoie, iar când se va naşte, sau se va inventa, cu atât mai puţin va fi accesibil bugetului de austeritate al lui Berlusconi.

Merda!

Încălţat pentru competiţie

Celebrul maraton de la Debrecen se apropie. După căutări repetate de adidaşi am găsit ceva la un preţ rezonabil, 1 milion 4 sute de mii, la Nike de la noi, la outletul de la etajul 3.

O descriere de pe un site unde am găsit pozele: The Nike Air Vapor Quick Running Shoe offers all the comfort and style for the runner who refuses to slow down.
  
Dan (pe el mă bazez la ştafetă) el şi-a luat Adidas, ceva de genul ăsta, cu 2 milioane jumate, cu câteva sute de mii mai puţin decât cât dăduse pe cei pentru fotbal. Dar el a dat 2 milioane şi pe far de bicicletă, cine să-l mai înţeleagă. Astăzi pleacă spre Germania unde va sta 10 zile.


Cealaltă echipă ce participă la maraton nu ştiu cum stă cu pregătirea. Trifa m-a anunţat că a fugit 30 de minute într-o zi, mă gândesc că celălalt din Recaş nici atât. Rămâne de văzut dacă se vor retrage înainte sau în timpul cursei.

Când se întoarce Dan poate îl iau consilier la piaţă să îmi cumpăr bicicletă. Altfel ar fi asta. Nu mai vreau saboţi, vreau discuri.

Vizita la Bucureşti, martie 2010

Ok să vă spun cum a fost prin Bucureşti, mai ales celui care nu mai e printre noi.

În prima zi nu am băut iar când am ajuns acasă m-am uitat la decernarea premiilor oscar (mi-am şi îmbunătăţit raţia la filelist pe banda de acolo), ceremonie pe care o ratasem live 2 zile mai devreme. Apartamentul unde am stat în Bucureşti era în Piaţa Unirii, undeva lângă magazinul Carrefour, aproape de Lipscani.

A doua zi a fost o introducere SOA unde ni s-a spus, mie şi încă unuia, prin nişte prezentări, ce nu e SOA şi că SOA nu poate fi explicat, că nu are o definiţie. Seara doar o colegă am găsit de ieşit în oraş, ce venise la mine iarna trecută cu wii-ul, pentru meci, unii dintre voi o ştiu. A venit şi prietenul ei temporar, sau unul din ei, care acum nu mai e, dacă a treia despărţire a lor s-a concretizat, cum avea ea de gând. Am mers într-un bar unde am rugat chelnerul de la etaj să dea pe tvr1, tvr1 care n-a mai dat man u milan ci real lyon. Cei de la parter se uitau tot la muzică atunci când am ieşit. Nu era un bar sportiv. Când am ajuns într-un bar cu boom era deja 1-0. În timp ce beam s-a făcut 2, 3 şi pe urmă 4-0. Măcar eram aproape de casă. Ar mai fi de notat că Andrei, aşa parcă îl chema, era foarte mămos. Un tip nu şi-a mai băgat mâna unei fete în gura lui în faţa mea până acum, nici măcar o dată, darămite repetat. Insane.

A treia zi au mai fost prezentate nişte chestii de SOA. Concluzia generală a fost că e un curs pentru arhitecţi şi nu pentru developeri, deci prea puţin pentru noi. Seara IBM-ul subvenţiona o ieşire şi s-a ales un bar numit Deja Vu, al unor moldoveni ruşi, unde berea la 330 era 120 de mii. Am fost sceptic. Şi mai sceptic am fost când ne-am aşezat la bar. La barul greşit pentru că pe celălalt bar au dansat animatoare mai târziu şi în ziua greşită, pentru că în ziua următoare ar fi fost full striptease. Mi-a arătat un coleg poze dintr-o zi cu striptease pe telefon. După două Jack cu Cola scepticismul se îndepărta încet şi apreciam shoturile mari (cât 2--3 shoturi normale de tequilla, cu între 3-7 chestii în ele) care apăreau neaşteptat de masă. Barmaniţa, Iulia născută în iulie, bea şi ea cu noi. Am mai băut două cocktailuri cu vodcă, am gustat de la ăştia şi nişte long Island. La două dintre fete li s-au făcut cocktailuri pe bar, uneia în timp ce era legănată de doi barmani, iar celeilalte în timp ce stătea în genunchi iar un barman o prindea de obraji şi îi scutura capul. La ultimul shot am primit o cască de război de metal, mi-au dat foc la pahar,  trebuia să umezesc paiul şi să beau. În timp ce beam cineva îmi dădea cu ceva de metal în cască, mi-a ţiuit puţin capul. Aşa se bea în război mi-au spus. Cu toate astea nu am fost aşa praf ca şi când mi-am spart chiuveta acasă, câteva zile mai devreme. A doua zi nici nu m-a durut capul.

În ultima zi am fost adormit, dormisem doar vreo trei ore, cursul a fost scurtat la oră. Seara am plecat să îmi caut adidaşi de alergat pentru maraton dar nu am găsit. În schimb văzusem la Umbro nişte adidaşi de fotbal incredibil, vreo 5 modele faine, mi-e ciudă şi acum că nu mi-am luat. Speram să găsesc totuşi adidaşi de alergat. Dacă ştie cineva dacă şi unde este Umbro în Timişoara, spuneţi ceva. Pe tren am dormit bine. Trenul Bucureşti Timişoara face 11 ore zilele astea, 11 ore jumate cu întârziere.

În rest Milan e la punct de Inter după un gol fabulos al lui Clarence Seedorf.

Pariuri de Oscar

Mai sunt cinci zile jumate până la Oscaruri. Să facem jocurile.

Propun 2 categorii de pariuri, unul cu satisfacţii mai abstracte la care participă toată lumea, şi unul cu cu satisfacţii materiale la care taxa de participare este de 5 lei (banii se primesc cel târziu cu 10 minute înainte de începerea premiilor, câştigătorul/câştigătorii iau banii). E de la sine înţeles că cine nu îmi dă bani participă doar la concursul simbolic.

Lista completă de nominalizări este aici, nu o mai postez şi eu. Postez mai jos doar categoriile la care se joacă şi vă reamintesc că se votează cine credeţi că va câştiga nu cine vreţi voi să câştige. Postaţi un comentariu cu opţiunile voastre.

Quick Oscar round up (part I)

Bună prieteni ("Prieteni" e o formulă de adresare tot mai des utilizată de comentatorii TV, radio, de ziarişti sau orice tip de jurnalişti. Tot "prieteni" e numele unui director (aveţi grijă la accent) din interiorul directorului poze de pe calculatorul meu personal. De fiecare dată când, fie eu, fie alţi prieteni în căutare de poze compromiţătoare, intrăm în el descoperim că e gol şi are capacitatea de a smulge un zâmbet. Ce tâmpenie, am încheiat paranteza)

Nu înţeleg cum unii oameni pot scrie chestii serioase, de exemplu despre situaţia din Coreea de Nord. Găsesc articolul de aici destul de interesant şi situaţia din Coreea de Nord destul de gravă dar cam atât. Poate voi mai încerca nişte 2046 based stories, un fel de deus ex machina stories, la modul neserios şi măcar din când în când comice.

Anul acesta filmele de la Oscar îmi par slăbuţe. Pe scurt nişte păreri personale despre filmele văzute cu cel puţin o nominalizare, aprecieri nenecesare aş putea adăuga. Poate dezbatem ceva.

Faceţi click de vreţi a continua.

Some of Dilbert's Best

Aseară am făcut mâncare

Să încep de un pic mai devreme. Alaltăieri Milanul, cândva mare, nu a reuşit să treacă de Manchester United iar Cosaşu se bucură fără jenă şi pe faţă de triumful lui Rooney. A curs destulă cerneală (l-am auzit pe Gabi Popescu, lol, folosind expresia asta la un studio CL, nici nu se compara cu Ilie, puţini se compară, poate nimeni, până şi Dinu e altceva).

A doua zi am fost puţin mahmur, whisky-ul de un an nu a avut nici gust bun şi nici nu mi-a făcut trezirea plăcută. Nu m-a ajutat la nimic, a fost un fel de Favalli, o variantă nefericită, dar singura.

Spre seară nu mă prea îndemnam singur să merg la sală, genunchiul mă îngrijora (astăzi doctoriţa mi-a recomandat o genunchieră, nu e nevoie să renunţ la alergat, nu, nu e nevoie, aşa mi-a zis) iar roata din faţă cu janta de fier uşor îndoită era tot mai moale (am îndreptat-o azi la un om de treabă de la un service, 2 sute de mii, şi mi-a umflat şi toate roţile corespunzător).

Înainte să plec de la lucru m-am gândit să fac de mâncare. Mi-am cumpărat legume şi, când am ajuns acasă, am făcut-o. A durat mult. Nu cred că ar constitui interesul nimănui descrierea procesului minuţios de pregătire şi gătire căruia m-am dedicat mai bine de o oră, dar cum am zis, aseară am făcut mâncare şi am şi o poză cu oala ca dovadă. Am făcut un fel de gulaş sau chiar gulaş, un stew or something şi a ieşit rezonabil (o să revin cu poza, probabil, sper, cândva).

Ceapă, roşii, ardei, usturoi, morcovi, bucăţele de carne, sare şi piper. Le-am călit, am pus apa şi am lăsat să fiarbă mult cu capac. Nu vroiam să pun cartofi aşa că m-am luptat să fac un aluat dintr-un ou cu sare şi făină mai ceva ca Greuceanu cu ultimul dintre zmei. Am luat capacul, am aruncat bucăţi mici de aluat acolo şi am mai aşteptat, umplând şi golind un pahar cu cola în tot acest timp. Bună treabă.

Taică-miu când a intrat în bucătărie şi a văzut într-o farfurie carnea mi-a zis "Pui toată carnea aia? N-are cum să nu iasă bun". Cred că se putea să iasă rău, dar nu a fost să fie.

Când voi pleca acum de la lucru voi merge să văd de o genunchieră, apoi m-a chemat un coleg la fotbal. Voi rata Unirea Urziceni, Liverpool. Dar vai, câte detalii despre viaţa mea. Următorul articol, sper, aşa ar fi frumos, va fi despre altcineva. Pe celălalt blog am mai scris de unii, ce-i drept la cerere, şi uşor reţinut, dar dacă am reuşit să fac de mâncare nu mă mai reţine nimic (cei trei despre care am scris, DaniF, Pinkie şiTrifa, mai puteţi face cerere printr-un comment aici).  Vă mai recomand nişte articole bune de pe Mocking, Chiţu personaj de anecdotă, Nicu in Spania si Nicu intre prieteni sau prima oară Rujoni ca personaj în Rujoni pariorul (înainte de prietenia cu Orlando Trandu şi Baba Chagaloo, întâmplări prezentate aici). Tre să reorganizez.


Sunt de părere că ultima propoziţie dintr-un articol, orice fel de articol trebui să fie una excelentă şi luată de una singură. Exemple din Cosaşu: "Atît - cum ar spune Cornel Dinu", "Rămîne între noi: Rooney nu vi se pare azi cel mai bun fotbalist din lume?" (asta zicea în 5 noiembrie) sau exemple de-ale mele, "În schimb Trifa...", "Aştept recomandări de baruri.", "Să auzim şi de mai bine şi de Baba Chagaloo!", "Cordial îi mulţumesc domnului dr. ing. Lucian Prodan."

Sile şi-a luat motor.